Alimente interzise

Articolele au fost realizate de redacția Creative Art Copywriting și verificate de următorii specialiști:

Articol redactat de Cosmina Florescu şi verificat de doctor Gabriela Albu, medicina de familie, homeopat și specializare în ecografii.

Sumar:

Despre alimentele interzise

Divesficarea reprezintă cea mai  importantă etapă alimentară  din viaţa bebeluşului. Medicii pediatri recomandă începerea diversificării la vârsta de 6 luni, deoarece până la această vârstă aparatul digestiv al sugarului nu este încă bine dezvoltat, la fel și reflexul de masticatie, acesta fiind  momentul în care micuţul este pregătit din punct de vedere fizic şi psihic să pornească în siguranţă în explorarea gusturilor. Totul trebuie tratat cu seriozitate, cu dorinţă de învăţare din partea mamei şi cu multă răbdare, astfel încât să fie protejată sănătatea bebeluşului şi să se asigure o dezvoltare normală. Este foarte importantă succesiunea şi calitatea alimentelor care vor face parte din  diversificarea, dar şi respectarea regulilor conform cărora anumite alimente sunt interzise în primul an de viaţă al bebeluşului. Ţinând cont de tabelele şi regulile de diversificare, evitând administrarea alimentelor care ar putea generea probleme, copilul se va bucura de gusturi noi şi îşi va asigura resursele necesare unei dezvoltări normale.

Mama va şti când este timpul ca bebeluşul ei să înceapă diversificarea, ţinând cont de comportamentul şi gradul de dezvoltare psihică şi fizică. Nu se va începe mai devreme de 6 luni, şi nu mai târziu de 9 luni, micuţul trebuie să stea în poziţia şezut şi să îşi susţină capul. Există semnale în comportamentul celui mic, care vor anunţa că este pregătit să încerce un fel nou de hrană: fie îşi roade pumnişorii atunci când vede pe cineva mâncând, fie îşi va arăta interesul pentru ceea ce au mama şi  tata  în farfurie

Diversificarea începe când bebeluşul este sănătos, nu se introduc mai multe alimente noi într-o zi, fiecare aliment nou fiind introdus la un interval de patru zile pentru a se putea localiza cauza unei eventuale reacţii alergice sau de intoleranţă alimentară, fapt ce va conduce la stoparea administrării respectivului aliment.

În ceea ce priveşte alimentele permise în primul an de viaţă şi succesiunea acestora, există mai multe variante, însă, oricare ar fi adoptată, există o serie de alimente total interzise.

În anul 2008, AAP – Academia Americană de Pediatrie – a lansat un raport clinc, referitor la legătura dintre administrarea alimentelor interzise şi dezvoltarea unor posibile boli atopice. AAP recomandă începerea diversificării după vârsta de 6 luni, însă susţine şi faptul că nu s-a descoperit o legătură clară între tipul alimentelor introduse şi ritmicitatea administrării acestora, cu declanşarea unor alergii sau intoleranţe alimentare ulterioare.

În anul 2009, un alt studiu realizat de AAP pe bebeluşi din două zone diferite, respectiv Israel şi Anglia, a demonstrat că micuții israelieni sunt mai puţin alergici la alune decât englezii. Cercetătorii tind să creadă că acestă toleranţă în faţa unui aliment cu potenţia alergen mare se datorează faptului că bebeluşilor din Israel li se permite să mănânce alune de mici, de asemenea şi femeilor însărcinate, în timp ce celorlalţi nu, astfel că se bănuieşte o posibilă obişnuinţă a organismului cu orice aliment.

Pornind de la aceste ipoteze, există şi medici pediatri destul de permisivi în ceea ce priveşte administrarea alimentelor cu potenţial alergen, dar în cantități mici, bebeluşilor cu vârsta până într-un anişor.

Cu toate acestea, există alimente interzise, deoarece pot pune copilul în pericol, declanşând o reacţie alergică severă, dar pot conduce şi la intoleranţe alimentare, deoarece sistemul digestiv al bebeluşului este într-un proces de maturare.

Alimentele interzise pâna la vârsta de 1 an sunt alimentele cu puternic potenţial alergen, precum mierea, alunele, nucile, migdalele, laptele de vacă, albuşul de ou, căpşunele, fructele de pădure,  dar şi alimentele greu digerabile, precum mazărea, fasolea, varza şi diverse sortimente de carne – de porc, vânat sau  miel, peștele oceanic. Sarea și zahărul sunt de asemenea interzise., conform wholesomebabyfood.momtastic.com.

Ce fructe să nu îi oferi bebeluşului

Pe parcursul diversificării, bebeluşului trebuie să i se asigure alimente din toate grupele alimentare, astfel încât să se bucure de beneficiile tuturor nutrienţilor. Fructele sunt o bogată sursă de vitamine, glucide şi lipide, având rolul de ajuta semnificativ la o bună funcţionare a organismului, susţinând o dezvoltare normală.

Oferind bebeluşului fructe, i se asigură un desert sănătos, bogat în nutrienţi, dar şi gustos şi plăcut de cei mici. Bebeluşul se va bucura de gustul şi dulceaţa fructelor încă din primul an de viaţă, însă nu toate fructele pot fi administrate în această perioadă, unele dintre acestea având potenţial alergen, iar altele putând genera probleme digestive. Astfel, bebeluşul nu va primi până la vârsta de 1 an, căpşune, mure, zmeură, coacăze, afine, kiwi, smochine, pepene roşu, acestea fiind puternic alergene.

Fructele care fac parte din  categoria citricelor nu sunt recomandate, deoarece sunt acide şi pot declanşa dureri de burtă şi pot accentua un reflux gastroesofagian.

Strugurii nu ar trebui oferiţi bebeluşului, deoarece pot genera balonări şi dureri de burtă. Tot la această categorie se încadrează alunele de orice tip, nucile şi migdalele.

În general, în primul an de viaţă se va încerca evitarea oricăror alimente care nu fac parte din obişnuinţele şi specificul culinar al zonei din care provine micuţul. A oferi unui bebeluş fructe exotice din ce în ce mai multe şi mai variate pe piaţă noi şi necunoscute reprezintă un mare risc. Organismul s-ar putea să refuze respectivul fruct pentru că nu a moştenit nicio dată legată despre acesta. La fel de bine s-ar putea să îl accepte, însă acest experiment este bine să se facă atunci când copilul este mai mărişor, în primul an meniul limitându-se la fructele autohtone şi la cele deja cunoscute şi aflate în istoricul alimentar al familiei.

Se va evita administrarea sucurilor din fructe. Nutriţioniştii avertizează că sucurile din fructe sunt bogate în zahăr şi aduc un aport major de calorii, care conduce fie la creşterea, fie la scăderea în greutate. Pe de altă parte, sucul din fructe nu oferă aceleaşi beneficii nutritive ca şi fructul întreg, sucul fiind sărac în fibre, spre deosebire de fruct, fiind mai greu digerabile.

Medicii pediatri interzic administrarea sucurilor din fructe bebeluşilor cu vârsta sub 6 luni, iar pentru cei mari recomandă mare prudenţă, deoarece pot genera dureri de burtă, balonări, reflux, colici şi scaune moi, conform wholesomebabyfood.momtastic.com, healthywa.wa.gov.au, babble.com.

Ce legume să nu îi oferi bebeluşului

Alături de fructe, legumele sunt esenţiale pentru o bună dezvoltare a bebeluşului, aducând un important aport de vitamine şi minerale. Însă ca şi în cazul fructelor, există legume care ar trebui să nu se administreze unui bebeluş cu vârsta sub 1 an, fie că au potenţial alergen, fie pentru că sunt greu digerabile şi vor genera probleme la nivelul sistemului digestiv, dureri de burtă, balonări, reflux.

Printre legumele nerecomandate unui bebeluş sunt ceapa crudă, usturoiul, fasolea boabe, mazărea, sfecla roşie, varza, conopida şi  broccoli, spanacul, salata, plantele aromatice, ridichile. Ciupercile sunt total interzise bebeluşilor, prezentând un mare risc de intoxocare datorat compuşilor acestora. Unele dintre acestea prezintă potenţial alergic, cum ar fi ceapa şi usturoiul, altele sunt greu de digerat, precum fasolea, conopida, varza şi mazărea, la care se adaugă şi cele cu un nivel mare de nitraţi, periculoase deoarece pot încetini oxigenarea sângelui.

Pentru legumele acceptate în meniul unui bebeluş, se recomandă prepararea termică a acestora, deoarece pot influenţa sistemul digestiv, generând balonări şi dureri de burtă. Fiecare nouă legumă introdusă în alimentaţia copilului impune grijă din parte mamei, astfel încât să se poată depista la timp o posibilă reacţie alergică. Orice legumă poate declanşa reacţie alergică dacă micuţul are un fond alergic sever. Astfel, pentru fiecare legumă, ca în cazul oricărui nou aliment, se impune supravegherea celui mic.

Medicii pediatri şi nutriţioniştii nu recomandă administrarea de sucuri din legume, mai cu seamă în primul an de viaţă. Vor genera probleme digestive şi vor aduce un aport masiv de nutrienţi, greu de gestionat de către sistemul digestiv al unui bebeluş., conform babble.com.

Ce tipuri de carne nu are voie bebeluşul

Carnea reprezintă cea mai importantă sursă de proteine, vitamine şi minerale. În cazul bebeluşilor, introducerea cărnii în alimentaţie şi un consum echilibrat vor ajuta la o bună dezvoltare fizică şi psihică. Activitatea cerebrală a unui bebeluş este influenţată încă din viaţa intrauterină de consumul de proteină. Carnea este sursa naturală cea mai bogată în proteinele necesare în majoritatea funcţiilor organismului, în grăsimi, care în cantităţi mici asigură dezvoltarea fibrei musculare, în glucide, necesare activităţi musculare, în săruri minerale, fosfor, fier, potasiu, magneziu, calciu şi în vitamine precum  A, D, B1, B2, C.

Cu toate că prezintă atât de multe beneficii nutritive, carnea poate deveni periculoasă pentru un bebeluş dacă nu este corect aleasă şi administrată. După vârsta de 7 luni poate fi introdusă în meniul bebeluşului, care va putea să consume carne de pui sau curcan şi văcuţă şi anumiţi peşti, precum şalăul sau păstrăvul, însă exemplare tinere, de crescătorie.

Datorită conținutului mare în Omega3, peștele este esențial în alimentația bebelușului. Însă trebuie avută mare grijă la gradul ridicat de mercur din anumiți pești ce poate afecta negativ dezvoltarea sistemului nervos.

Nu se va administra bebeluşului carne de porc, miel, oaie, ied sau vânat, sortimente de carne greu de digerat, care pot genera probleme digestive, şi nici peşti precum peştii răpitori sau cei de dimensiuni mari cu un posibil aport toxic. De asemenea, nu se vor oferi celui mic fructe de mare, creveţi sau scoici, elemente cu puternic potenţial alergen.

Bebeluşilor cu vârsta până într-un an nu li se vor administra alimente care au la bază carne procesată, gen mezeluri, salamuri, cârnaţi sau alte tipuri de preparate din această categorie. Nu vor primi alimente pe bază de carne de tip fast food sau conserve cu pe bază de  carne. Carnea va fi administrată de maxim cinci ori pe săptămână, fiind alternată cu legume, ou, cereale, fructe, lactate., conform babble.com, wholesomebabyfood.momtastic.com.

 Alte alimente pe care să le eviţi la începutul diversificării

Diversificarea impune multe reguli, astfel încât sănătatea bebeluşului să nu fie pusă în pericol. Astfel, alimentele permise se vor introduce treptat, câte puţin, putându-se testa astfel posibilele reacţii ale organismului. Fiind la început de drum, cu un sistem digestiv care are nevoie de răbdare pentru a ajunge la deplinătatea funcţiilor sale, trebuie evitat a i se administra alimentele care ar putea genera probleme, precum alergii, intoleranţe, reflux gastroesofagian, dureri de burtică, balonări, scaune moi sau vărsături.

Pe lângă fructele, legumele şi anumite tipuri de carne care nu sunt recomandate în primul an de viaţă, se vor evita mierea, seminţele de orice tip, albuşul de ou, laptele de vacă, brânza nepasteurizată.

Bebeluşul nu va consuma prăjituri din comerţ, creme, ciocolată, maioneze, sosuri cu rântaşuri, prăjeli, carne preparată pe grătar, floricele de porumb, bomboane, chips-uri.

De asemenea, se vor evita total sucurile acidulate sau băuturile care conţin cofeină.

Până la vârsta de 1 an, este indicat ca sarea şi zahărul să nu fie introduse suplimentar în alimentaţia unui bebeluş.

Bebeluşii benefieciază de zahărul necesar, având drept sursă laptele matern sau laptele praf.  Una dintre cele mai importante sursele de zahăr este reprezentată de fructe. 100 grame de măr conţin aproximativ 12 grame de zahăr, 100 grame de banană furnizează 20 grame de zahăr, iar 100 grame de iaurt pot conţine în jur de 13 grame de zaharuri.

Şi legumele reprezintă o sursă sănătoasă de zaharuri, astfel că organismul va beneficia de zahărul necesar pentru  o bună funcţionare.

Zahărul este un tip de carbohidraţi care este transformat în glucoza necesară funcţionării echilibrate a organismului, fiind necesar şi unei bune activităţi cerebrale.

Sarea este un mineral esenţial în funcţionarea organismului uman menţinân funcţionarea unor procese biochimice esenţiale, cum ar fi volumul de sânge, echilibrul fluidelor, impulsurile nervoase şi musculare, funcţiile cardiace. Bebeluşii beneficiază de necesarul de sare fie din laptele matern, fie din formula de lapte praf, fie din diverse alimente. Adăugarea sării în mâncare se poate amâna până la vârsta de 1 an.

De asemenea, se vor evita condimentele, gen piper sau praf de ardei iute., conform parent.com, nhs.uk.

Concluzii

Diversificarea alimentară este o etapă foarte importantă. Celui mic i se vor asigura toţi nutrienţii necesari din alimente sigure şi sănătoase, introduse treptat.

În primul an de viaţă, pentru a nu  genera reacţii alergice sau de intoleranţă alimentară, se va ţine cont de o serie de alimente care sunt interzise. Printre acestea se pot enumera mierea, albuşul de ou, nucile, alunele, căpşunele, fructele de pădure, fasolea boabe, mazărea, conopida, varza, carnea de miel, porc sau vânat, fructele de mare, mezelurile, prăjiturile din comerţ, seminţele de orice tip, ciupercile sau maionezele şi cremele.

Un posibil fond alergic şi sistemul digestiv încă nematurizat pot provoca reacţii neplăcute, punând sănătatea copilului în pericol.

Bebeluşul nu va consuma sucuri acidulate sau cu cofeină, nu va mânca sărat şi nu va primi preparate tip fast-food.

Hrana celui mic trebuie să fie compusă din ingrediente pe care organismul să le poată accepta şi digera  cu uşurinţă şi  care să nu-i pună cu nimic în pericol sănătatea şi dezvoltarea.

Resurse despre „Alimente interzise”

  1. wholesomebabyfood.momtastic.com
  2. healthywa.wa.gov.au
  3. babble.com
  4. parent.com
  5. nhs.uk

Pentru mai multe detalii despre subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe doctor Gabriela Albu.

Doctor Gabriela Albu

cmiberceni@gmail.com

De ce să nu oferim zahăr bebelușului?

Articol redactat de Maria Antoaneta Constantin și verificat de farmacist Raluca Catana.

Sumar:

  1. Impactul negativ al zahărului asupra organismului
  2. De ce să nu îi oferi zahăr nou – născutului
  3. De ce să nu îi oferi zahăr bebelușului
  4. De la ce vârstă îi poți oferi zahăr bebelușului
  5. Cât zahăr poate să consume un bebeluș de 1 an
  6. Concluzii
  7. Resurse despre „De ce să nu oferim zahăr?”

Impactul negativ al zahărului asupra organismului

Zahărul este una dintre substanțele prezente în majoritatea alimentelor ce sunt consumate zilnic. Se obține prin procesarea sfeclei de zahăr sau trestiei de zahăr. De la untul de arahide la sosul prefabricat de roșii, neverificarea etichetei produselor poate dăuna pe termen lung. Consumul de zahăr va cauza formarea serotoninei în creier, o substanță recunoscută pentru senzația de bine pe care o oferă, fiind denumită și „hormonul fericirii” Această senzație este necesară mai ales în jurul orei 15, când mai sunt doar câteva ore de muncă.

Chiar dacă apelați la gustări sănătoase, cum ar fi fructele sau legumele, acestea nu vor furniza o cantitate la fel de mare de serotonină precum zahărul, motiv pentru care poftele nu vor înceta să apară. În cazul în care veți da frâu liber acestor pofte, pe termen lung sănătatea dumneavoastră va avea de suferit. Starea de spirit poate avea de suferit din pricina consumului excesiv de zahăr – atunci când se consumă zahăr, nivelurile de glucoză din sânge cresc, ceea ce implică creșterea nivelului energetic al organismului, dar acest lucru poate duce și la dezechilibre metabolice cu instalarea diabetului zaharat.

Atunci când nivelul glucozei scade, este posibil ca starea de spirit să se înrăutățească, iar persoana să devină brusc anxioasă și mai apoi depresivă. Problemele cu dinții nu pot fi trecute cu vederea – bacteriile care cauzează apariția cariilor sunt consumatoare de zahăr, prin urmare, consumul de dulciuri sau de alimente bogate în zahăr le va oferi acelor bacterii suficientă hrană cât să afecteze dinții (webmd.com).

Impactul negativ al zahărului asupra organismului nu se oprește aici. Printre efectele negative se numără și problemele cu tenul. Studiile au demonstrat faptul că o dietă bogată în carbohidrați rafinați (în care se includ și dulciurile și băuturile carbogazoase foarte bogate în zahăr) prezintă un risc mai mare de a apărea acneea. De asemenea, tot în legătură cu aspectul pielii, consumul de zahăr în exces poate cauza și îmbătrânirea prematură a pielii – ridurile sunt agravate, iar pielea își poate pierde din fermitate mai repede decât ar trebui în mod normal. Zahărul consumat în exces poate crea dependență, iar pe termen lung poate duce la tulburări metabolice, afecțiuni hepatice, la creșterea nivelului de colesterol din sânge. Pe baza efectelor negative pe care le are zahărul asupra corpului uman, se poate justifica impactul său negativ și asupra copiilor, în special al bebelușilor.

În continuare, veți afla de ce este important să nu oferiți zahăr bebelușilor (healthline.com).

 „Este bine ca zahărul să fie consumat în cantități moderate pentru a nu altera starea de sănătate a organismului” farmacist Raluca Catana

De ce să nu îi oferi zahăr nou – născutului?

Foarte multe mămici au auzit cu siguranță de apa cu zahăr și consumul acesteia de către nou-născuți pentru a li se diminua durerea, în special cea de la vaccinare, însă această practică efectuată acasă nu este sigură pentru sănătatea copilului. Cu atât mai mult, dacă bebelusul este hrănit cu lapte praf special, acesta nu ar trebui niciodată să fie diluat cu apă cu zahăr în plus față de apa ce trebuie adăugată în amestecul inițial. Apa cu zahăr poate interfera cu abilitatea bebelușului de a absorbi nutrienții din lapte, precum poate să ofere și senzația de sațietate, când în realitate cel mic nu s-a hrănit corespunzător (babycenter.com).

De asemenea, consumul de zahăr cu apă poate avea efecte foarte supărătoare asupra organismului celui mic. Există posibilitatea ca acesta să se confrunte cu un stomac deranjat, cu vomă și cu scăderea apetitului pentru laptele matern sau cel praf. În plus, dacă nou – născutul se obișnuiește prea mult cu gustul zahărului, este posibil ca pe viitor acesta să refuze complet alt tip de băutură dacă nu este suficient de dulce. Apa cu zahăr nu ar trebui niciodată să fie dată unui nou – născut fără sfatul unui medic specialist. Dacă doctorul este de părere că cel mic are nevoie de zahăr pentru a-și calma durerile, acesta va fi dizolvat în apă, iar bebelușul va primi o seringă de un mililitru din această soluție (healthline.com).

 „Nu se recomandă folosirea zahărului la nou – născut în ciuda tuturor zvonurilor despre efectele sale pozitive. La vârstă fragedă, atât laptele matern, cât și laptele praf sunt suficiente pentru o bună alimentație a bebelușului.” farmacist Raluca Catana

De ce să nu îi oferi zahăr bebelușului?

Chiar dacă bebelușul depășește perioada în care este considerat nou – născut, acest lucru nu înseamnă că zahărul este binevenit în dieta sa. Indiferent că este vorba despre apa cu zahăr sau despre alte alimente ce conțin zahăr, acestea sunt principalele motive pentru ca nu ar trebui să i se ofere zahăr unui bebeluș:

Fără beneficii din punct de vedere nutrițional – zahărul alb nu este nimic altceva decât zahăr procesat ce poate conține și un număr considerabil de chimicale la care corpul unui bebeluș poate reacționa în multe feluri. Acesta nu ajută organismul bebelușului în niciun fel, deoarece nu poate oferi nici proteine, nici grăsimi sănătoase care să îl ajute la o dezvoltare sănătoasă și armonioasă.
Afectarea sistemului imunitar – la o vârstă atât de fragedă, sistemul imunitar al celui mic se află în plină dezvoltare. Există numeroase studii care arată că zahărul poate depriva sistemul imunitar, putând crește riscurile ca cel mic să facă vreo infecție sau să contacteze vreo boală.
Probleme cu inima – problemele cu inima pot fi cauzate de consumul de zahăr și la vârste înaintate. Totuși, studiile arată că există mai multe șanse ca aceste probleme să se dezvolte dacă bebelușul consumă zahăr de la o vârstă fragedă.
Tulburări metabolice, ca de exemplu diabet zaharat juvenil, obezitate.
Obiceiuri alimentare întipărite consumul zahărului de la o vârstă fragedă va cauza dependență. Cel mic se va îndrăgosti de gust, îl va recunoaște și îl va cere tot mai des. Este posibil ca atunci când se face mai mare să refuze să mănânce mâncare reală și neîndulcită. De asemenea, dependența de zahăr va afecta și condiția dinților atunci când vor începe să apară. Bacteriile responsabile de apariția cariilor se hrănesc cu zahăr, iar consumul acestuia va favoriza dezvoltarea sau agravarea cariilor atunci când bebelușul va avea dințișorii crescuți.
Probleme cu concentrarea în viitor – specialiștii sunt de părere că dacă bebelușul este învățat cu un consum periodic de zahăr la vârstele fragede, atunci când va mai crește va începe să aibă probleme cu concentrarea. Aceste probleme sunt cel mai adesea observate atunci când părinții încearcă să îl învețe ceva pe cel mic – să facă anumite gesturi sau să învețe anumite cuvinte (thehealthsite.com).

 „Zahărul introdus devreme în alimentatie poate duce la instalarea unor dezechilibre sau afecțiuni.” farmacist Raluca Catana

De la ce vârstă îi poți oferi zahăr bebelușului?

Deși poate părea greu de crezut, doctorii sunt de părere că până la vârsta de 2 ani, cel mic nu ar trebui să consume deloc zahăr în alimentația sa. Prin zahăr, se face referire la zaharurile adăugate în diferite alimente pe care cel mic va începe să le consume treptat, odată ce începe perioada de diversificare. Aceste zaharuri se regăsesc în mod natural în alimente și de cele mai multe ori nu prezintă o problemă. Dacă este vorba despre alimente naturale, cantitatea de zahăr ce se regăsește în mod natural în componență nu poate afecta atât de agresiv corpul bebelușului. Totuși, lucrurile pot sta diferit dacă este vorba despre alimente cu conținut crescut de zahăr și, implicit, de calorii tratate sau îmbunătățite (strong4life.com).

Din fericire, toate alimentele vin cu o etichetă ce este obligată să prezinte lista de ingrediente și un tabel cu beneficiile nutritive. Chiar dacă nu ar trebui să se consume deloc zahăr până la vârsta de 2 ani, având în vedere că diversificarea alimentației se începe mult mai devreme, acest lucru este destul de greu de evitat. Totuși, pentru a verifica consumul real, trebuie ca părinții să verifice eticheta. Pe etichetă, zaharurile adăugate nu sunt reprezentate doar de zahărul propriu-zis, ci și de miere, sirop de arțar, fructoză, sirop de orez brun, siropul de trestie, dextroză etc. Aceste ingrediente se pot regăsi inclusiv în mâncarea pasată dedicată bebelușilor (yummytoddlerfood.com).

Mulți oameni sunt de părere că dacă achiziționează mâncare specific concepută pentru bebeluși, au scăpat de sarcina de a verifica etichetele, dar acest lucru nu este adevărat. Studiile efectuate de doctori pediatri au arătat exact contrariul – multe dintre aceste alimente au prezentat un exces în ceea ce privește nivelul de zahăr și cel de sodiu. Din această cauză, majoritatea doctorilor vor recomanda întotdeauna prepararea hranei solide acasă. Părinții au posibilitatea de a achiziționa fructe și legume organice sau poate chiar de la diferiți fermieri și le pot pasa acasă. Astfel, nu se va adăuga nici zahăr și nici sare în plus, iar nivelurile optime vor fi păstrate pentru alimentația copiilor. (today.com).

 „Introducerea alimentelor cu zahăr adăugat în alimentație este bine să se faca cât mai târziu, în niciun caz mai devreme de un an.” farmacist Raluca Catana

Cât zahăr poate să consume un bebeluș de 1 an?

Până la vârsta de un an, nu se recomandă introducerea de zaharuri în dieta bebelușului. Alimentele cu zahăr adăugat ar înlocui mâncarea sănătoasă. După vârsta de 1 an, până la 18 ani, consumul zilnic de zahăr nu trebuie să depășească 25 grame. Echivalentul a 25 grame de zahăr este de 6 lingurințe mici. Deși pare o cantitate destul de mare de zahăr pentru un bebeluș, aceasta se poate forma foarte ușor dacă s-a început diversificarea alimentației. De asemenea, uneori, părinții oferă mâncare bebelușului pentru a-i distrage atenția sau pentru a-l menține ocupat pe o scurtă perioadă de timp. Deși poate i se oferă ceva ce nu poate consuma în întregime, cum ar fi o bucată tare de covrig, acesta o va molfăi și va extrage suficiente substanțe din bucata respectivă, inclusiv carbohidrații. Pentru a minimiza sau a controla cantitatea de zahăr pe care o consumă un bebeluș de 1 an, puteți încerca următoarele sfaturi:

  • Cumpărați alimente de calitate – din fericire, în prezent există tot mai multe piețe și tot mai multe raioane cu alimente bio și naturale în supermarket-uri. Când vine vorba de prepararea supelor și piureurilor pasate pentru bebeluș, încercați să le faceți numai din astfel de alimente. Se presupune că acestea nu sunt injectate cu diferite substanțe pentru a arăta mai apetisant sau a avea un gust mai bun și ar trebui să fie perfecte pentru a fi incluse în alimentația copilului dumneavoastră.
  • Verificați etichetele produselor – având în vedere că achiziționați produse specifice pentru bebeluși de 1 an, este posibil să nu mai stați să verificați etichetele acestora deoarece vă gândiți că este totul în regulă. Din păcate, tot mai multe produse prezintă un exces de zaharuri și de sare în componența lor. Chiar dacă nu vreți să renunțați la produsul respectiv deoarece poate aduce alte beneficii, este bine să știți cantitatea de zahăr pe care o are pentru a încerca să limitați la celelalte mese de pe timpul zilei astfel încât să nu se depășească cantitatea de 25 grame de zahăr pe care bebelușul are voie să o mănânce într-o zi.
  • Informați toată familia – de multe ori, atunci când vin persoane în vizită, acestea vor vrea să îi ofere bebelușului câte un aliment în plus pe baza unor motive precum „poftește”, „dacă gustă nu se întâmplă nimic”, „plânge dacă nu îi dau”, iar lista poate continua. Dacă este un eveniment izolat, nu se va întâmpla nimic grav, însă dacă are loc periodic, iar cel mic primește tot felul de adiacente, pe termen lung s-ar putea să îi facă rău și s-ar putea să devină o obișnuință pentru el. Pentru a se rezolva acest lucru, se poate purta o discuție serioasă cu familia în care să le explicați motivele dumneavoastră și de ce este important să vă asculte (yummytoddlerfood.com).

 „În jurul vârstei de un an, este bine a se evita consum de alimente cu zahăr adăugat (dulciuri, sucuri).” farmacist Raluca Catana

Concluzii

Zahărul poate fi considerat un aliment care nu aduce reale beneficii organismului uman, dar care este prezent în alimentația zilnic și care este foarte greu de îndepărtat. Totuși, un control al zahărului din alimentație în momentul în care un bebeluș apare pe lume nu face decât să îi aducă beneficii pe termen lung, mai ales în ceea ce privește obiceiurile alimentare. Deși poate părea un subiect banal, zahărul din alimentația bebelușilor devine o problemă tot mai actuală, care poate fi remediată sau controlată de către părinți, dacă aceștia se informează corespunzător. Minimizarea consumului de zahăr se pote face din primele luni de diversificare, dacă părinții aleg să gătească acasă singuri hrana pentru bebeluși și poate continua și în anii următori de viață, când cel mic va consuma exclusiv hrană solidă. Zahărul nu trebuie să fie considerat și tratat ca un inamic, ci mai degrabă reprezintă un aliment ce trebuie ținut sub control pentru a se evita apariția oricărei posibile probleme ce poate fi cauzată de către acest aliment.

Resurse despre „De ce să nu oferim zahăr?”

  1. babycenter.com
  2. today.com
  3. yummytoddlerfood.com
  4. healthline.com
  5. strong4life.com
  6. webmd.com
  7. healthline.com
  8. thehealthsite.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați pe farmacist Raluca Catana.

Farmacist, Catana Raluca

catanaraluca1206@yahoo.com

De ce să nu oferim sare bebelușului?

Articol redactat de Maria Antoaneta Constantin și verificat de dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat.

Sumar:

  1. Impactul negativ al sării asupra organismului
  2. De ce să nu îi oferi sare bebelușului
  3. Ce se întâmplă dacă bebelușul mănâncă prea multă sare
  4. Câtă sare poate să consume un bebeluș de 1 an
  5. Ce tip de sare poți să îi dai bebelușului
  6. Concluzii
  7. Resurse despre „De ce să nu oferim sare?”

Impactul negativ al sării asupra organismului

Sarea reprezintă unul dintre cele mai importante ingrediente din zilele noastre și chiar ingredientul cheie în ceea ce privește gustul hranei. Totuși, consumul unei cantități mult prea mari de sare poate dăuna organismului uman și poate cauza diferite probleme. Acest lucru este valabil și pentru vârstele înaintate, dar și pentru bebeluși. Pentru a putea înțelege efectele negative pe care le poate avea sarea asupra organismului unui bebeluș, este important să se înțeleagă care sunt aceste efecte asupra corpului unui adult. Specialiștii sunt de părere că un om obișnuit consumă între 9 000 – 12 000 miligrame de sodiu într-o zi, dar acest lucru este de trei ori peste limita recomandată. Consumul maxim ar trebui să fie de 2 300 miligrame, deși de preferat ar fi sub 1 500. Din fericire, pentru majoritatea oamenilor, consumul excesiv de sare nu se vede și nu cauzează efecte grave. Totuși, acest lucru nu înseamnă că nu există un impact negativ la modul general. Impactul negativ al sării asupra organismului include probleme precum:

Presiunea sângelui – consumul excesiv de sare în mod constant poate cauza probleme precum hipertensiunea arterială (presiune ridicată a sângelui). Dacă vă confruntați cu astfel de probleme, puteți încerca reducerea consumului de sare.
Sănătatea inimii – dacă aveți probleme cu inima, consumul de sare în plus ar putea cauza retenția de apă, retenție ce va afecta ritmul de respirație, va provoca hipervolemie cu hipertensiune arterială care, dacă devine permanentă, va conduce la constituirea cardiopatiei hipertensive.
Funcționarea optimă a rinichilor – problemele la rinichi sunt grav afectate de consumul de sare deoarece aceasta este responsabilă pentru retenția de lichide, lichide ce sunt necesare pentru funcționarea optimă a rinichilor. De asemenea, retenția de apă poate conduce și la acumularea kilogramelor în plus, dar și la balonare.
Diabetul – deși nu este direct legată de nivelul de zahăr din sânge, sarea poate intensifica riscul complicațiilor cauzate de diabet, conform specialiștilor (unitypoint.org).

 „Un aport constant crescut de sare reprezintă unul din factorii de risc demonstrați pentru apariția și agravarea hipertensiunii arteriale, patologie ce crește semnificatic riscul de evenimente cardiovasculare și cerebrovasculare letale.” Dr. Ghită Andreea medic specialist legist, expert certificat

De ce să nu îi oferi sare bebelușului

Având în vedere efectele pe care le poate avea sarea asupra organismului uman, este de preferat să se evite adăugarea acestui ingredient în mâncarea bebelușilor. Cei mici au nevoie de o cantitate foarte mică de sodiu în alimentația lor, anume mai puțin de 1 gram, 0,4 grame/zi, până ce ating vârsta de 12 luni. Acest lucru se datorează rinichilor bebelușului care nu se pot descurca cu o cantitate mai mare de sare. Până să înceapă diversificarea alimentației în jurul lunii a șasea, cel mic își ia cantitatea necesară de sare din laptele matern sau din laptele praf. După ce începe să consume și alte alimente, mulți părinți sunt tentați să adauge sare în mâncare, deoarece aceasta pare fără gust papilelor gustative adulte. Totuși, cantitatea de sodiu care se regăsește în mod normal și natural în fructe și legume este suficientă pentru un bebeluș (babycentre.co.uk).

Este important să nu se introducă sare în plus în alimentația celui mic deoarece foarte multe preparate special concepute pentru bebeluși au sare pe lista de ingrediente, deși părinții poate nu observă acest lucru. Adăugarea sării poate dăuna în mod serios rinichilor celui mic deoarece aceștia nu sunt suficient de dezvoltați încât să proceseze o cantitate mai mare de sare. De asemenea, adăugarea de sare în mâncare va altera percepția papilelor gustative și va formă o preferință pentru cel mic, preferință ce s-ar putea să îi dăuneze când va mai crește și va face alegeri și mai nesănătoase. În esență, sarea poate cauza aceleași probleme ca și în corpul unui adult, dar la o scală mai mică. Totuși, deși se produc la o scală mai mică, organele și corpul bebelușului se află într-o perioadă crucială de dezvoltare și fiecare element din dieta sa alimentară îl poate influența (parents.com).

„Este recomandată atât în cazul adulților, cât mai ales în cazul copiilor (care au organismul incomplet dezvoltat și sunt mai fragili), o dietă cât mai săracă în sare. ” Dr. Ghită Andreea medic specialist legist, expert certificat

Ce se întamplă dacă bebelușul mănâncă prea multă sare

Unele dintre cele mai recente studii arată că trei sferturi dintre bebelușii cu vârste cuprinse între 8 – 12 luni consumă mult mai multă sare decât ar avea nevoie, în special din cauza hrănirii cu alimente deja preparate din comerț. Dacă un bebeluș consumă o cantitate atât de mare de sare pe termen lung, dezvoltarea rinichilor va avea de suferit, iar paleta gusturilor celor mici va fi complet alterată atunci când vor crește. De asemenea, presiunea crescută a sângelui de la o vârstă atât de timpurie se va agrava pe măsură ce bebelușul va crește. Retenția de apă este o problemă, mai ales că cei mici nu sunt amatori ai consumului de apă și preferă laptele sau ceaiul atunci când este cazul. În mod normal, cantitatea de sare dintr-un preparat cumpărat de la magazin, cum ar fi un piure de morcovi cu carne de pui, nu ar trebui să depășească limita de sare recomandată. Totuși, dacă bebelușul are 2 sau 3 astfel de mese pe zi, sarea adăugată va depăși cu mult cantitatea recomandată (theguardian.com).

Atunci când bebelușii încep să consume prea multă sare, este posibil să manifeste un comportament ce ar putea să indice acest lucru.

Printre efectele cele mai comune ar fi:

Creșterea nivelului de sete – un bebeluș care are prea multă sare în organism s-ar putea să ceară mai multe lichide. Indiferent că este vorba despre apă, ceai sau lapte, cel mic va manifesta o necesitate sporită a acestei substanțe și va deveni iritat dacă nu o va primi.
Poftește alimente care nu sunt dulci – de regulă, majoritatea bebelușilor vor prefera piureurile din fructe care sunt ceva mai dulcegi și mai aromate. Dacă observați că bebelușul dumneavoastră are o înclinație mai mare către piureurile din legume și cărniță, mai ales cele cumpărate din comerț, ar fi indicat să sporiți puțin atenția asupra dietei pentru a vă asigura că cel mic nu consumă sare în exces.
Schimbarea culorii urinei – părinții sunt extrem de atenți la culoarea urinei și își pot da seama de schimbările care se petrec la nivelul acesteia. Dacă vi se pare că urina bebelușului este mai închisă la culoare, fiind un galben intens, este posibil să fie un semn al unui consum excesiv de sare. Totuși, este bine să vă consultați cu un medic specialist în această privință.
Părinții consumă multă sare – după ce se începe diversificarea alimentației, mulți părinți au tendința să mai dea bebelușului să guste și din ce mănâncă ei. Nu este o practică 100% greșită, dar pe termen lung și în cantități prea mari va afecta în mod negativ bebelușul. Mâncarea adulților este foarte bogată în sare și alte substanțe, iar consumul regulat al bebelușilor din această mâncare nu va face decât să le dea peste cap organismul (parents.com).

„Un aport excesiv de sodiu (sare) în cazul bebelușilor și copiilor poate induce o afectare a stării de sănătate pe termen lung, cu efecte negative asupra creșterii și dezvoltării acestora ” Dr. Ghită Andreea medic specialist legist, expert certificat

Câtă sare poate să consume un bebeluș de 1 an

Bebelușii, dar și copiii ceva mai mari au nevoie de o cantitate foarte mică de sare în dieta lor zilnică. Totuși, având în vedere câtă sare este adăugată în alimentele din comerț, controlul sării din alimentația copiilor devine un lucru tot mai greu de făcut. Cantitatea maximă de sare recomandată de specialiști pentru dieta unui bebeluș de 12 luni ar trebui să fie de mai puțin de 1 gram sare/zi. Pentru a se controla cantitatea de sare este important și felul laptelui pe care încă îl consumă bebelușul.

Există bebeluși care încă mai sunt alăptați de mamă deoarece aceasta încă mai produce lapte matern. În cazul în care bebelușul încă beneficiază de laptele matern, acesta deja are parte de toată cantitatea de sare de care are nevoie cel mic – laptele matern este menit să ofere toți nutrienții necesari unei dezvoltări optime. Consumul de sare ar trebui să fie și mai mic în acest caz. Dacă bebelușul beneficiază de formulă, atunci trebuie să se verifice cantitatea de sodium care este inclusă pe ambalajul laptelui praf.

Pe măsură ce bebelușul crește, consumul optim de sare se schimbă, astfel încât atunci când are între 1 – 3 ani, cel mic poate consuma până la 2 g de sare. Când va avea între 4 – 6 ani, copilul are voie și 3 g de sare zilnic. Cantitatea de sare crește, ajungând la 5 g de sare la vârsta de 7 – 10 ani și la 6 g de sare când va depăși vârsta de 11 ani (nhs.uk).

Pentru a controla câtă sare consumă un bebeluș de 1 an, este indicat ca părinții să evite anumite tipuri de mâncare și de gustări. În primul rând, gustările care sunt sărate, cum ar fi covrigii sau biscuiții sărați. Mulți părinți au tendința să dea astfel de gustări copiilor pentru a-i ține ocupați și pentru a le menține atenția ocupată, dar și pentru că pot calma durerile cauzate de ieșirea dinților.

Totuși, aceste alimente pot conține multă sare. În al doilea rând, cea mai sănătoasă și indicată metodă de a controla cantitatea de sare ar fi cea de a prepara în casă toate felurile de mâncare. Chiar dacă se necesită mult mai mult timp, această alternativă este mult mai sănătoasă pentru copii deoarece părinții pot alege să nu adauge sare deloc și să se bazeze pe gustul natural al ingredientelor amestecate (babycentre.co.uk).

„Sarea se găsește în mod natural în alimente (inclusiv în laptele matern), astfel, necesarul de sodiu al bebelușului este asigurat fără să mai fie nevoie de suplimentare.” Dr. Ghită Andreea medic specialist legist, expert certificat

Ce tip de sare poți să îi dai bebelușului

Bebelușului nu trebuie să i se dea niciun tip de sare, mai ales atunci când are în jurul vârstei de 1 an. Adăugarea de sare în alimentație poate avea efecte nocive, mai ales având în vedere că cel mic își exrage cantitatea de sodiu necesară din mâncarea gata preparată și din laptele consumat. Pe măsură ce bebelușul va crește și va trece și de pragul vârstei de 2 ani, apoi de 3 ani, sarea își va face drum în alimentația sa, iar rinichii săi vor fi suficient de dezvoltați încât să facă față unui consum mai mare de sare. Atunci, într-adevăr, se poate aduce vorba despre tipurile de sare și despre cât de sănătos este fiecare. Specialiștii sunt de părere că cel mai benefic tip de sare pentru om este sarea din cristalele de Himalaya.

Această sare vine într-o stare cristalizată și are culoarea roz pal. Această sare conține peste 80 de minerale esențiale pentru o sănătate optimă. De asemenea, contribuie la îmbunătățirea nivelului de echilibru al pH-ului din organism, eliminând toxinile acide din corp. Pe lista avantajelor sării de Himalaya se numără și îmbunătățirea sistemului nervos, intensifică absorbția nutrienților, ajută funcțiile musculare, minimizează retenția lichidelor, micșorează riscul complicațiilor la rinichi și la inimă, are un efect anti-histaminic și scade șansele de a se dezvolta osteoporoza. Totuși, în ciuda tuturor acestor beneficii, nici sarea de Himalaya nu ar trebui să fie oferită copiilor, mai ales în preajma vârstei fragede de 1 an (healthambition.com).

„Obișnuirea copilului cu alimentație fără adaos de sare are efecte benefice și, ulterior, dezvoltându-se un comportament alimentar sănătos în viața de adult.”  Dr. Ghită Andreea medic specialist legist, expert certificat

Concluzii

Sarea este un ingredient existent pretutindeni în majoritatea alimentelor consumate în mod constant. Educarea și consumul în ceea ce privește sarea este foarte important încă de la o vârstă fragedă. Bebelușii nu pot alege pentru ei, nu știu prin ce probleme pot trece, nu au capacitatea de a decide ce să mănânce, motiv pentru care este foarte important ca părinții să fie informați și să ia cele mai bune decizii pentru cei mici.

Evitarea consumului în exces a sării va aduce doar beneficii pe termen lung. Urmând câteva sfaturi simple, cum ar fi consultarea etichetelor produselor și prepararea hranei în casă, consumul sării poate fi ținut sub control. Ulterior, când se va începe adăugarea sării în alimentație în mod conștient, părinții pot opta pentru alternative mai benefice organismului, cum ar fi sarea roz de Himalaya.

Toate sfaturile cu privire la alimentația copilului pot fi discutate și cu medicul specialist, acesta fiind mult mai în măsură să ofere sfaturi pertinente în această direcție. De asemenea, contează foarte mult și starea de sănătate a bebelușului. Fiecare bebeluș este diferit, are un metabolism și un organism propriu și este posibil ca ceea ce este valabil la modul general să nu fie și în cazul său, de aceea părerea unui doctor avizat este extrem de importantă.

Resurse despre „De ce să nu oferim sare?”

  1. babycentre.co.uk
  2. theguardian.com
  3. parents.com
  4. nhs.uk
  5. babycentre.co.uk
  6. unitypoint.org
  7. parents.com
  8. healthambition.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe Dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat.

Dr. Ghiță Andreea

tel. 0733020775

medlegist@gmail.com

De ce nu oferim miere şi când o putem introduce în alimentaţia bebeluşului?

Articol redactat de Cosmina Florescu şi verificat de doctor Gabriela Albu, medicina de familie, homeopat și specializare în ecografii.

Sumar:

  1. Despre miere
  2. Când putem să introducem mierea în alimentaţia bebeluşului
  3. Ce cantitate de miere poate primi bebeluşul
  4. Cum putem să introducem mierea
  5. De ce să nu oferim miere bebeluşului
  6. Concluzii
  7. Resurse despre „De ce nu oferim miere bebeluşului şi când o putem introduce în alimentaţia bebeluşului”

Despre miere

Mierea este un produs apicol produs exclusiv de albine în scopul asigurării hranei întregii populaţii din stup. Mierea se obţine prin transformarea şi prelucrarea polenului recoltat de pe plante.

Mierea este astfel un aliment 100% natural cu un conţinut mare de zaharuri, minerale, vitamine, enzime şi acizi organici. Mierea este un important furnizor de sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, fier, vitamina B1, B2, B6, B12, C sau K.

Beneficiile mierii au fost descoperite încă din antichitate. Acest produs natural a fost folosit pentru prima dată în ritualuri religioase, însă ulterior a fost utilizată în alimentație, medicina naturistă și cosmetică.

Mierea este de mai multe feluri. În funcţie de provenienţă, există miere de flori produsă din polenul florilor plantei sau miere de mană, polenul folosit fiind recoltat de pe alte părţi ale plantei. În funcţie de speciile de plante de unde se recoltează polenul, există miere monoflorală, produsă din nectarul unei singure specii, sau polifloră, provenită dintr-un amestec de polen.

Mierea se poate achiziţiona direct în faguri sau deja extrasă din fagure prin diverse tehnici aplicate de către apicultori. De asemenea, mierea poate fi achiziţionată în stare fluidă sau cristalizată.

Mierea este de diferite nuanţe, are diverse arome, diferite grade de puritate şi putere calorică.

Calitatea mierii este influenţată de diverşi factori, cum ar fi calitatea, cantitatea şi compoziţia polenului, factorii climatici, modul de recoltare, condiţionare şi conservare. Astfel, mierea are caracteristicile condiţiilor în care s-a produs.

Pe lângă faptul că este foarte gustoasă, mierea prezintă o serie de beneficii pentru organism. Mierea este un foarte bun cicatrizant, o sursă importantă de energie, datorată complexului mare de vitamine şi minerale, este antifungică, ajută la asimilarea calciului, are efect antibacterian şi poate fi un bun stimulant al sistemului imunitar. Mierea este un bun antiinflamator şi antioxidant, este laxativ, stimulează pofta de mâncare şi ajută la reglarea tranzitului intestinal.

Mierea nu se adaugă în lichide fierbinți care au o temperatură mai mare de 42 grade Celsius, deoarece își pierde din proprietăți, chiar devine toxică.

Chiar dacă prezintă beneficii nutriţionale, consumul de miere trebuie controlat. Excesul de miere poate provoca probleme la nivel gastrointestinal şi instabilitate a valorilor insulinei.

Mierea nu este indicată persoanelor cu alergie la polen, celor cu diabet zaharat, gastrită, ulcer gastric sau duodenal.

Trebuie ştiut faptul că nu toată mierea este recomandată consumului uman. Albinuţele au acces la toate plantele, astfel că pot culege polen şi de pe plante otrăvitoare, producând glucoze toxice care, deși nu au niciun efect toxic asupra albinelor, în cazul oamenilor pot fi  periculoase.

De asemenea, mierea poate fi sursă de clostridium botulinum, toxină care conduce la o intoxicare neuromusculară manifestată printr-o formă de paralizie. Mierea poate fi un suport pentru această bacterie, fie contactată de către albine, fie din cauza unei recoltări şi depozitări neigienice a mierii. Odată pătrunsă în organism, va declanşa botulismul., conform kidshealth.org.

Când putem să introducem mierea în alimentaţia bebeluşului

Începutul diversificării reprezintă o etapă importantă pentru dezvoltarea bebeluşului. În jurul vârstei de 6 luni, cel mic va începe să primească şi altă formulă de hrană pe lângă lăpticul care a constituit până la această vârstă singura sursă de alimentaţie. Diversificarea se începe doar atunci când cel mic este pregătit din punct de vedere fizic şi psihic. El trebuie să poată sta în şezut, să-şi susţină capul, să manifeste interes pentru mâncare, să accepte conţinutul unei linguriţe şi să înceapă dezvoltarea reflexului de masticaţie şi înghiţire. Diversificarea se face după anumite reguli care au rolul de a proteja bebeluşul şi de a-i asigura o dezvoltare normală.

Pe lângă modul de administrare al noilor alimente şi contextul în care acestea pot fi oferite copilului, una dintre cele mai importante reguli este cea a alimentelor interzise până la vârsta de 1 an. Motivul pentru care o parte dintre alimente nu sunt recomandate până la vârsta de 1 an şi chiar mai mult, este acela că fie au un potenţial alergenic mare, fie sunt greu digerabile, deci pot declanşa intoleranţe alimentare şi sau probleme digestive, fie pot fi surse de bacterii. În oricare dintre aceste contexte, sănătatea micuţului poate fi pusă în pericol. Din acest motiv, administrarea acestora se va face atunci când sistemul digestiv şi cel imunitar se maturizează, respectiv după vârsta de 1 an.

Pe lista alimentelor interzise până la vârsta de 1 an, se află şi mierea. Principalul motiv pentru care un bebeluş nu trebuie să primească miere, este acela că  poate contacta  bacteria  Clostridium botulinum care  declanşează botulismul. Un alt risc este cel al reacţiilor alergice, alergia la polen manifestându-se şi în cazul consumului anumitor sortimente de miere.

Astfel, mierea, chiar dacă prezintă foarte multe beneficii pentru organism, poate deveni periculoasă în anumite contexte. Pentru a se evita punerea bebeluşului în pericol, mierea îi va fi administrată abia după ce împlineşte 1 an., conform parents.com.

Ce cantitate de miere poate primi bebeluşul

După ce bebeluşul a împlinit vârsta de 1 an şi nu a manifestat un fond alergic accentuat, i se poate administra miere.

Mierea este unul dintre alimentele naturale cu foarte multe beneficii pentru copii. Este o sursă importantă de vitamine şi minerale, este antiinflamator şi antibiotic natural, poate ameliora tusea şi durerile de gât, este recomandată pentru tratarea constipaţiei şi, pe lângă toate, reprezintă o variantă mai sănătoasă în locul consumului de zahăr. Trebuie însă ştiut faptul că mierea nu se  prepară termic deoarece devine toxică. Ceaiul sau lăpticul se vor  îndulci cu miere doar după ce s-au răcit. Chiar dacă se adoptă prepararea prăjiturilor cu miere, pentru cei mici nu sunt recomandate aceste tipuri de reţete.

Unui bebeluş cu vârsta peste 1 an, i se va administra foarte puţină miere. Pentru început, nu i se va servi cu linguriţa, ci va fi combinată cu diverse alimente sau băuturi. Cele mai apreciate sunt tartinele cu unt şi miere sau cănuţa cu lapte îndulcit cu miere, clatite cu miere sau smoothie din fructe cu miere. Se pot face combinaţii de fructe cu miere sau iaurturi cu miere.

Nutriţioniştii recomandă moderaţie în administrarea mierii în cazul copiilor, în special între 1 şi 3 ani. Maximul de miere consumat de un copil într-o zi, nu trebuie să depăşească 2 linguriţe în jurul vârstei de 1 an.  Pe măsură ce creşte, la 2-3 anişori putând consuma 3-4  linguriţe de miere pe zi.

Este foarte important tipul de miere ales pentru bebeluş. Bebeluşilor nu li se va administra miere la întâmplare, provenienţa trebuind să fie foarte clară, alegându-se sortimente cunoscute, precum mierea de tei, de floarea soarelui, de mentă, salcâm sau polifloră. O sursă incertă poate expune copilul în faţa anumitor toxine. Bebeluşilor şi copiilor nu li se va administra miere de mac.

Nu este recomandată administrarea mierii provenită de la albine care au fost hrănite pe timpul recoltării de polen, cu zahăr sau siropuri artificiale.

Foarte important este faptul ca micuţul să nu consume miere în exces, deoarece pot apărea probleme la nivelul sistemului digestiv.

Astfel, pentru început, bebeluşul cu vârsta de 1 an va primi cel mult două linguriţe de miere pe zi, alegându-se miere de calitate cu provenienţă exactă. Mierea este un aliment care nu se alterează, însă ar trebui păstrată la temperatura camerei., conform babycenter.com.

Cum putem să introducem mierea

Din cauza faptului că mierea poate conţine spori ai bacteriei Clostridium botulinum, putând declanşa botulismul, mierea nu va fi administrată bebeluşilor cu vârsta sub 1 an. Odată ajunşi la vârsta de 1 anişor, cei mici se bucură de un sistem digestiv şi imunitar deja matur, care poate lupta împotriva toxinelor produse de bacterie, dar care și permit introducerea alimentelor nerecomandate până atunci, printre acestea enumerându-se şi mierea.

Atunci când se hotărăşte să introducă miere în alimentaţia bebeluşului, părintele trebuie să procure miere sigură din punctul de vedere al provenienței şi să se asigure că cel mic nu este alergic la polen.

Acest delicios aliment se va introduce treptat, asemeni oricărui aliment nou. Pentru început, cel mic va primi o jumătate de linguriţă, de preferat cu un alt aliment bine tolerat. Cel mic poate primi o feliuţă de pâine unsă cu unt şi miere, un ceai îndulcit cu miere sau un iaurţel amestecat cu fructe şi miere.

Se va testa astfel toleranţa organismului în faţa noului aliment introdus, părinţii fiind atenţi la orice reacţie apărută. Dacă cel mic manifestă scaune moi, vomă sau iritaţie cutanată, mierea nu va mai fi administrată pentru o perioadă de timp. Este posibil ca mierea să nu fie bine tolerată de organism sau să existe un fond alergic încă nedepistat.

Dacă bebeluşul nu a manifesta nicio reacţie după două zile de la prima administrare, va mai primi o linguriţă de miere în diverse combinaţii culinare. Mierea administrată celui mic nu va fi tratată termic pentru a nu deveni toxică.

În jurul vârstei de 1 an, un bebeluş va primi maxim 2 linguriţe de miere pe zi, urmând ca după împlinirea vârstei de 2 ani, cantitatea să crească la 3 linguriţe, la vârsta de 4 ani putând primi maxim 4 linguriţe pe zi.

Chiar dacă cel mic tolerează bine mierea, trebuie avut grijă că un exces de miere poate declanşa dezechilibre la nivel intestinal, generând probleme digestive. De asemenea, mierea este un foarte puternic energizant natural, deci impune moderaţie., conform kidshealth.org.

„Botulismul infantil este cea mai frecventă formă de botulism și apare după ce bacteriile se înmulțesc în tractul gastro-intestinal al copiilor mici cu vârste între 6 săptămâni și 6 luni. Semnele și simptomele botulismului apar după 12 – 36 h de la consum.” doctor Gabriela Albu

De ce să nu oferim miere bebeluşului

Există o serie de motive pentru care mierea nu este recomandată bebeluşului, momentul administrării acestui aliment 100% natural necesitând amânare până cel puţin la vârsta de 1 an.

Principalul motiv pentru care nu se administrează miere bebeluşilor, este riscul manifestării botulismului. Botulismul este o intoxicație alimentară ce apare în urma infecției cu neurotoxină Clostridium botulinum, una dintre cele mai dăunătoare toxine. Toxina poate fi contactată de către albinuţe în momentul recoltării polenului sau poate surveni în urma extragerii mierii în condiţii precare de igienă.

Botulismul în cazul bebeluşilor se declanşează prin contaminarea gastro-intestinală, cel mai frecvent prin consumul de miere.

Se poate manifesta  prin constipaţie, tulburări ale  musculaturii generale, dificultăţi în menţinerea poziţiei corecte a capului,  tendinţa spre somnolenţă, dificultăţi la hrănire şi paralizie. Aceste simptome vor apărea în urma faptului că toxina botulinică odată pătrunsă în organism va provoca tulburări la nivelul funcţionării nervilor.

Diagnosticarea corectă se va face prin analiza materiilor fecale şi a vomei, medicul adoptând cea mai eficientă cale de intervenţie şi tratament, astfel încât să se elimine cât mai rapid toxina din tubul digestiv.

Pe lângă această toxină, mierea poate fi sursă de o serie de multe alte toxine provenite de la plantele al căror polen a fost recoltat de albine. Pentru a se evita riscul contaminării, mierea administrată copiilor trebuie să prezinte garanţia provenienţei.

Un alt motiv pentru care bebeluşii nu primesc miere, este cel al riscului de alergie. Un copil care manifestă alergie la polenul florilor de salcâm va face reacţie alergică dacă va consuma miere de salcâm. Cu cât lista plantelor la care cel mic este alergic, este mai lungă, cu atât riscul de a manifesta alergie la miere este mai mare. Pot apărea iritaţia pielii, strănutul, iritaţia ochilor, înroşirea buzelor, dificultăţi în respiraţie, chiar şocul anafilactic.

Mierea poate avea şi efecte adverse, care pot apărea cu preponderenţă în cazul bebeluşilor, sistemul lor digestiv fiind încă nematurat., conform babycenter.co.uk, poison.org.

Concluzii

Mierea este un aliment 100% natural ale cărei beneficii pentru sănătate sunt incontestabile. Reprezintă un aport masiv de energie, furnizează vitamine şi minerale, este antibiotic şi antiinflamator, cicatrizant, iar lista poate continua.

Însă pentru un bebeluş cu vârsta până într-un an, mierea poate fi periculoasă. În primul rând, poate provoca botulismul, afecţiune declanşată de o toxină extrem de periculoasă. De asemenea, mierea  poate genera reacţii alergice.

Din aceste cauze, mierea va fi introdusă în alimentaţia bebeluşului după vârsta de 1 an. Va fi administrată  treptat, cel mic putând să consume maxim 2 linguriţe pe zi la această vârstă.

Apariţia oricărei reacţii alergice va conduce la stoparea administrării mierii, iar în cazul manifestării simptomatologiei specifice botulismului, în special la nivel muscular, se va contacta de urgenţă medicul pediatru.

Resurse despre „De ce nu oferim miere bebeluşului şi când o putem introduce în alimentaţia bebeluşului”

  1. kidshealth.org
  2. parents.com
  3. babycenter.com
  4. babycenter.co.uk
  5. poison.org

Pentru mai multe detalii despre subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe doctor Gabriela Albu.

Doctor Gabriela Albu

cmiberceni@gmail.com

 

Lista neagră a alimentelor în diversificare

Articol redactat de Andreea Roșu și verificat de Gabriela Albu, medicina de familie, homeopat și specializare în ecografii.

Sumar:

  1. De ce nu oferim brânză cu mucegai sau alte produse pe bază de lapte obținute din lapte nepasteurizat?
  2. De ce nu oferim ou crud?
  3. De ce nu prăjim alimentele?
  4. De ce nu oferim conserve și alimente din conserve?
  5. De ce nu oferim pește crud?
  6. Resurse despre „Lista neagră a alimentelor în diversificare”

Chiar dacă în primele luni de viață nu știu să o arate prea bine, bebelușii își doresc nespus de mult să facă parte din familie și să interacționeze cât mai mult, așa că încă de la începutul diversificării, este indicat să îi implicați la mesele de familie. Pentru că nu peste foarte mult timp, bebelușul va putea mânca aceeași hrană ca tot restul familiei, este un moment potrivit pentru a examina regimul alimentar al întregii familii și pentru a vă asigura că este un regim sănătos, bine echilibrat și care include suficiente alimente amidonice, proteine de înaltă calitate, grăsimi sănătoase și care exclude alimentele prea dulci, prea sărate sau prea grase, conform www.braunhousehold.com.

La începutul diversificării, majoritatea bebelușilor consumă alimente moi, paste fine din tot felul de legume sau fructe, piureuri suple sau fructe coapte. Înaintând spre vârsta de 8 ani, bebelușul se va arăta dornic să se hrănească singur, va avea dexteritatea necesară pentru a prinde mâncarea cu mâinile sale și pentru a o duce la gură, devenind din ce în ce mai independent și mai îndemnatic pe măsură ce se apropie de vârsta de 9 luni. La această vârstă, va putea deja să își folosească degetul mare și arătătorul pentru a ridica mici bucăți de mâncare, conform www.webmd.com.

Odată ce începeți să îi oferiți bebelușului alimente solide, este important să știți care alimente sunt indicate, care sunt cele interzise și care sunt cele periculoase. Deși bebelușii vor putea mânca cât de curând aceeași hrană ca toți ceilalți membri ai familiei, trebuie să știți că este bine să evitați alimentele cu adaos de sare sau de zahăr, sortimentele de brânzeturi nepasteurizate și brânza cu mucegai (până când bebelușul va împlini vârsta de 1 an), miere (tot până când bebelușul va împlini vârsta de 1 an), nuci întregi (până când va împlini vârsta de 5 ani pentru a evita riscul de sufocare), albuș și ouă crude, pește crud și alte fructe de mare crude, anumite alimente conservate, struguri întregi (tot până când bebelușul va împlini vârsta de 1 an, pentru a evita riscul de sufocare) și alimentele tari sau tăioase care pot provoca răni (bucăți de carne cu oase subțiri, pește cu oase, sâmburi și nu numai), conform www.healthywa.wa.gov.au.

De ce nu oferim brânză cu mucegai sau alte produse pe bază de lapte obținute din lapte nepasteurizat?

Laptele nepasteurizat poate conține germeni nocivi, cum ar fi bacterii, viruși și paraziți care pot cauza boli sau chiar deces. Multe persoane consideră că laptele crud oferă nenumărate beneficii pentru sănătate, însă datele de laborator indică alte informații.

În cazul laptelui, unele tipuri de procesare sunt necesare pentru a ne proteja sănătatea. Așa cum carnea crudă, carnea de pasăre și peștele se gătesc înainte de a le consuma, la fel și laptele trebuie încălzit suficient de mult pentru ca toți germnii care pot provoca boli să poată fi distruși.

Partea bună este că majoritatea substanțelor nutritive rămân în lapte chiar și după ce laptele a fost pasteurizat.

Laptele crud sau brut este laptele nepasteurizat, adică lapte care nu a fost încălzit la o temperatură specifică pentru o anumită perioadă de timp pentru a ucide germenii nocivi. Deoarece acești germeni nu modifică aspectul, gustul sau mirosul laptelui, pasteurizarea este cea mai bună metodă care poate asigura că laptele este bun pentru consumat, conform www.aboutkidshealth.ca.

Laptele nepasteurizat poate conține germani nocivi, inclusiv Camplyobacter, Cryptosporidium, E. coli, Listeria și Salmonella. Atunci când o persoană adultă sau un copil consumă lapte crud poate suferi de diaree, crampe stomacale și vărsături. Mai rar, laptele nepasteurizat poate conduce la insuficiență renală, paralizie, tulburări cronice și chiar deces. Nu doar laptele crud poate conduce la astfel de consecințe, ci toate produsele preparate din lapte crud, inclusiv brânzeturi, înghețată sau iaurturi, conform www.medlineplus.gov.

Șansele de boală cauzată de consumul de lapte crud sunt mai mari în rândul sugarilor și copiilor de vârstă mică, vârstnicilor, femeilor însărcinate, persoanelor cu sisteme imunitare slabe, cum ar fi persoane care suferă de cancer, de HIV și persoane care au fost supuse unui transplant de organe. Este foarte important ca bebelușii, copiii de vârstă mică și toate categoriile de persoane deja menționate să consume doar alimente pasteurizate, conform http://canigivemybaby.com.

De exemplu, sistemului imunitar al bebelușilor și copiilor de vârstă mică încă este imatur și mai are nevoie de timp pentru a se dezvolta, așa că organismul unui bebeluș nu este în măsură să lupte împotriva unei infecții comparativ cu organismul unui adult sănătos. În consecință, bebelușii prezintă un risc mai mare decât adulții de a contracta o boală alimentară, adică o boală cauzată de bacterii care intră în organism prin consumul unor alimente necorespunzătoare. Totuși, orice persoană sănătoasă și de orice vârstă se poate îmbolnăvi sau poate deceda dacă consumă lapte crud contaminat cu germeni nocivi, conform www.naturalchild.org.

Pentru a reduce șansele de boală, recomandat este să optați pentru lapte pasteurizat și pentru produse lactate preparate din lapte pasteurizat. De asemenea, este indicat să depozitați laptele și produsele lactate refrigerate în frigider și să aruncați laptele și produsele lactate expirate, conform www.foodsafety.gov.

Brânza poate face parte dintr-o dietă sănătoasă și echilibrată, oferind calciu, proteine și vitamine. Bebelușii pot consuma brânzeturi pasteurizate începând cu vârsta de 6 luni, dacă aceștia nu au intoleranță la lactoză sau alergie la proteinele laptelui de vacă. Prin urmare, dacă doriți să îi oferiți bebelușului brânză, cel mai bine este să optați pentru sortimente de brânzeturi preparate din lapte pasteurizat, cum ar fi brânză Mozzarella, Ricotta, Cheddar, brânză cottage și cremă de brânză tartinabilă. Deși acestea nu conțin sare de obicei, este bine să se verifice etichetele înainte de a le consuma bebelușul.

Pe de altă parte, nu sunt indicate sortimentele moi de brânză cum ar fi Brie, Roquefort sau Camembert, deoarece aceste brânzeturi pot fi purtătoare de bacterii Listeria. Totuși, astfel de brânzeturi pot fi folosite pentru prepararea unor mâncăruri, deoarece Listeria este ucisă prin gătire la temperaturi înalte. De asemenea, preparatele fermentate pasteurizate cum ar fi iaurtul și kefirul conțin bacterii care sunt în siguranță pentru consum, conform www.nhs.uk.

Deși bebelușul poate consuma astfel de brânzeturi și iaurturi încă de la începutul perioadei de diversificare, este interzis ca părinții să îi ofere lapte de vacă înainte de împlinirea vârstei de 1 an. De abia după ce bebelușul împlinește 1 an, poate consuma lapte de vacă integral cu 3,25 % grăsime și obligatoriu pasteurizat. Nu oferiți copilului lapte nepasteurizat nici după împlinirea vârstei de 1 an, conform www.babycenter.com.

„Laptele pasteurizat este încălzit la 72 – 75 grade Celsius, temperatura la care se menține 15 -20 de secunde înainte de a fi răcit brusc. Laptele pasteurizat are termen de valabilitate de 5 -15 zile, dacă a fost păstrat la temperatură optimă la frigider. Laptele UHT (ultrapasteurizat) este încălzit la 140 grade Celsius și menținut 4 secunde înainte de răcire bruscă. Are un termen de valabilitate de 3-6 luni la temperatura ambiantă, dar după deschidere trebuie ținut la frigider.” doctor Gabriela Albu

De ce nu oferim ou crud?

Este indicat ca bebelușul să consume ouă gătite, adică fierte foarte bine până când albușul și gălbenușul sunt solide. Acest lucru este valabil pentru ouăle de găină sau de prepeliță, iar ouăle de rață sau de gâscă sunt recomandate a fi introduse după vârsta de 2 ani. Dacă nu sunteți sigur de proveniența sau de calitatea unor ouă, cel mai bine este să evitați să îi oferiți bebelușului ou, inclusiv în deserturi, în înghețate de casă, în smoothie, în maioneză sau în creme de tort sau alte prăjituri, conform nhs.uk.

În general, ouăle de calitate trebuie să provină de la găini crescute la sol în zone nepoluate, hrănite cu iarbă, cu făină de in, făină de pește sau cu insecte. Aceste ouă sunt cele mai bogate în acizi grași esențiali Omega-3, necesari pentru dezvoltarea creierului. Oul este un aliment de baza în alimentația bebelușului, cu un conținut mare de fier, dar și o importantă sursă de proteine, grăsimi, vitaminele A , D , E si B12 și acid folic. De asemenea, este o importantă sursă de colină care joacă un rol important în dezvoltarea creierului (este o substanță cu un rol extrem de important în formarea acetilcolinei implicată în transmiterea impulsurilor nervoase).

Gălbenușurile reprezintă cea mai bogată sursă de carotenoide, și anume luteină și zeaxantină. Gălbenușul este bogat în aceste substanțe nutritive antioxidante solubile în grăsimi, care combat degenerescența maculară, cataracta, afecțiunile pielii cauzate de soare și chiar reduc riscul de cancer de colon și de sân.

Gălbenușul de ou este implicat în măsură mai mică în reacțiile alergice, albușul fiind cel cu risc alergic. De aceea, se recomandă ca albușul de ou să fie introdus după vârsta de 1 an.

„Oul trebuie să fie oferit întotdeauna gătit pentru a preveni infecțiile cu bacterii care se găsesc  frecvent la nivelul acestuia, în special Salmonella. Simptomele infecției cu Salmonella  sunt de obicei gastro-intestinale: diaree, uneori cu sânge, febră, greață, vomă, crampe abdominale, aceste simptome putând fi severe, în special la copiii mici. De aceea, în primul an de viață nu vom oferi sugarului maioneză, creme cu ou crud sau înghețată de casă.” doctor Gabriela Albu

De ce nu prăjim alimentele?

Când vine vorba de pregătirea hranei pentru bebeluși, trebuie să ne asigurăm că hrana este în așa fel pregătită încât să conțină toate substanțele nutritive de care copilul are nevoie, că nu conține sare, zahăr, amelioratori de gust sau grăsimi și că nu prezintă pericol de sufocare.

Dacă bebelușul dumneavoastră are mai puțin de 8 luni, cel mai indicat este să preparați paste fine sau piureuri cât mai suple din fructe sau din legume. După împlinirea vârstei de 8 luni, pe lângă hrana pasată pe care i-o serviți cu lingurița, este bine să îi pregătiți o tavă cu alimente pe care copilul le poate prinde cu degetele sale și le poate duce la gură, precum fâșii de morcov fiert, bucăți mici de cartof fiert, mazăre, biscuiți de dentiție sau cereale sub formă de O. Unele legume rămân puțin tari chiar și după fierbere, precum sparanghelul, dar și soiurile de morcov sau de păstârnac mai lemnoase, așa că acestea trebuie evitate, conform canigivemybaby.com.

Hrana pe care i-o oferim copilului nu trebuie prăjită din mai multe motive. În primul rând, orice aliment prăjit este încărcat cu grăsimi saturate care oferă rapid senzația de sațietate, împiedicând copilul să consume nutrienții de care are mare nevoie. De asemenea, grăsimile saturate sunt responsabile pentru numeroase boli, unele debutând chiar din copilărie. Totodată, hrana prăjită rareori poate fi mestecată de copil, în timp ce cartofii prăjiți și nu numai, îi pot provoca răni în interiorul gurii, conform babycentre.co.uk.

Nici gătirea alimentelor la cuptorul cu microunde nu este recomandată, însă dacă doriți să încălziți hrana, trebuie să știți că în general nu toate cuptoarele cu microunde încălzesc uniform, ci mai degrabă creează porțiuni fierbinți, care pot cauza arsuri. Pentru a încălzi sau găti alimentele la cuptorul cu microunde, trebuie să amestecați cel puțin o dată la jumătatea timpului de gătire sau de reîncălzire, folosind recipiente speciale pentru încălzirea mâncării în cuptorul cu microunde, din sticlă sau ceramică.

Întotdeauna verificați temperatura alimentelor, gustându-le înainte de a le oferi bebelușului.

Mâncărurile la cuptor, alimentele înăbușite sau pregătite la abur, precum și preparatele fierte sunt cele mai indicate, conform healthyfamiliesbc.ca.

De ce nu oferim conserve și alimente din conserve?

Deși conservele și alimentele din conserve pot fi sigure pentru copii, acestea nu reprezintă nicidecum cea mai bună alegere alimentară. Și în această situație, sunt mai mulți factori implicați. În primul rând, în procesul de producere a alimentelor conservate, alimentele sunt ambalate în cutie, iar recipientul este umplut cu un lichid, fie apă, ulei, sirop sau saramură, după care recipientul este încălzit și apoi gătit la o temperatură suficient de ridicată pentru a se asigura că alimentele au o durată lungă de conservare.

Cele mai multe recipiente sunt acoperite în interior cu anumite substanțe toxice care pot curge atunci când recipientul este încălzit, contaminând astfel hrana.

În al doilea rând, majoritatea persoanelor aruncă lichidul atunci când doresc să consume hrana conservată, însă în tot acel lichid se află toate substanțele nutritive. Practic, hrana rămasă este una lipsită de nutrienți.

În al treilea rând, în cele mai multe cazuri, hrana conservată nu este servită ca atare, ci este gătită, ceea ce înseamnă că încă o dată vom pierde majoritatea nutrienților prin gătit.

În cele din urmă, hrana conservată nici nu are textura necesară pentru un piure neted, de cele mai multe ori obținând un piureu mai grosier. Foarte important este și că foarte multe conserve conțin adesea conservanți și aditivi periculoși și o cantitate semnificativă de sodiu și zahăr, în funcție de tipul conservelor. De exemplu, majoritatea fructelor conservate sunt conservate în siropuri și zaharuri care nu sunt deloc indicate pentru copii, conform wholesomebabyfood.momtastic.com.

De ce nu oferim pește crud?

Foarte multe varietăți de pește crud și crustacee câștigă tot mai multă popularitate, așa că un număr mare de părinți se întreabă dacă astfel de mâncăruri sunt sigure pentru copiii lor. Potrivit specialiștilor internaționali, dacă un bebeluș este sănătos și nu prezintă risc de alergie și nici nu are un istoric medical dominat de alergii alimentare, putem introduce în dieta sa pește, crustacee sau fructe de mare.

Totuși, în primii ani de viață ai copilului, nu este recomandat să îi oferim pește crud, precum sushi, sashimi sau crustacee crude sau ușor gătite, cum ar fi midii, scoici și stridii, deoarece pot provoca intoxicații alimentare.

În primii 2-3 ani de viață, dezvoltarea sistemului imunitar al copilului este lentă, și de abia la vârsta cuprinsă între 4-6 ani, copilul beneficiază de un sistem imunitar solid. De asemenea, părinții trebuie să știe că sistemul imunitar al copilului continuă să se dezvolte pe parcursul pubertății. Având în vedere aceste informații, este mai bine să așteptați până la împlinirea vârstei de 5-6 ani pentru a-i oferi copilului pește crud, sushi sau crustacee slab gătite, tocmai pentru a vă asigura că cel mic este apărat împotriva substanțelor potențial nocive. Contaminarea bacteriană reprezintă o amenințare la adresa oricăror alimente sensibile la temperatură și nu poate fi văzută, mirosită sau gustată.

În timp ce siguranța alimentară, alergiile și pericolele de sufocare ar trebui să fie întotdeauna luate în considerare, nu se poate spune că există un consens cu privire la o vârstă exactă adecvată pentru a oferi unui copil pește crud. Totuși, la 5-6 ani, sistemul imunitar al unui copil sănătos ar trebui să fie suficient de puternic, așa că ar putea consuma sushi fără efecte secundare, conform bundoo.com.

În cele din urmă, părinții trebuie să fie pregătiți pentru un eventual refuz din partea copiilor când vine vorba de anumite alimente solide. Pentru o scurtă perioadă de timp, unii copii pot respinge cu încăpățânare anumite alimente, însă această perioadă este trecătoare. În al doilea an de viață, frica de alimente noi poate fi un mecanism primitiv de supraviețuire care îl împiedică pe copil să sufere o intoxicație din cauza consumării unor alimente sau alte produse găsite prin casă. Cei mai mulți copii au nevoie de timp îndelungat și de expuneri repetate la același aliment pentru a se obișnui cu gustul și textura sa. Chiar dacă vi se pare că bebelușul mănâncă mai puțin decât alți bebeluși de aceeași vârstă, dacă se dezvoltă și crește în mod normal, atunci înseamnă că el consumă cantitatea potrivită de alimente pentru a-și satisface cerințele nutriționale.

Resurse despre „Lista neagră a alimentelor în diversificare”

  1. babycenter.com
  2. medlineplus.gov
  3. naturalchild.org
  4. foodsafety.gov
  5. canigivemybaby.com
  6. braunhousehold.com
  7. nhs.uk
  8. aboutkidshealth.ca
  9. mamaandbabylove.com
  10. babycentre.co.uk
  11. webmd.com
  12. healthywa.wa.gov.au
  13. canigivemybaby.com
  14. healthyfamiliesbc.ca

Pentru mai multe detalii despre subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe doctor Gabriela Albu.

Doctor Gabriela Albu

cmiberceni@gmail.com

 

 

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0