Despre Alimente

Articolele au fost realizate de redacția Creative Art Copywriting și verificate de următorii specialiști:

Articol redactat de Cosmina Florescu şi Andreea Milea Stănescu, fiind verificat de dr. George Dejeu, specialist în chirurgie.

Sumar:

  1. Despre alimente
  2. Spanacul
  3. Avocado
  4. Cartof dulce
  5. Kiwi
  6. Gălbenuș de ou
  7. Prune uscate
  8. Iaurt
  9. Căpșuni
  10. Dovlecel
  11. Ciuperci
  12. Banana
  13. Roșii
  14. Fasole uscată
  15. Sfecla roșie
  16. Struguri
  17. Sparanghel
  18. Ștevie
  19. Morcov
  20. Somon
  21. Urdă
  22. Ton
  23. Ricotta
  24. Tapioca
  25. Conopidă
  26. Rodie
  27. Ulei de măsline
  28. Unt de arahide
  29. Ulei de floarea soarelui
  30. Țelina
  31. Usturoi
  32. Urzici
  33. Varza
  34. Vișine
  35. Carne de vită
  36. Carne de pui
  37. Carne de porc
  38. Carne de miel
  39. Vinete
  40. Zucchini
  41. Zmeură
  42. Fructe de mare
  43. Ficat de pasăre
  44. Gutuie
  45. Gulie
  46. Fenicul
  47. Fasole verde
  48. Hribi
  49. Humus
  50. Goji
  51. Gris
  52. Afine
  53. Ananas
  54. Brânză
  55. Ardei capia
  56. Cireșe
  57. Orez
  58. Oregano
  59. Nuca de cocos
  60. Nectarine
  61. Orz
  62. Piersica
  63. Quinoa
  64. Kefir
  65. Mango
  66. Mazăre
  67. Măr
  68. Mei
  69. Kaki
  70. Lapte de vacă
  71. Linte
  72. Loboda
  73. Albuș de ou
  74. Ceapa

Despre alimente în diversificarea  bebeluşului

Hrana bebeluşului reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte care asigură creşterea şi dezvoltarea  fizică şi psihică.

Imediat după momentul naşterii, sistemul digestiv al micuţului intră într-un proces de maturizare, care îl va ajuta să se adapteze noilor surse de hrană, asigurându-se astfel nutrienţii necesari creşterii şi întreţinerii sănătăţii.

Prima sursă de hrană a bebeluşului va fi sub formă lichidă, respectiv lăpticul, fie natural asigurat de sânul mamei, fie formule de lapte praf adaptate fiecărei etape de creştere şi nevoilor nutritive ale celor mici.

Această formă lichidă de hrană va asigura necesarul nutritiv al unui bebeluş, însă doar până în jurul vârstei de 5 – 6 luni, atunci când nevoile nutritive ale organismului cresc şi sistemul digestiv trebuie să intre în contact cu hrana semilichidă, ulterior cu cea solidă. În cazul bebeluşilor alăptaţi, debutul diversificării poate avea loc la vârsta de 6 luni, însă în cazul celor hrăniţi cu formule de lapte praf, diversificarea va începe chiar de la vârsta de 5 luni.

Diversificarea alimentară presupune respectarea anumitor reguli. Pentru a se stabili momentul optim introducerii altui tip de hrană, părinţii trebuie să comunice permanent cu medicul pediatru. Astfel, bebeluşul nu va fi expus niciunui risc.

Diversificarea va începe atunci când copilul este apt din punct de vedere fizic şi psihic să accepte o nouă formulă de hrană. De asemenea, orice nou aliment va fi introdus când micuţul este într-o stare bună de sănătate, poate să își țină singur capul, chiar şi o răceală amânând introducerea unui ingredient nou. După administrarea unui vaccin, se va evita administrarea alimentelor noi.

Ca regulă generală, orice nou aliment se va administra iniţial în cantitate foarte mică, 1-2 linguriţe, urmând a creşte progresiv în cazul în care organismul micuţului îl acceptă. Orice nou aliment va fi introdus la o distanţă de 2 – 3 zile pentru a se putea depista eventuale reacţii alergice sau intoleranţe alimentare.

În prima lună de diversificare, pot fi introduse legumele, precum morcov, pătrunjel, dovlecel, fasole verde, spanac, păstârnac, roşii, ardei, salată sau broccoli. La această listă, se pot adăuga şi  fructele, mere, pere, caise sau piersici. Ingredientele vor fi preparate sub formă de piureuri, fiind de preferat preparea la abur în cazul legumelor.

Din a doua lună de diversificare, micuţul se poate bucura de carnea  de găină sau de vacă, bine fiartă şi pasată, amestecată în piureul de legume. Se pot adăuga cerealele fără gluten, porumb sau orez, brânza de vaci preparată în casă cu tablete de calciu lactic, precum şi biscuiţii fără gluten amestecaţi în piureul de fructe. Alimentele pe bază de gluten se introduc din luna a șaptea a bebelușului, cel târziu în luna a opta, pentru a evita riscul apariției bolii celiace.

Pe măsură ce creşte, meniul micuţului va fi îmbogăţit cu puţin unt, ulei presat la rece, cereale cu gluten, grâu, orz sau secară, şi gălbenuşul de ou, introdus iniţial  în cantitate foarte mică.

Din luna a patra de diversificare, se pot introduce  banane, citrice,  iaurturi şi smântână, ficăţei de pasăre sau de vită, paste făinoase, carne de peşte alb, şalău, păstrăv sau ştiucă, prăjituri şi compoturi preparate în casă, suc din fructe, budinci, sufleuri, mămăliguţă cu brânzică de vaci, perişoare.

Pentru sănătatea celui mic, sub vârsta de 1 an nu se vor administra o serie de alimente, deoarece au un potenţial alergen mare sau prezintă risc de intoleranţă alimentară. Astfel, până la vârsta de 1 an, un bebeluş nu va consuma căpşuni, fragi, fructe de pădure sau exotice, fasole uscată, năut,  mazăre, albuş de ou, brânzeturi fermentate, mezeluri şi alimente procesate, ciocolată şi creme din comerţ, maioneză, prăjeli sau rântaşuri, miere de albine, alune, nuci sau  fistic, deoarece au un potențial alergen ridicat.

„De-a lungul anilor, medicii au sugerat că este mai bine să întârziem introducerea diverselor nuci, crustacee, pești în alimentația bebelușului datorită riscului crescut apariției reacțiilor alergice ce pot dura toată viața, în comparație cu alte alergii alimentare. Cu toate acestea, în anul 2008, Academia Americană de Pediatrie a declarat că nu există dovezi convingătoare asupra faptului că întârzierea introducerii oricărui aliment peste vârsta de 6 luni ar reduce riscul de a dezvolta o reacție alergică la acestea. Unele studii atestă faptul că momentul optim de a introduce aceste alimente cu potențial alergic este în jurul vârstei de un an. Dincolo de acest aspect, anumite fructe de mare pot conține un nivel ridicat de mercur care poate afecta dezvoltarea sistemului nervos în cazul unui copil mic. Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) și Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) au publicat informații referitoare la consumul fructelor de mare în cazul copiilor, iar Smart Fish Calculator este o aplicație care calculează cantitatea sigură de fructe de mare ce poate fi administrată unui copil în funcție de greutatea acestuia.” doctor George Dejeu

Cu grijă, atenţie şi dragoste, evitând administrarea alimentelor nerecomandate, se vor găsi cele mai bune ingrediente care pot face parte dintr-un meniu sănătos şi hrănitor pentru bebeluş.

Spanacul

Spanacul nu ar trebui să ne lipsesască din alimentație, deoarece este bogat în vitamina K și contribuie la întărirea sistemului osos. Iată și alte beneficii ale acestui aliment:

  • Protecția pielii. Spanacul conține vitamina A. Misiunea acesteia este să protejeze pielea pe interior de razele UV, care sunt extrem de dăunătoare.
  • Previne afecțiunile stomacului. Alimentul poate proteja mucoasa stomacului și astfel sunt diminuate șansele apariției ulcerului gastric.
  • Reglarea tensiunii arteriale. Cantitatea însemnată de potasiu pe care o are spanacul, în combinație cu aportul scăzut de sodiu, are un efect benefic în reglarea tensiunii arteriale.
  • Protejează creierul. Consumat cu regularitate, spanacul ne aduce beneficii și la nivelul creierului. Acidul folic pe care acesta îl conține previne apariția tulburărilor neuronale și cognitive, iar potasiul are un efect vasodilatator, ajutând astfel la o circulație mai bună a sângelui la nivelul sistemului nervos.
  • Îmbunătățește metabolismul. Cantitatea de proteină care se găseşte în spanac este foarte uşor de descompus şi extrem de uşor de asimilat de către organism.

Cum putem consuma spanacul?

Acesta poate fi consumat, atât crud, cât și gatit. Atunci când consumăm spanacul crud, este recomandat sub formă de suc sau în salate, pentru ca așa își păstrează cele mai multe proprietăți. Poate fi adăugat în clasica salată împreună cu ridichi și ceapă sau poate fi amestecat cu diferite fructe:portocale, mere, căpșuni, nuci sau alune. Dacă preferi spanacul gătit, atunci îl poti adăuga în tarte, omletă, paste sau supe. Cea mai populară formă în care este gătit acest aliment fiind clasica mâncare de spanac, cu ceapă și usturoi, uneori amestecat cu urzici.

În altă ordine de idei, din perspectivă medicală, spanacul e utilizat ca laxativ uşor, ca depurativ, antianemic, hipotensiv, nutritiv, remineralizant, afrodisiac şi hipoglicemiant.

Atenție! Dacă în timpul preparării frunzele de spanac îşi schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunător şi nu trebuie consumat.

Avocado

Avocado este un aliment cu multiple beneficii pentru organism. Iată, de ce trebuie să-l introducem mai ales în alimentația micuților:

  • Avocado conţine acid folic şi vitamina B6, ce contribuie la normalizarea nivelului de homocisteină, care, într-o cantitate mare, poate avea efecte toxice, crescând riscul bolilor cardiovasculare.
  • Prin conţinutul bogat în fibre joacă un rol esenţial în sănătatea sistemului digestiv. Fibrele insolubile curăţă colonul, previn constipaţia şi pot participa la prevenţia cancerului corolectal.
  • Bogat în nutrienţi, poate fi un ingredientul cheie din măştile cosmetice, deoarece conferă strălucire pielii şi părului.
  • Avocado conţine glutation, o proteină cu rol esenţial în funcţionarea optimă a sistemului imunitar.
  • De asemenea, are proprietăţi antioxidante puternice şi împiedică declanşarea diverselor tipuri de cancer.
  • Avocadul poate fi şi o sursă bogată de vitamina E, substanţa care neutralizează radicalii liberi ce distrug celulele creierului, aşa că poate participa la prevenirea pierderii memoriei şi accelerarea bolilor mentale în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu Alzheimer.

Cartof dulce

Cartoful dulce este elementul principal în multe țări când vine vorba de gastronomie. Iată, câteva motive pentru care să consumați acest  aliment:

Cartofii dulci sunt bogați în antioxidanți, care acționează în organism prin prevenirea problemelor inflamatorii, cum ar fi astmul, artrita, guta si multe altele.

Sunt o sursă excelentă de carbohidrați pentru cei care au probleme cu nivelul zaharului din sânge. Pot ajuta la reglarea nivelului de zahăr din sânge și astfel previne condiții precum rezistența la insulină.

Cartofii dulci sunt sănătoși pentru tractul digestiv. Datorită faptului că sunt bogați în fibre digestive, mai ales când sunt consumați cu coajă, ajută la ameliorarea constipației și pot preveni apariția cancerului de colon.

Sunt indicați pentru femeile gravide sau pentru cele care doresc sa rămână însărcinate, deoarece aceștia sunt bogați în acid folic, esențial pentru dezvoltarea celulelor și țesuturilor sănătoase ale fătului.

Cartoful dulce este indicat în tratarea simptomelor legate de stres. Organismul tinde să folosească foarte mult potasiu și alte minerale importante, atunci când se află sub stres. Cartofii dulci hrănesc organismul cu minerale importante pentru a vă menține echilibrați, în timpul perioadelor de stres.

Cum poți prepara cartoful dulce?

Există mai multe variante. Câteva dintre ele sunt: budinci, piureuri, musaca, tocănițe sau crochete.

Așadar, cartofii dulci sunt considerați o sursă importantă de zaharuri naturale, carbohidrați complecși, proteine, carotenoizi, vitamina C, fier și calciu.

Kiwi

Kiwi este un fruct acrişor care, pe lângă faptul că este delicios, reprezintă o sursă importantă de vitamine şi minerale. Iată de ce ar trebui introdus în alimemtație:

  • Conţine o cantitate dublă de vitamina C faţă de cea pe care o găsim în portocale, iar un fruct pe zi asigură aportul necesar de vitamina C.
  • Polifenolii şi carotenoizii din compoziţie luptă împotriva radicalilor liberi şi a stresului oxidativ.
  • Este ideal pentru îmbunătăţirea sistemului imunitar.
  • Are un efect purgativ natural datorită fibrelor pe care le conţine. Acestea ajută la eliminarea toxinelor din colon şi previn constipaţia şi problemele gastrointestinale.
  • Luptă împotriva impotenţei datorită argininei cu efect vasodilatator.
  • Este o bună sursă de luteină care se găseşte în ochiul uman şi contribuie la prevenirea dezvoltării glaucomului şi cataractei.

Atunci când eşti lipsită de energie, se recomandă să mănânci un kiwi care este recunoscut pentru beneficiile sale revigorante.

Gălbenuș de ou

Gălbenuşurile au un conţinut ridicat de colesterol, însă un studiu realizat recent arată că un consum regulat de ouă nu influenţează deloc nivelul de colesterol general din sânge, în timp ce un altul a stabilit că acest aliment creşte nivelul de colesterol bun, care are ca efect protejarea inimii.

De ce e bine să consumi gălbenuș de ou?

  • Gălbenuşul conţine luteină şi zeaxantină, două carotenoide asociate cu o reducere a riscului de apariţie a cataractei şi a degenerescenţei maculare.
  • Consumul regulat de ouă, unul pe zi contribuie la reducerea riscurilor de formare a cheagurilor de sânge şi de producere infarctului şi accidentului cerebral.
  • Gălbenuşul, deşi bogat în colesterol, aduce mari beneficii asupra sănătăţii generale, printre acestea numărându-se şi faptul că el conţine un nivel ridicat de colină (vitamina B7), care contribuie la îmbunătăţirea funcţiilor neurologice, la reducerea inflamaţiilor din organism, la dezvoltarea creierului în stadiul intrauterin.

Mai multe studii au demonstrat că un consum regulat de ouă la micul dejun ajută la combaterea surplusului ponderal.

Prune uscate

Prunele uscate sunt acele fructe cu un gust dulce-acrișor, numeroase beneficii nutritive și nu numai. În cele ce urmează, vom trece în revistă cinci dintre acestea.

  • Oase sănătoase și mușchi puternici. Prunele uscate reprezintă o sursă bogată în bor. Importanța acestuia constă în faptul că asistă  la metabolizarea celor patru nutrienți esențiali pentru sănătatea oaselor: calciu, magneziu, zinc și vitamina D, afectând de asemenea și nivelul hormonal al estrogenului și al testosteronului. Prunele uscate promovează sănătatea osoasă și datorită conținutului bogat de potasiu.
  • Satisfacerea nevoii de energie. Prunele uscate sunt și o sursă bună de energie, fiind recomandate mai ales sportivilor și celor care suferă de astenie. Totuși, consumul acestora nu e asociat cu cu o creștere rapidă a glicemiei în sânge.
  • Păstrarea funcției de coagulare a sângelui în parametri normali. Prunele deshidratate conțin vitamina K. Aceasta contribuie la la formarea protrombinei, o substanță chimică implicată în coagularea sângelui.
  • Îmbunătățirea digestiei și reducerea șanselor  de apariție a constipației. Prunele uscate sunt o sursă bogată în fibre alimentare, ceea ce ajută colonul în lupta sa cu constipația.

Astfel, un studiu arată că prunele deshidratate sunt sigure, gustoase, bine tolerate și eficiente în tratarea constipației ușoare, spre moderată și ar trebui să fie luate în considerare, în primul rând în terapia de tratare.

  • Contribiuie la buna funcționare a proceselor organismului. Prunele uscate sunt o sursă bogată în potasiu, magneziu, cupru și mangan – minerale esențiale pentru buna funcționare a organismului.

Potasiul este de ajutor în: menținerea clarității gândirii, prin trimiterea de oxigen către creier; reglarea tensiunii arteriale; reducerea riscului de boli cardiovasculare și de accident vascular cerebral; eliminarea deșeurilor de către corp; tratarea alergiilor.

Magneziul este necesar pentru: metabolismul calciului și al vitaminei C, precum și al fosforului, sodiului și potasiului; buna funcționare a nervilor și mușchilor; transformarea zahărului din sânge în energie.

Cuprul este necesar pentru convertirea fierului din organism în hemoglobină. Manganul ajută la: activarea enzimelor necesare pentru utilizarea corectă a biotinei, a vitaminei C; menținerea structurii normale a oaselor; la eliminarea oboselii.

În concluzie, prunele uscate conțin doi fitonutrienţi unici, denumiţi neoclorogenic şi acid clorogenic, care au calităţi antioxidante puternice, distrugând radicalii liberi care atacă celulele umane.

Iaurt

Iaurtul a fost folosit de secole ca leac popular dar numai în ultimele decenii oamenii de ştiinţă au descoperit cu adevărat cât de benefic este pentru sănătate. Iată alte beneficii ale consumului de iaurt:

  • Protejează vezica urinară. Consumul de iaurt poate face diferenţa, dacă eşti una dintre femeile care suferă de infecţii urinare recurente. Cercetătorii finlandezi afirmă că femeile care consumă cel puţin trei porţii de iaurt şi brânză pe săptămână au cu 80% mai puţine riscuri să se îmbolnăvească de infecţii urinare.
  • Întăreşte sistemul imunitar. Cercetări făcute de medici din California au arătat că două căni cu iaurt, consumate zilnic, pot creşte de patru ori nivelul de proteine produse de celulele albe din sânge (leucocite), care ajută sistemul imunitar în lupta împotriva germenilor.
  • Ajută la întărirea oaselor. Există multe persoane care au intoleranţă la lactoză (adică un deficit al enzimei necesare digerării lactozei) şi de aceea nu pot consuma lapte – deci nu pot beneficia de calciu pentru întreţinerea oaselor.

Deși pentru mulți dintre noi consumul de iaurt este un obicei banal, acesta aduce numeroase beneficii pentru organismul nostru.

Căpșuni

Vara, căpșunile se numără printre preferințele noastre în materie de fructe. Iată, cinci lucruri pe care poate nu le știai despre acestea:

  • Căpșunile pot ameliora durerile de cap. Acestea conțin salicilate naturale, niște substanțe care se găsesc și în aspirină.
  • În antichitate, căpșunile erau apreciate de romani pentru proprietățile lor terapeutice.
  • Căpșunile sunt bogate în vitaminele C și A, fiind astfel de mare ajutor pentru sănătatea pielii și a părului.
  • Potrivit unui studiu publicat în the American Journal of Clinical Nutrition, căpșunile s-au clasat pe locul trei în clasamentul alimentelor bogate în antioxidanți.
  • SUA este țara care produce cele mai multe căpșuni, fiind urmată de Spania și Koreea de Sud, Japonia, Mexic, Italia, Rusia, Turcia, Polonia și Germania.

Așadar, căpșunile dețin numeroase beneficii, care ne ajută să ne păstrăm organismul cât mai sănătos. Ele se remarcă printr-un conținut foarte bogat de nutrienți valoroși – vitamine, minerale, fibre alimentare și antioxidanți.Tocmai de aceea, ar trebui ca acestea să fie prezente cât mai des în  alimentația noastră.

Printre alte beneficii ale căpșunilor, amintim: întărirea sistemului imunitar, menținerea unei vederi sănătoase, întârzierea apariției ridurilor, lupta împotriva cancerului.

Dovlecel

Conţinutul însemnat de vitamine şi minerale din dovlecei, precum şi cel de fibre, promovează o scădere  sănătoasă în greutate, fără ca senzaţia de foame să îşi facă simţită prezenţa prea curând.

Să trecem în revistă cinci dintre motivele pentru care ar trebui să consumăm acest aliment mai des:

  • Aliatul de nădejde în cura de slăbire. Dovlecelul este bogat în apă şi fibre, motiv pentru care te vei sătura mai repede şi vei ţine foamea sub control pentru mai mult timp.
  • Menține organismul sănătos. Dovlecelul este o sursă bună de mangan, zinc, potasiu, cupru, fosfor, calciu, folaţi, vitaminele A, C, B1, B6, B12. De asemenea, în acest aliment se ascund cam toate grupele de substanţe nutritive, inclusiv carbohidraţi, aminoacizi şi sodiu, iar asta te va ajuta cu siguranţă să îţi menţii sănătatea fizică şi mintală.
  • Inamic al prostatei. Studiile au demonstrat că un extract din dovlecel areproprietăţi benefice pentru afecţiunile prostatei, în special în prevenirea sau ameliorarea hipertrofiei benigne de prostată. Această afecţiune se manifestă prin necesitatea imperioasă de a urina, micţiuni dificile sau întrerupte şi incontinenţă urinară. Dovlecelul, dar şi alte alimente bogate în fitonutrienţi, poate ameliora aceste simptome neplăcute.
  • Reduce sanșele apariției cancerului de colon. Datorită faptului că este bogat în fibre, dovlecelul ajută la menţinerea unui tranzit intestinal sănătos, iar vitamina C, folaţii şi betacarotenul protejează celulele de acţiunea radicalilor liberi şi previn inflamaţiile din corp.
  • Asigură protecție cardiovasculară. Conținutul ridicat de magneziu potasiu ajută la reducerea tensiunii arteriale, care poate favoriza apariţia infarctului şi a accidentului vascular cerebral. De asemenea, dovlecelul ajută la combaterea formării depozitelor de grăsime pe vasele de sânge şi reglează nivelul colesterolului, datorită conţinutului mare de fibre.

Așadar, dovlecelul se poate consuma, atât gătit, cât şi crud,  motiv pentru care este considerat extrem de versatil, cu puţine calorii şi delicios.

Ciuperci

Ciupercile conțin toate vitaminele și mineralele de care organismul nostru are nevoie pentru o buna funcționare. Sunt bogate în proteine, fier, potasiu, acid folic, vitaminele A, B1, B2, C, D și zinc.. Iată, câteva dintre beneficiile ciupercilor:

  • Previne cancerul la sân

Cancerul la sân poate fi prevenit prin consumul zilnic de ciuperci. Astfel, femeile care aleg să mănânce frecvent ciuperci reduc cu 64% riscul de a se îmbolnăvi de cancer mamar. Specialiștii susțin că riscul de a dezvolta tumori mamare este cu atât mai mic cu cât consumul de ciuperci este asociat cu cel de ceai verde. Potrivit studiilor, ceaiul verde și ciupercile scad cu 90% riscul apariției cancerului la sân.

  • Reduce oboseala și anxietatea

Anxietatea, oboseala și stresul se pot trata, preveni tot cu ajutorul ciupercilor, datorită conținutului mare de zinc și vitamina B. Consumul a trei ciuperci zilnic reduce considerabil senzațiile de epuizare fizică și intelectuală, dar și anxietatea.

  • Combat radicalii liberi

Legumele colorate au în general mulți antioxidanți, substanțe care combat radicalii liberi din organism..

Banana

Bananele au numeroase beneficii pentru organism. Acestea sunt bogate în nutrienţi care pot fi de ajutor în cazul multor afecţiuni. Iată, cinci  lucruri interesante despre banane:

  • Bananele au un conţinut ridicat de triptofan, care stimulează producţia de serotonină – un neurotransmiţător care acţionează la nivel cerebral, cunoscut drept hormon al fericirii pentru efectele sale de relaxare şi de ameliorare a stării de spirit.
  • Bananele sunt o sursă bogată de vitamina B6, care reglează glicemia şi îmbunătăţeşte dispoziţa
  • Vitamina B6 din banane este eficientă în reducerea streseului, datorită propietăţilor calmante şi relaxante pentru sistemul nervos.
  • Bananele sunt bogate în potasiu şi sărace în sodiu, ceea ce face din acest fruct exotic o combinaţie perfectă pentru asigurarea unei tensiuni arteriale sănătoase. Mai mult, oferă protecţie şi împotriva accidentelor cerebral vasculare.
  • Bananele sunt un antiacid natural, ajutând la arsurile la stomac.

Banana este un aliment bogat în substanţe nutrive, dar şi cu multe propietăţi terapeutice şi ar trebui să ocupe un loc important în alimentaţia tuturor.

Roșii

Roșiile sunt considerate atât un fruct cât și o legumă și fac parte din bucătării de peste tot din lume, în special în regiunea mediteraneană. Să trecem în revistă câteva beneficii ale acestui aliment:

  • Ajută sistemul cardiovascular

Datorită vitaminei B și a potasiului din roșii, acestea sunt eficiente în reducerea nivelului de colesterol și scăderea tensiunii arteriale. Prin urmare, prin includerea roșiilor într-un regim alimentar regulat, previne în mod eficient atacurile de cord, accidentele vasculare cerebrale precum și problemele legate de inimă.

  • Sursă abundentă de antioxidanți

Roșiile conțin o cantitate mare de licopen, un antioxidant care este foarte eficient în lupta împotriva radicalior liberi. Licopenul din roșii este deosebit de eficient în lupta împotriva cancerului de prostată, cancerului de col uterin, cancerului de stomac și rect precum și a cancerului esofagian.

  • Sursă bogată de vitamine și minerale

O singură roșie poate oferi aproximativ 40% din necesarul zilnic de vitamina C. Vitamina C este un antioxidant natural care luptă împotriva radicalilor liberi care cauzează cancerul și împiedică deteriorarea organismului.

Fasole uscată

Fasolea uscată este un aliment bogat în substanțe nutritive și fibre. Iată, două dintre beneficiile acesteia:

  • Previne constipația

Prin conținutul generos de fibre, absolut necesar unei bune digestii fasolea este recomandată pentru reglarea activității tranzitului intestinal. Deficitul de fibre în alimentație duce nu doar la constipație, ci, în timp, și la neplăceri precum diabetul, afecțiunile cardiovasculare, creșterea tensiunii arteriale, ulcer, hemoroizi. În plus, tot datorită bogăției de fibre, fasolea este inclusă în categoria alimentelor care pot contribui la menținerea sănătății colonului și evitarea cancerului de acest fel.

  • Te ajută să slăbești

În funcție de soi, 150 g de fasole fiartă furnizează între 200 și 300 calorii. Puțin, după senzația de sațietate pe care o dă pentru câteva ore bune, răstimp în care te va feri de ronțăială și gustări de tot felul între mese. Așadar, dacă vrei să slăbești, nu ezita să introduci în meniu fasolea. Desigur, cu condiția să nu consumi cantități mari, pentru a nu depăși necesarul energic pe ziua respectivă.

Albă, roșie, pestriță sau neagra preparată într-o mare varietate de feluri și introdusă frecvent în meniu.

Sfeclă roșie

Sfecla roșie are în compoziția sa multe substanțe nutritive precum vitamina A, vitaminele B1, B2, B6, vitamina C, sodiu, calciu, sulf, cupru, fier, iod, potasiu și antioxidanți.

Iată, care sunt cinci dintre motivele pentru care să consumi acest aliment:

  • Inamicul anemiei. Sfecla roșie conţine o gamă largă de vitamine, minerale şi substanţe active. Printre acestea conţine fier, dar şi acid folic – importante în producerea de globule roşii la nivelul măduvei osoase hematogene.
  • Protejează ficatul. Afecţiunile hepatice pot fi ameliorate prin consumul de sfeclă roşie. Astfel ficatul gras, ficatul obosit, ficatul leneş sau chiar în stările infecţioase precum hepatite sfecla roşie ajută la îmbunătăţirea metabolismului celular şi prelungeşte viaţa hepatocitelor.
  • Combate depresia. Cercetările au arătat că sfecla roşie are puterea de a controla starea de spirit, grație betainei conţinute, despre care se ştie că relaxează mintea şi ameliorează depresia.
  • Crește rezistența la efort. Sucul de sfeclă roşie creşte rezistenţa fizică a organismului, ajutându-i pe oameni să-şi prelungească programul de exerciţii fizice cu 16%, potrivit unui studiu realizat în Marea Britanie. O echipă de cercetători de la Universitatea din Exeter a descoperit că nitratul conţinut de sfecla roşie contribuie la reducerea consumului de oxigen – exerciţiile fizice devenind mai puţin obositoare.
  • Aliat al creierului. Un studiu din 2011 al Universității Wake Forest a evidențiat faptul că sfecla roșie poate împiedica progresia demenței. Acest lucru este posibil datorită oxidului nitric care crește fluxul de sânge către creier. Nivelul crescut de acid folic pe care îl conțin, aproximativ 75% din doza zilnică recomandată, 2-3 sfecle mari joacă de asemenea un rol important în prevenirea bolii Alzheimer.

Așadar, sfecla roșie este un aliment foarte sănătos, indicat în alimentația zilnică a fiecarei persoane, deoarece deține numeroase beneficii ce sprijină organismul să se mențină în parametrii normali.

Struguri

Strugurii sunt unele dintre cele mai bune şi apreciate fructe. Sezonul lor începe în august şi durează până la finele lui octombrie, sau chiar mai mult dacă toamna e lungă.  Iată, câteva beneficii ale acestor fructe pentru organism:

  • Energizează organismul şi întăresc sistemul imunitar. Colecţia de vitamine B1, B2, B3, PP, A şi C te umple de forţe şi activează formarea de anticorpi, crescând astfel rezistenţa la infecţii, cu viruşi şi bacterii.
  • Favorizează metabolismul celular, datorită microelementelor conţinute: molibden, titan, rubidiu, cobalt, nichel, vanadiu, iod, brom, flor.
  •  Au grijă de aparatul cardiovascular. Magneziul şi potasiul din compoziţie fortifică pereţii vaselor de sânge şi muşchiul cardiac, reducând riscul de atac cerebral sau infarct miocardic. S-a constatat că persoanele care consumă frecvent struguri îşi pot reduce riscul de infarct miocradic.
  • Purifică rinichii şi sprijină procesul de distrugere şi înlăturare pe cale naturală a calculilor renali.

Sparanghel

Printre beneficiile roșiilor se mai numără :stimularea circulației sângelui, îmbunătățirea digestiei, protejarea rinichilor. Iată și alte motive pentru care ar trebui să incluzi sparanghelul în alimentație:

  • Este agent ani-inflamator și ajută la ușurarea simpotmelor artritei și reumatismului. Datorită naturii sale alcaline este de mare ajutor în curățarea țesuturilor și a mușchilor de reziduuri, fiind recomandat pacienților cu gută.
  • Previne cancerul și cataracta deoarece conține antioxidanți și gluten. Ajută la controlarea zahărului din sânge datorită profilului de mineral conținut.
  • Ajută la controlarea zahărului din sânge datorită profilului de mineral conținut.
  • Menține nivelul de homocisteină pentru sănătatea cardiacă, fiind bogat în acid folic și folați. O porție de sparanghel suplinește 66% din doza zilnică recomandată și astfel, se previne numărul de atacuri de cord. În plus, acidul folic previne, în cazul femeilor însărcinate, defectele din naștere precum spina bifida.
  • Este eficient în calmarea crampelor menstruale, pentru tractul gastrointestinal și colon.

Ştevia

Ştevia conţine tanini, principii amare, răşini, rumicina, acid crisofanic şi un ulei volatil complex, precum şi glicozide, care nu sunt metabolizate de organismul uman, fiind astfel eliminate fără ca vreo calorie să fie absorbită.

Iată și alte motive să introduci acest ingredient în alimentație:

  • Combate anemia. Ștevia este una dintre cele mai recomandate plante în tratarea anemiei. În afară de conţinutul bogat în fier, rădăcina şi frunzele de ştevie conţin substanţe benefice organismului, precum taninuri, răşini, glicozi de antrachinonice şi oxalate, fosfor, vitaminele A şi C şi calciu.
  • Ține sub control diabetul de tip I și II, deoarece are capacitatea de a regla nivelul zahărului din sânge, temperează senzația de foame, combate pofta de dulciuri.
  • Reduce tensiunea arterială. Pentru ca acest lucru să se întâmple, se consuma 2-3 ceşti de infuzie pe zi.
  • Ștevia este detoxifiantă prin faptul că accelerează tranzitul intestinal, uşurează digestia, elimină deranjamentele stomacale,  ajută la eliminarea toxinelor din organism.
  • Ajută la combaterea tusei, a pneumoniei, a tuberculozei, datorită proprietăţilor antibacteriene, caz în care poţi folosi sucul din rădăcină de ştevie;
  • Reduce depresia. S-a dovedit că ceaiul de ştevie poate îmbunătăţi stările sufleteşti, poate creşte nivelurile de energie şi agerimea mentală.
  • Creşte imunitatea. Ștevia conţine foarte mulţi antioxidanţi polifenolici, care ajută la întărirea imunităţii şi la creşterea rezistenţei organismului faţă de radicalii liberi.

Morcov

Pe lângă o sursă bogată de vitamina A, morcovii ajută la prevenirea cancerului, au efect anti-îmbătrânire, te ajută să ai o piele frumoasă şi o vedere mai bună. În plus, sunt ideali pentru dietă: conţin puţine calorii, nu au grăsimi şi sunt o sursă bogată de vitamine şi minerale.

Iată și alte beneficii ale acestui aliment:

  • Studiile arată că morcovii reduc riscul apariţiei cancerului de plămâni, mamar şi de colon cu până la o treime datorită conţinutului de falcarinol, un pesticid natural din componenţa acestora.
  • Aceştia scad nivelul colestrolului rău care cauzează ateroscleroza, iar fibrele pe  care le conţin eliberează fluxul sanguine de excesul de lipide. De asemenea, morcovii conţin potasiu, care ajută la echilibrarea nivelului de sodiu, asociat cu hipertensiunea, şi ţin presiunea sângelui sub control
  • Sunt bogaţi în antioxidanţi care protejează celulele pielii şi luptă împotriva radicalilor liberi.
  • Morcovii sunt o gustare delicioasă care curăţă dantura după fiecare masă acţionând ca un abraziv natural care elimină eficient resturile alimentare şi placa bacteriană

Somon

Consumul de somon este recunoscut ca aducând beneficii uimitoare asupra sănătății inimii. De asemenea, mulți oameni consumă somon pentru rolul său în menținerea greutății ideale sau pentru că ajută în curele de slăbire. Însă, consumul de somon are multmai multe beneficii pentru sănătate. Iată de ce este bine să mănânci somon:

  • Reduce tensiunea arterială. Fiind bogat în acizi grași Omega 3, somonul are rolul de a reduce nivelul colesterolului din sânge, dar și a inflamațiilor, ducând practic la diminuarea riscului de boli cardiovasculare.
  • Adjuvant în curele de slăbire. Altfel spus, fiind p sursă bună de grăsimi sănătoase, somonul te poate ajuta să arzi calorii, în același timp dându-ți energia de care are corpul nevoie întreaga zi.
  • Este o sursă de vitamine. Conține vitaminele A, D, E și K toate fiind benefice pentru menținerea sănătății articulațiilor, oaselor, asigură o vedere optimă și în plus contribuie la echilibrul metabolic al organismului.

Două porţii de somon a câte 150 de grame fiecare pe săptămână sunt mai mult decât suficiente pentru a beneficia de proprietăţile sale benefice.

Urdă

Urda este cel mai slab tip de brânză, având între 8 și 12% grăsime saturată și proteine de calitate superioară, vitamine, dar și minerale.

Iată, câteva motive să consumi urdă:

  • Sursă bogată de vitamine, minerale și nutrienți esențiali, urda este unul dintre alimentele ideale pentru organism și ar trebui consumată mai des.
  • Mărește masa musculară. Urda conține aminoacizi ramificați, ce construiesc fibra musculară. De aceea, ea este indicată copiilor, pentru a le sprijini creșterea, și persoanelor care depun eforturi fizice intense.
  • Protejează ficatul. Aminoacizii cu sulf din urdă sunt benefici pentru ficat, deoarece îl protejează și îl ajută să se regenereze, dar și pentru rinichi, motiv pentru care cei cu afecțiuni hepatice și renale ar trebui să consume zilnic urdă.

Urda este un produs valoros deoarece nu conține aproape deloc cazeină, proteina majoritară din lapte care nu poate fi digerată corect de tubul digestiv al omului.

Ton

Tonul este un pește răpitor marin care seamănă cu pălămida și care ajunge până la lungimea de patru metri. Acest pește face parte din familia Scombridae, ordinul Perciformes, adică o specie de pești cu valoare gustativă și comercială.

Tonul are mai multe caracteristici unice, iar una dintre acestea este faptul că tonul este un pește foarte bun înotător care se mișcă fără oprire, atingând chiar și viteza de 77 km/h. Corpul acestei specii de pești este musculos și fuziform (adică are formă de fus), iar înotătoarea codală este în formă de seceră.

Temperatura corpului unui pește din specia ton, este mai ridicată cu un grad Celsius decât a apei în care se găsesc. Acest fapt sa datorează mișcării necontenite.

Din cauza pescuitului excesiv, tonul a dispărut din Marea Neagră.

Ricotta

Ricotta este o brânză italiană, obținută din lapte de oaie, de vacă, de capră sau din lapte de bivoliță. Ca și alte brânzeturi, Ricotta se obține prin coagularea proteinelor care rămân după ce cazeina a fost folosită pentru a produce brânză, în special albumină și globulină.

Ricotta poate fi obținută numai dacă zerul devine mai întâi acid prin fermentație suplimentară (adică prin lăsarea timp de 12-24 de ore la temperatura camerei). Mai apoi, zerul acidificat este încălzit până la fierbere. Combinația dintre pH-ul scăzut și temperatura înaltă, denaturează proteina lichidului printr-o cârpă fină, lăsând cheagul în spatele acestuia.

Ricotta are coaja de un alb crem și are un gust ușor dulce. Conținutul de grăsime se modifică în funcție de brand și de tipul laptelui utilizat. Din aceste considerente, Ricotta este oarecum similară în textură cu unele variante de brânză de vaci, deși este considerabil mai ușoară. Este foarte perisabilă.

Tapioca

Tapioca este adesea cunoscută sub numele de yuca și este un amidon extras dintr-o plantă numită Manioc, originară din zona sud-americană. Tapioca are rădăcini sub formă de tuberculi care conțin aproximativ de două ori cantitatea calorică a cartofului. Cu toate acestea, este mai bogată în proteine decât cartoful.

Tapioca are un grad de toxicitate foarte ridicat, deoarece conține mici cantități de glicozide cianogene (adică cianuri), motiv pentru care acest tubercul nu trebuie consumat niciodată în stare crudă. În plus, dacă tapioca este preparată incorect, aceasta poate fi destul de otrăvitoare pentru organism.

Pentru a elimina toxicitatea acestui tubercul, se recomandă să fie fierte bucățile tăiate, până când acestea devin moi.

Un aspect deosebit al acestei plante este lipsa glutenului, astfel că tapioca este foarte des folosită în mâncărurile fără gluten, ca agent de îngroșare, înlocuind umpluturile pe bază de făină.

Pentru organismul uman, tapioca aduce nenumărate beneficii precum îmbunătățirea digestiei, a circulației sângelui, reducerea colesterolului, menținerea sănătății inimii, prevenirea bolii Alzheimer, a diabetului, a malformațiilor congenitale, protejează densitatea minerlă a oaselor și ajută la creșterea numărului de globule roșii din sânge.

Conopida

Conopida are un gust specific care nu este plăcut de toată lumea. Cu toate acestea, glucozinolații, cei care dau gustul specific, ajută la activarea sistemului de detoxifiere a organismului. Este recomandat consumul de conopidă crudă pentru a putea beneficia de astfel de efecte. Multe studii au demonstrat faptul că această legumă previne apariția unor anumite tipuri de cancer.

Cum gătim conopida?

Foarte important este să nu supuneți conopida unui tratament termic îndelungat, o puteți lăsa să se înmoaie puțin. Altfel, aceasta își va pierde vitaminele și mineralele pe care le conține. În plus, pentru a-i păstra culoarea albă pe parcursul gătirii, îi puteți pune o lingură de zeamă de lămâie în apa în care fierbeți leguma.

Conopida se poate găti la microunde, fiind metoda cea mai simplă. Puneți buchețele de conopidă într-un vas cu apă și dați drumul cuptorului pentru cinci – șapte minute.

Conopida se mai gătește și la aburi, fiind una dintre cele mai bune modalități de a găti conopida. Aroma, textura, vitaminele și mineralele vor fi păstrăte, în șapte minute fiind gata garnitura perfectă.

Conopida se poate prăji dacă îi rupeți florile și o puneți într-o tigaie cu ulei încins pentru patru minute.

Există mai multe tipuri de conopidă. Cea albă este cea mai cunoscută și se găsește peste tot în comerț. Conopida mov care nu are o aromă la fel de persistentă precum cea albă și care se gătește mult mai ușor. La tratament termic își schimbă culoarea în verde. Și conopida portocalie care a luat naștere în anul 1970 în Canada. Nu există diferențe de gust între conopida portocalie și cea albă.

Modalitate de păstrare.

Conopida poate fi păstrată la frigider până la șapte zile, înfășurată în folie alimentară, fără să fie spălată înainte. În frigider, conopida trebuie pusă cu capul în jos. Florile de conopidă pot fi fierte pentru un minut în apă clocotită și puse la congelator pentru un an.

Rodie

Rodia este un arbore mic sau un arbust foios care are o înălțime de până la opt metri. Termenul de rodie definește fructul, iar planta se numește rodiu sau rodier. Aceasta crește pe o arie care se întinde din Iran, până la Munții Himalaya în India de nord și este cultivat și naturalizat în întreaga regiune mediteraneană, inclusiv în Caucaz în vremurile antice.

Frunzele rodierurlui sunt dispuse opus, fiind lucioase, înguste-alungite, întregi, au între trei și șapte cm în lungime și doi cm în lățime. Florile sunt de culoare roșu deschis, având trei cm în diametru, cu patru sau cinci petale. Are o coajă roșie și groasă și în jur de 600 semințe.

După ce se desface rodia cu cuțitul, fructele false se separă de coajă și de structurile interne de susținere. Întreaga sămânță se consumă crudă, deși se dorește doar partea cărnoasă din exteriorul ei. Gustul diferă în funcție de soiul de rodie, dar și de nivelul de coacere. Rodia poate fi dulce sau acră.

Sucul de rodie este o băutură populară în Orientul Mijlociu, fiind folosită în bucătăriile tradiționale iraniene, indiene și siriene.

Ulei de măsline

Uleiul de măsline este produs anual la câteva milioane de tone. Măslinul este un arbore nativ în zona mediteraneeană, astfel încât și cele mai mari producătoare de ulei de măsline sunt țări din această zonă și anume Spania, Grecia și Italia.

Uleiul de măsline este un produs utilizat la scară largă în lume, atât în bucătărie, cât și ca ingredient în diverse măști sau tratamente cosmetice.

Există trei tipuri de ulei de măsline:

  • rafinat;
  • virgin;
  • extravirgin.

Uleiul de măsline conține: sodiu, potasiu, calciu, fier, vitamine E, vitamina K, antioxidanți (luteină, flavonoide).

Beneficii.

  • Uleiul de măsline este recomandat atât pentru un regim de viață sănătos, cât și în prevenirea anumitor boli.
  • Are efect benefic asupra sănătății sistemului cardiovascular.
  • Efect antiinflamator datorită conținutului de acid oleic.
  • Previne îmbolnăvirea de Alzheimer datorită conținutului de oleocanthal.
  • Contribuie la prevenirea diabetului de tip 2.
  • Ajută la controlul greutății.
  • Ameliorează efectele artitrei reumatoide.
  • Ameliorează astmul datorită proprietăților antioxidante și antiinflamatorii.
  • Reduce sforăitul.
  • Benefic pentru afecțiuni ale pielii precum deramtita, iritația de scutec la bebeluși sau arsurile solare.

Unt de arahide.

Untul de arahide are un conținut ridicat de grăsimi și un număr mare de calorii, însă, la fel ca nucile, este mai sănătos. În plus, orice aliment, oricât de sănătos ar fi, consumat în exces poate face rău.

Untul de arahide este un aliment gustos, extrem de versatil și surprinzător de sănătos, deși are un conținut ridicat de calorii. Dacă este consumat cu moderație, este un aliment care participă la construirea cantității zilnice necesare de calorii, care mențin sănătatea și un bun tonus psihic.

Untul de arahide mai conține multe alte grăsimi, o parte nesaturate și o parte saturate. Grăsimile benefice și proteinele din compoziția lui, pot preveni diabetul și boala Alzheimer. Prin urmare, untul de arahide are numai beneificii de oferit.

Ulei de floarea soarelui

Uleiul de floarea-soarelui este un ulei vegetal, folosit cel mai adesea în domeniul culinar. Uleiul de floarea-soarelui se extrage din semințele plantei de floarea-soarelui. Acest ulei este o sursă bogată de grăsimi nesaturate, dar și de vitamina E.

De regulă, uleiul de floarea-soarelui se găsește în comerț la sticle de un litru. Uleiul de floarea soarelui care se găsește în comerț, este rafinat și are un adaos de vitamina D, perfect pentru salate, gătit, sosuri și maioneze. Uleiul de floarea-soarelui poate fi folosit cu ușurință și pentru prăjit. Temperatura recomandată pentru prăjire este de maxim 180 de grade Celsius.

Uleiul de floarea-soarelui este recomandat a se păstra la loc uscat și răcoros, la temperaturi cuprinse între 15 grade Celsius și 25 de grade Celsius. Acesta trebuie ferit de razele directe ale soarelui.

Țelina

Țelina este o plantă din familia Apiaceae. Aceasta poate atinge o înălțime de până la un metru. Frunzele țelinei sunt mari, florile sunt mici, având de obicei culoarea albă. Fructul său este achenă. Țelina poate rezista până la temperaturi de aproape 0 grade Celsius. Perioada de înflorire a țelinei este la începutul toamnei și este o plantă hidrofilă.

La țelină este consumată atât rădăcina, cât și tulpina.

În țările cu climă temperată, țelina este crescută și pentru semințe, din care se poate extrage un ulei volatil folosit în mai multe industrii, printre care cea farmaceutică și cea a parfumului. Semințele se pot folosi și pentru aromă sau combinate cu sare, devenind sare de țelină. În plus, țelina mai este folosită drept condiment pentru cocktail-uri.

Se recomandă includerea rădăcinii de țelină în alimentația copiilor, adolescenților. Aceasta are o contribuție foarte mare pentru cei care suferă de tulburări de creștere și maturizare.

Usturoiul

Usturoiul este o plantă comestibilă, folosită adesea ca aliment și condiment. În medicina populară, ustturoiul, alături de ceapă, este considerat un adevărat medicament datorită conținutului bogat de vitamine și substanțe minerale.

În timpul romanilor și în Egiptul antic, usturoiul era cunoscut ca un mijloc prevenitiv al bolilor contagioase. Ulterior, s-a stabilit că efectul usturoiului, în combinație cu mierea de albine, dar și multe alte produse naturale, este benefic în prevenirea sau ameliorarea bolilor cardiovasculare, a tulburărilor digestive, sau a pneumopatiilor.

În afară de efectul antimicrobian, usturoiul mai are și un efect antihelmintic (adică împotriva viermilor intestinali).

Urzici

Urzica este o specie de plante care este răspândită prin locuri necultivate de la câmpie, deal și munte, atât în Europa, cât și în Asia, America de Nord și Africa de Nord. Această plantă se poate vedea începând cu primăvara devreme și până toamna târziu, pe lângă garduri, pe marginea drumurilor și a apelor, în grădini, pe dealuri și în livezi.

Urzica este o specie de plante erbacee, perene, din genul Urtica, familia Urticaceae, acestea având nenumărate proprietăți medicinale precum: hemostatic, antiseptic, diuretic, emolient, depurativ, vindecă rănile și ulcerul, combate reumatismul și anemia, stimulează creșterea părului, luptă împotriva bolilor de rinichi, reglează tensiunea arterială și nivelul de zahăr în sânge, stimulează apetitul și are efect laxativ.

Urzica poate fi folosită atât medicinal, cât și culinar și cosmetic.

Varza

Varza mai este cunoscută și sub numele de curechi și este o legumă comestibilă, de culoare verde sau roșie.

Varza este o plantă bienală, adică în primul an vegetează, iar în al doilea an înflorește. Varza este de mai multe tipuri, însă cele mai cunoscute sunt:

  • varza de Bruxelles care are o tulpină înaltă și căpățână mică. De la acest soi de varză se consumă mugurii ce se formează la subsuoara frunzelor;
  • varza creață are frunzele încrețite și căpățâna afânată;
  • varza albă este recomandată a fi întrebuințată în tratamentul anemiei, diabetului zaharat, litiazei biliare, tusei, afecțiunilor renale, hemoroizilor, durerilor de ficat și ulcerului gastric.

Varza albă poate fi consumată și ca varză murată și în acest caz, constituie un remediu excelent în tratarea alcoolismului, întărirea gingiilor și tratarea infecțiilor intestinale.

Vișine

Vișina este un fruct care se aseamănă foarte mult din punct de vedere vizual cu cireșele, însă gustul este mai acru la vișine. Vișinele conțin nenumărate vitamine și anume A, B1, B2, B9, C și E, dar și mai multe săruri minerale, adică calciu, fier, magneziu, zinc și potasiu. Vișinele mai au și efect antioxidant și regenerant.

Codițele de vișin au și ele proprietăți terapeutice, deoarece acestea conțin flavonoizi (au efect diuretic), astringent și antiinflamator (fiind un real ajutor persoanelor care suferă de boli renale). Vișinele au efecte benefice în prevenirea și ameliorarea osteoartitrei, a durerilor musculare, a gutei, insomniei, afecțiunilor de rinichi și digestiei.

Vișinele au nenumărate beneficii:

  • îmbunătățesc circulația și previn apariția cancerului;
  • au în compoziție antociani, antioxidanți puternici care mențin circulația normală a sângelui și au proprietăți anti-cancer;
  • conțin o doză crescută de vitamina C, un rol esențial în sinteza colagenului;
  • întăresc sistemul imunitar;
  • conțin acid elagic și alcool perilil, care oferă protecție împotriva tumorilor la sâni, plămâni, ficat și colon.

Carne de vită

Carnea reprezintă principala sursă de proteină din alimentația omului, deoarece proteinele de origine animală sunt de calitate superioară și conțin toți aminoacizii esențiali, aminoacizi pe care corpul uman nu-i poate sintetiza.

Carnea de vită are nenumărate beneficii, printre care vorbim despre conținutul ridicat de fier. Fierul este absorbit foarte bine în prezența vitaminei C, motiv pentru care consumul de carne de vită cu o salată de pătrunjel sau cu varză de Bruxelles poate fi o alegere foarte sănătoasă.

Carnea de vită poate fi preparată la grătar, cuptor sau prin fierbere pentru a-și păstra proprietățile nutritive. Nutrienţii importanţi din carnea de vită ajută la un organism fortificat.

Carnea de vită mai conține o cantitate mare de creatină benefică în dezvoltarea masei musculare și carnitina responsabilă pentru susținerea metabolismului normal al grăsimilor.

Un consum crescut de carne de vită este esenţial la sportivi pentru dezvoltarea masei musculare.

Carne de pui

Carnea de pui conține un număr mare de proteine, considerate proteine slabe, adică de calitate. O porție de carne de pui oferă aproximativ un sfert din necesarul zilnic de proteine, acei nutrienți esențiali organismului pentru a transforma grăsimile în energie și pentru a preveni pierderea masei osoase.

  •  Carnea de pui conține jumătate din doza zilnică recomandată de seleniu, un mineral care stimulează secreția de glutation, adică ”antioxidantul miraculos” sau “proteina vieții”. Acest antioxidant are un rol detoxifiant, antiinflamator și imunomodulator. Acesta restabilește echilibrul între imunitatea celulară și umorală și activează celulele macrofage.
  • Carnea de pui reprezintă o protecție împotriva bolii Alzheimer. Acesta conține vitamina B3 sau niacina, care protejează ADN-ul de deteriorare, contribuie la prevenirea cancerului și a bolii Alzheimer. Unele studii au confirmat faptul că persoanele în vârstă care consumă alimente bogate în vitamina B3 sunt mai ferite de astfel de boli cronice și degenerative.

Carne de porc

Carnea de porc este unul dintre cele mai des întâlnite alimente de pe mesele românilor. Carnea de porc naturală este săracă în clorură de sodiu, având un conținut foarte bogat de proteine. Carnea de porc mai este bogată și în vitamine și minerale, magneziu, fier, fosfor, potasiu, zinc, vitamina B6 și B12, acid nicotinic, tiamină și riboflavină.

Aproximativ 100 g de carne de porc oferă aproximativ jumătate din necesarul zilnic de proteine al unei persoane adulte. Când vorbim despre grăsimi, carnea de porc conține mai multe grăsimi nesaturate decât grăsimi saturate. Carnea de porc mai este o sursă de fier foarte bună pentru organism, astfel că 100 g de carne de porc oferă 15% din necesarul zilnic de fier. Carnea de porc mai oferă prin consumul de 100 g, aproximativ 30% din necesarul zilnic de zinc.

Dacă este consumată în cantități moderate, carnea de porc este o sursă bună de energie, având efecte benefice asupra pielii, ochilor, sistemului nervos, oaselor și performanțelor mentale.

Carne de miel

Carnea de miel este cel mai des găsită pe mesele românilor, în perioada sărbătorilor Pascale. Atunci când achiziționăm astfel de carne, este bine de știut greutatea mielului, înainte de sacrificare.

De asemenea, este foarte important și modul în care este preparată carnea de miel, pentru a ne bucura din plin de gustul bun și de nutrienții din componența acestui tip de carne.

Cei mai mici miei au carnea bogată în cristale de acid uric care se depun pe articulații sau chiar pe rinichi, îngreunând digestia și ducând în timp, la apariția unor boli grave precum guta și chiar și afecțiunile renale.

Spuneam anterior că este recomandat să cunoaștem greutatea mielului înainte de tăiere: este de preferat ca mieii să aibă o greutate cuprinsă între 10 și 15 kg vii, deoarece carnea va fi mai puțin indigestă.

Chiar dacă putem crede că face mai mult rău decât bine, carnea de miel are un conținut bogat de Omega 3 și CLA (adică Omega 6), niacină și Vitamina B1, B2, B6, Biotină, B5, B12 și colina, vitamine importante pentru un metabolism sănătos și pentru prevenirea bolilor cardiovasculare.

Vinete

Vânăta este o plantă anuală care are o înălțime cuprinsă între 0,4 și 1,5m, de obicei spinoasă, cu frunze mari, lobate, lungi de 10-20 cm și late de 5-10 cm. Floarea vinetei este albă spre purpurie, cu o corolă cu cinci lobi și stamine galbene, fructul fiind unul cărnos și având un conținut de numeroase semințe mici și moi.

Vinetele sunt cultivate în Europa și America de Nord, au o lungime de 12-25 cm și lățimea de șase-nouă cm, cu coaja violet închis spre indigo. Forma și mărimea sunt foarte variate.

Vânăta crudă nu are un gust prea plăcut, însă atunci când este gătită, devine fragedă, obține o aromă complexă și o textură interesantă. Dacă este sărată și apoi stoarsă, vânăta își pierde în totalitate gustul amar. Este folositoare pentru bucătărie datorită capacității mari de a absorbi o mare parte din grăsimile de gătit, făcând posibilă realizarea unor preparate savuroase.

Pulpa fructului este fină, semințele din fruct sunt numeroase, moi (la fel ca în cazul tomatelor) și comestibile.

Zucchini

Zucchini sunt dovlecei care se bucură de o popularitate crescută în Germania încă din anii 80. Datorită faptului că nu deține un gust pregnant de unul singur, zucchini poate fi preparat în nenumprate versiuni: într-o salată proaspătă de vară, într-un ghiveci de legume, cu roșii și carne tocată.

Dovleceii sunt bogați în vitamine, având un conținut mare de apă și puține calorii. Chiar dacă zucchini conțin o mare cantitate de apă, aceștia conțin carbohidrați, proteine, fibră vegetală, sodiu, potasiu și calciu, vitamina A și E.

Zucchini se recoltează atunci când aceștia au o lungime de 15 cm și o greutate de 200 grame, pentru a asigura un gust plăcut. Formele dovleceilor diferă, astfel că pot fi rotunzi sau ovali. Diferă și culorile, astfel că zucchini pot fi galbeni sau verzi, cu sau fără dungi. Aceștia sunt recoltați în lunile iunie și octombrie, și trebuie consumați în termen de 12 zile.

Zmeură

Zmeurul este un arbust tufos, peren, cu lăstari târâtori, cu tulpini drepte, arcuite spre vârf, cu ghimpi drepți de forma unor ace. Frunzele sunt dințate, verzi pe fața superioară și albicioase pe cea inferioară. Florile sunt albe compuse din cinci sepale și cinci petale, numeroase stamine, fiind o sursă importantă de nectar pentru albinele producătoare de miere.

Zmeura este de culoare roșie, are un miros plăcut și gustul acrișor-aromat.

Zmeurul înflorește începând cu luna mai până în luna iulie. Crește spontan în locuri stâncoase, luminișuri de păduri. regiuni deluroase și muntoase. Zmeurul este o plantă specific zonelor temperate, motiv pentru care poate fi întâlnit pe întreg teritoriul României.

Fructe de mare

Fructele de mare reprezintă un ansamblu de animale marine mici care se servesc sub formă de cocktail sau sunt folosite ca ingrediente în preparate specifice. Fructele de mare sunt creveții, langustele, stridiile, homarii, crabii, langustinele, scoicile, sepiile, caracatițele etc. Majoritatea crustaceelor sunt recoltate din mediile cu apă sărată, însă unele provin și din apele dulci.

Fructele de mare folosite ca sursă de hrană de oameni, includ mai multe specii de scoici, midii, stridii și melci. Unele crustacee consumate adesea sunt creveții, homarii, racii și crabii.

Fructele de mare sunt printre cei mai frecvenți alergeni alimentari.

Ficat de pasăre

Ficatul de pasăre reprezintă o sursă excelentă de fier, de zinc și seleniu, minerale care joacă un rol important în stimularea imunității. Ficatul de pasăre mai conține o cantitate mare de vitamina B12, care ajută la producerea de globule roșii și previne anemia.

Ficatul de pasăre are nenumărate beneficii precum:

  • îmbunătățirea vederii, deoarece este o sursă importantă de vitamina A, care îmbunătățește vederea;
  • previne apariția cancerului de colon prin conținutul foarte ridicat de acid folic;
  • menține glanda tiroidă sănătoasă, datorită seleniului;
  • menține pielea, părul și unghiile sănătoase, datorită conținutul ridicat de proteine.

Gutuie

Gutuiul este un arbore fructifer originar din regiunea Caucazului, din sud-vestul cald al Asiei. Este înrudit cu mărul și părul, fiind cunoscut încă din antichitate.

În stare naturală, gutuiul atinge înălțimi medii cuprinse între trei și 4,5 metri, având coroana deasă și formă neregulată. Frunzele sunt simple, cu marginea netedă, lat-ovalate, cu o lungime cuprinsă între șase și 11 cm.

Fructul său, gutuia, este de culoare galbenă și este acoperit cu un puf cafeniu. Gutuia atinge dimensiuni cuprinse între șapte și 12 cm lungime și șase-nouă cm lățime.

Gutuile sunt tari și aromatice, cu pulpă astringentă, menținându-și consistența fermă, aroma și aciditatea, chiar și după ce sunt fierte. Acestea au un conținut ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Gutuile se păstrează bine timp îndelungat.

Gulie

Gulia este o legumă cu aromă dulce, între ridichie și varză, având un conținut bogat de vitamina C și potasiu.

Deoarece are un conținut caloric scăzut, gulia este indicată în dietele de slăbire sau de menținere a siluetei. Aceasta ajută la controlarea diabetului, elimină apa din organism. De asemenea, gulia ajută la vindecarea infecțiilor virale, în bronșite, tuse și angine.

Guliile se pot păstra nespălate în frigider într-o pungă de plastic timp de o săptămânăă. Frunzele guliei pot fi folosite în salată. Gulia poate fi consumată crudă, fiartă sau coaptă. Aceasta aduce un gust deosebit unor ciorbe, iar dacă gulia este murată, este o delicatesă.

Fenicul

Feniculul mai este cunoscut și sub denumirea de molură și este o plantă perenă comestibilă din genul Foeniculum, familia Apiaceae. Această plantă crește în regiunea mediteraneeană și în partea de sud-vest a Asiei.

Feniculul este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cilindrică, fin striată longitudinal, atinge înălțimea de doi metri și este ramificată începând de la bază. Frunzele feniculului sunt prevăzute de la bază cu o teacă dezvoltată și sunt alungit-triunghiulare.

Florile unui fenicul sunt mici, de culoare galben-aurii, dispuse în umbele mari, terminale. Fructele mature sunt de culoare cenușie sau brun-verzuie, au un miros plăcut și gust dulceag. Feniculul se aseamănă cu mărarul, cu care poate poleniza încrucișat, rezultând semințe lipsite de aromă.

Fasole Verde

Fasolea verde are în compoziție un conținut mare de proteine, dar și alte vitamine și minerale. Fasolea verde își are originea pe continentul american, fiind adusă de către spanioli în secolul al XVI-lea în Europa.

Fasolea verde are un conținut mare de proteine și fibre, o serie de vitamine liposolubile și hidrosolubile (vitamina A, provitamina A <>, gama din complexul de vitamine B, vitamina C și vitamina K), minerale (calciu, fier, potasiu, magneziu, cupru, fosfor) și acizi grași omega 3.

Păstăile de fasole verde protejează sistemul cardiovascular, sunt recomandate în curele de slăbire, previn formarea infecțiilor, mențin ochii sănătoși și reduc riscul de dezvoltare a anumitor celule canceroase. Fasolea verde este recomandată femeilor însărcinate și copiilor, previne apariția osteoporozei, reglează nivelul colesterolului din organism, reprezintă o sursă bună de energie pentru creier, previne îmbătrânirea prematură.

Hribi

Hribi sau boletus, este un gen de ciuperci al încrengăturii Basidiomycota, din familia Boletaceae care cuprinde mult peste 100 de specii. Boletus este derivat din cuvântul latin boletus, care a luat naștere din cuvântul bolitos din limba greacă și înseamnă ciuperci de pământ. Denumirea de hribi este cea populară.

Hribi este caracterizat prin tubulețe fixate vertical sub pălărie, precum un picior cu bază bulboasă. Hribi sunt singurele ciuperci sigur otrăvitoare, însă nu mortale.

Bureții au o pălărie netedă de diferite culori, având forma unei perne. Hribi are un picior robust și cărnos, de până la 10 cm lățime, scund și obez la început, ulterior fiind întins și robust. Ciuperca are tubulețe fixate sub pălărie, care cad după procesul de maturare a sporilor. Culoarea acestora diferă tare, în majoriattea cazurilor fiind albe, galbene sau roșii.

Hribi formează o ecto-micoriză cu rădăcinile de copaci diferiți (brazi, fagi, molizi, stejari).

Humus

Humusul este o mâncare tradițională arăbească, preparată din năut fiert, zdrobit și apoi amestecat cu o pastă denumită tahoni, din semințe de susan plus ulei de măsline, usturoi și zeamă de lămâie.

Humusul are neașteptat de multe beneficii, multe dintre acestea validate științific. Humusul acestea enumerăm:

  • ajută digestia, deoarece este compus aproape în întregime din proteine, care ajută la trecerea mai ușoară a alimentelor prin tranzitul intestinal pentru rezolvarea problemelor digestive;
  • reduce riscul de boli cardiovasculare datorită conținutului bogat din fibre al humusului;
  • reduce colesterolul;
  • reduce riscul formării cheagurilor de sânge;
  • combate și previne apariția cancerului;
  • previne și reduce anemia;
  • echilibrează nivelul glicemiei;
  • întărește oasele;
  • ajută la scăderea greutății;
  • reprezintă un antidepresiv natural și eficient.

Goji

Goji își are originea în Tibet și ia naștere din arbustul de goji. Arbustul de goji are o coroană de doi metri în diametru, ramuri spionase, cu fructe bogate în vitamine. Goji se adaptează foarte ușor la condițiile de mediu din țara noastră.

Goji poate fi plantat în sistem pom sau tufă, preferă solurile însorite, cu pante line și orientate spre sud. Acesta rezistă la variații de temperatură, între -25 grade Celsius și -4 grade Celsius. Goji înflorește în luna mai și fructifică în luna iulie.

Fructele de goji se utilizează în alimentație, producție farmaceutică și apicultură, fructele fiind foarte apreciate de specialiști pentru aportul ridicat în antioxidanți și vitamine.

Griș

Grișul este un produs obținut în urma procesului de măcinare a grâului. Conține particule albe de granulozitate mare, obținute din miezul bobului de grâu. Grișul este bogat în gluten, proteine și amidon.

Grișul are un conținut mic de grăsimi saturate și sodiu. Acesta este făcut din grâu dur, acest lucru prelungind senzația de sațietate, prevenind astfel mâncatul excesiv. Îmbunătățește funcția rinichilor datorită conținutului de potasiu. Grișul este o sursă excelentă de vitamina E și de mai multe vitamine din grupa B. Grișul mai are în componența sa fosfor, zinc, magneziu, adică minerale benefice pentru sănătatea oaselor și a sistemului nervos.

Grișul este utilizat pentru a obține paste făinoase, dar și pentru a prepara griș cu lapte și alte mâncăruri populare din Maroc și Algeria.

Afine

Afina este un fruct cu un conținut ridicat de antioxidanți. Afinele sunt fructe care nu ar trebui să lipsească din alimentația zilnică, indiferent de stadiul în care acestea se află, adică congelate, proaspete sau chiar sub formă de ceai.

Afinul este un arbust din familia Ericaceae, și poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, vestul Statelor Unite, vestul Canadei și în Groenlanda. Afinul crește în zone de munte, mai ales pe versanți unde se află umiditate crescută și temperatură moderată.

Afinul are fructe mici, de culoare închisă, albastru spre negru, sunt zemoase și au un gust plăcut dulce acrișor.

Afinele conțin antioxidanți și vitamina C, vitamine din complexul B, vitamina E, vitamina A, cupru, seleniu, zinc, fier, calciu, mangan, vitamina K, vitamina E, fosfor și seleniu tanin, pectine, mirtilină, zaharuri și acizi organici.

Afinele ajută la slăbit, diminuând grăsimea din zona abdomenului. De asemenea, afinele reduc factorii de risc din cauza cărora se acumulează grăsime în zona abdominală. Acest lucru scade probabilitatea apariției bolilor cardiovasculare și a sindromului metabolic.

Ananas

Ananasul este o plantă din familia bromeliadelor (bromeliaceae), avându-și originile în America Centrală și de Sud, care include specia ananas comosus. Această plantă provine din Mesoamerica, fiind adus în Insulele Caraibe de către nativii Carib.

Ananasul are nenumărate beneficii. Acesta conține acid citric, acid malic, vitaminele A, B, B1 și C, cât și jumătate din fructul unui portocal. De asemenea, ananasul mai are în compoziția sa drojdie și un ferment digestiv, denumit bromelină, care digeră în câteva minute de 1000 de ori greutatea ei în proteine. Aceasta poate fi comparată cu pepsina și papaiana.

Ananasul conține betacaroten, iod, magneziu, mangan, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf și săruri minerale.

Brânză

Brânza este un produs lactat obținut din coagularea laptelui de la anumite animale. Pentru a putea fi obținută închegarea laptelui, este folosit cheagul, dar unele tipuri de brânză sunt închegate cu acizi precum oțet sau suc de lămâie.

În funcție de anumite caracteristici, se pot obține numeroase sortimente de brânzeturi. Brânza se clasifică după:

  • Felul laptelui: brânzeturi din lapte de oaie, vacă, capră, bivoliță.
  • Conținutul de grăsime: brânzeturi slabe, semigrase, grase, foarte grase.
  • Consistența pastei: brânzeturi moi, semitari și tari.
  • După procesul de fabricație: brânzeturi proaspete, maturate, în saramură, cu pastă opărită, topite, frământate.
  • După adaosuri: dulci, cu condimente.

Adesea, numele de brânză vorbește despre locul în care acest tip de brânză a fost făcută pentru prima dată. În anumite situații, brânza este numită după persoana care a invetat metoda de fabricare a acesteia. De asemenea, numele brânzei poate reflecta oricare din caracteristicile sale, precum forma capului sau textura.

Ardei capia

Ardeiul capia poate fi recunoscut foarte ușor, datorită culorii (roșu) și formei alungite. Ardeiul capia are nenumărate beneficii pentru sănătate. Acestea sunt:

  • ardeiul capia este ușor de digerat, avantajul cel mai mare este faptul că are o coajă mult mai subțire;
  • stimulează digestia, fibrele dietetice din componența ardeiului reglând tranzitul intestinal, combatând probleme precum constipația sau chiar diareea. În plus, fibrele reduc riscul apariției hemoroizilor, pietrelor la rinichi și ameliorează simptomele sindromului de colon iritabil;
  • conține aproximativ 30 de antioxdinați diferiți, care au rolul de a combate efectul radicalilor liberi asupra organismului, precum stresul oxidativ;
  • ardeiul capia ajută la tratarea anemiei, deoarece conține o mare cantitate de vitamina B6, care joacă un rol important în producerea de hemoglobină;
  • tratează artitra;
  • sporește densitatea osoasă;
  • este benefic pentru sănătatea și funcționarea creierului;
  • menține pielea sănătoasă;
  • previne crampele musculare.

Ardeiul capia poate fi consumat crud, fie în salate, pregătit la grătar, alături de alte preparate la cuptor, sub formă de murături în oțet sau umplut cu brânză feta, cu alte legume sau cu amestec de carne.

Cireșe

Cireșul este un pom fructifer care face parte din genul taxonomic Prunus, din familia Rosaceae.

În forma sa sălbatică, cireșul are ca zonă naturală de răspândire, regiunile submeridionale și temperate din Europa, Turcia, Caucaz, Transcaucazia și chiar până în partea de nord a Iranului. Dacă este cultivat de către om, cireșul apare în Africa de Nord, regiunea de est din America de Nord și Asia de Sud.

Cireșele mai au și alte beneficii și chiar și cozile de cireșe au beneficii. Ceaiul din cozi de cireșe are efect antiinflamator și antiseptic, fiind recomandat frecvent în tratamentul infecțiilor urinare, precum cistita, uretrita, pielonefrita și nefrita.

Orez

Orezul este o plantă din familia gramineelor și are tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și cu spice mici, fiind cultivată în terenuri umede. Orezul își are originea în țări din partea estică a Asiei.

Orezul are două forme sălbatice: Oryza rufipogon ( este o plantă anuală, orezul sălbatic clasic) și Oryza nivara ( o plantă perenă). Ambele forme de orez se pot încrucișa împreună, la fel ca și orezul cultivat. Din aceste motive, unii cercetători sunt de părere că acestea trebuie tratate ca aceași specie.

Orezul are mai multe varietăți, însă cele mai importante sunt:

  • Oryza sativa var. japonica, orez cu bobul scurt;
  • Oryza sativa var. javanica;
  • Oryza sativa var. indica, orez cu bobul lung;
  • Oryza glaberrima, orezul african;
  • Oryza glutinosa, cultivat în China, Thailanda și Pakistan.

Așa numitul orez sălbatic, Zizánia aquática, nu aparține familiei Oryza. În lume, se mai găsesc alte tipuri de orez și anume:

  • orez basmati, un orez cu originea în India;
  • orez negru glutinos, adică orezul găsit și sub denumirea de orez dulce sau orez lipicios;
  • orezul iasomie, cu originile în Thailanda.

Oregano

Oregano este cunoscut sub mai multe denumiri, precum sovârf, șovârv, măghiran sălbatic, busuioc de pădure sau arigan. Oregano este o plantă medicinală care face parte din familia Lamiaceae, genul Origanum. Această plantă este o specie nativă din Europa, în regiunea mediteraneană, dar și din sudul și partea centrală a Asiei.

Oregano este o plantă perenă care crește până la 80 cm înălțime, având tulpina în patru muchii. Frunzele oreganoului sunt opuse, având lungimi de până la patru cm, scurt pețiolate, de formă ovală, cu marginea întreagă sau ușor dințată. Acestea conțin celule cu ulei eteric, acesta fiind motivul utilizării drept condiment. Florile oreganoului sunt mov, rareori albe, lungi de patru mm și apar pe țepi. Florile sunt înconjurate de bractee cu marginea de culoare purpurie.

Oregano înflorește începând din luna iulie și până în luna august. Aceasta crește prin fânețe, din regiunile de deal și de munte.

Nuca de cocos

Cocosul face parte din familia palmierului. Numele acestuia se referă la copacul al cărui fruct este nuca de cocos. Nuca de cocos este considerată un aliment fundamental în culturile unde crește, aceasta aducând nenumărate beneficii, dincolo de valorea nutritivă.

Nuca de cocos nu este o nucă, ea este clasificată ca o sămânță, cea mai mare sămânță din lume.

Nuca de cocos are pulpa albă, apă de cocos, lapte și ulei. Acest aliment a hrănit popoare întregi timp de foarte multe generații, chiar și în zilele noastre asigură aproape în totalitate alimentația localnicilor.

Nuca de cocos în stare matură poate ajunge până la 1,5 kilograme. În India, nuca de cocos se consumă frecvent. Nuca de cocos reprezintă un aliment de bază, din care se poate consuma pulpa, apa și laptele. Cea mai mare atenție se duce către uleiul de cocos care se află în dieta celor ce trăiesc în zonele tropicale de mii de ani, având o aplicație largă atât în pregătirea hranei, cât și în medicina tradițională și modernă.

Nectarine

Nectarinele sunt fructe gustoase și sănătoase, care se regăsesc oriunde în comerț. Nectarinele se înrudesc cu piersicile și prunele, făcând parte din aceeași familie. Acestea cresc în zonele cu climă caldă și sunt extrem de bogate în nutrienți, dar sărace în calorii, motiv pentru care aceste fructe sunt ideale în curele de slăbire.

Efectele nectarinelor sunt nenumărate, iar aici amintim:

  • efect antioxidant, luptând cu radicalii liberi din celule. Radicalii liberi apar în organism după expunerea la soare și pot fi eliminați în urma consumului de nectarine;
  • îmbunătățesc digestia, deoarece potasiul din nectarine accelerează metabolismul, reglează pH-ul și favorizează digestia;
  • beneficii pentru inimă;
  • mențin pielea tânără, stimulând producția de colagen;
  • scad tensiunea arterială;
  • mențin ochii sănătoși;
  • previn apariția cancerului, datorită acidului clorogenic;
  • nectarinele sunt foarte benefice în timpul sarcinii.

Nectarinele pot fi consumate ca atare. Ideal a fi să le consumați cu tot cu coajă. De asemenea, puteți prepara gemuri, compoturi și sosuri pe bază de nectarine.

Nectarinele pot fi consumate și sub formă de smoothi-uri, shake-uri, dar și prăjituri și tarte de sezon.

Orz

Orzul este o specie de plante cerealiere care aparțin genului Hordeum care face parte din familia Poaceae. Orzul este o plantă care atinge înălțimea de 0,7 și 1,2. Fructul este un spic cu mustăți lungi. Spicul copt atârnă pe tulpina plantei. Orzul își are originea în Orientul Apropiat.

Orzul se dezvoltă cel mai bine pe terenuri joase, umede, și se adaptează și la condiții mai vitrege precum solurile sărate.

Cel mai mare producător de orz la nivel mondial este Germania.

Orzul are nenumărate calități terapeutice, valorificate prin tratamentul unor afecțiuni precum cistita, diareea, hemoroizii, gripa, tuse, stări depresive, anemie, dar și afecțiuni dermatologice.

Piersica

Piersicul este un pom fructifer care face parte din familia Rosaceae, genul Prunus. Arborele de piersic atinge opt metri înălțime. Piersicul poate fi recunoscut ușor după frunzele care au margini ușor zimțate de formă lanceolată.

Piersicele sunt acoperite frecvent de peri, au formă sferică cu un diametru cuprins între minim patru și maxim 10 cm, având nuanțe de la verde deschis, galben, la roșiatic.

Piersicul este plantat în Europa Centrală, fiind plantat în podgorii de viță de vie. Pomii sunt sensibili la frig, motiv pentru care se practică frecvent altoirea prunului cu mlădițe de piersic. La ora actuală, piersicul este răspândit pe tot mapamondul, fiind un pom fructifer destul de comun.

Piersicul este cultivat în importante țări precum China, Iran, Franța, Italia, Grecia și Spania.

Quinoa

Quinoa este o specie de plante care provine din genul Chenopodium, cunoscut sub denumirea populară de talpa gâștei. Quinoa este o pseudo-cereală și este este cultivată pentru semințele sale comestibile.

Quinoa este un aliment plin de nutrienți cu puține contraindicații și foarte ușor inclus în orice dietă, indiferent cât de restrictivă ar fi.

Quinoa își are originile în Peru și Chile, însă în zilele noastre, aceasta se cultivă în mai multe părți ale lumii precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Germania și Spania.

De asemenea, quinoa se cultivă cu succes și în România, însă nu foarte mulți fermieri o cultivă. Chiar dacă nu sunt foarte mulți producători locali, quinoa se găsește cu ușurință atât pe rafturile supermarketurilor, cat și în magazinele naturiste.

Kefir

Chefirul mai este cunoscut și sub numele de kefir și este un produs lactat care ia naștere din laptele fermentat, care își are originea în regiunea munților Caucaz. Kefirul este preparat prin introducerea granulelor de chefir în laptele de vacă, capră sau oaie. Chefirul tradițional este preparat din burdufuri care erau atârnate lângă o ușă, iar burduful era lovit adesea pentru ca laptele și granulele de chefir să se amestece bine.

Kefirul are nenumărate beneficii, iar cele mai importante dintre acestea previn mutațiile genetice. De asemenea, kefirul are și proprietăți antioxidante.

Kefirul lăsat mult prea mult timp la fermentat (un gust acru), mărește în mod semnificativ conținutul de acid folic. Kefirul contribuie la digerarea lactozei în calitate de catalizator, motiv pentru care persoanele care au intoleranță la lactoză, pot consuma în anumite cantități kefirul. În plus, unele studii au demonstrat faptul că keefiranul din chefir reduce cazurile de hipertensiune și nivelul colesterolului din plasma sangvină.

Mango

Mangoul este un pom fructifer care aparține genului Mangifera, care aparține familiei Anacardiaceae.

Arborele de mango își are originile în Asia de Est, Myanmar și Assuma. Arborele de mango este un arbore stufos, veșnic verde.

Mangoul este un fruct național în India, Pakistan și Filipine și este considerat un fruct sacru. Fructul de mango este foarte dulce și aromat. Atunci când este copt, coaja mangoului are o culoare portocalie-roșiatică.

Mangoul are nenumărate principii active: este bogat în fibre, antioxidanți, vitaminele A, C, E, B6, K, în Cu, conține 17 aminoazici, Omega 3 și 6, zinc, pectine și amidon.

Mango se folosește crud în salate, se adaugă în deserturi, sosuri, mâncăruri cu carne, etc. Din pulpa de mango se prepară jeleuri, înghețate și gemuri.

Fructele de mango necoapte se păstrează în pungi de hârtie la temperatura camerei, iar cele coapte la frigider. Miezul de mango se păstrează în pungi la congelator, iar feliile uscate se mănâncă precum chipsurile.

Mazăre

Mazărea este o plantă ierboasă, care face parte din familia leguminoaselor, fiind dicotiledonată. Rădăcina de mazăre este pivotantă, cu nodozități. Tulpina plantei este aeriană, ierboasă și volubilă, însă fără țesut de susținere. Frunzele de mazăre sunt compuse și se termină cu cârcei. Florile de mazăre au cinci pedunculi, cinci sepale verzi, cinci petale inegale și nouă stamine și un pistil. Fructul de mazăre se numește păstaie.

Există câteva soiuri de mazăre cu bobul neted, iar acestea sunt:

  • mazărea fină verde, un soi semitimpuriu al cărui boabe sunt fine și extrafine;
  • alaska, un soi timpuriu cu boabe fine și extrafine;
  • prima este un soi de mazăre timpuriu, boabele fiind fine și extrafine.

Există și câteva soiuri de mazăre cu bobul zbârcit:

  • gotinga, un soi târziu cu boabele fine;
  • vidra 187, un soi semitârziu cu boabe fine și extra fine;
  • mingomark, un zoi timpuriu, rezistent la secetă.

Mazărea este o plantă nepretențioasă față de solul unde este cultivată, dar este sensibilă la condițiile climaterice, în special la secetă. Este recomandată irigarea culturilor pentru a putea fi obținute producții optime.

Măr

Mărul este un pom fructifer care face parte din familia Rosaceae. Mărul se poate găsi în zonele temperate din Europa, în Asia, dar și America de Nord. Printre acestea există și un număr mare de hibrizi. Cea mai răspândită formă a mărului este mărul de cultură.

Mărul are nenumărate beneficii și calități terapeutice. Atunci când spunem că mărul are nenumărate beneficii, ne refereim la: acțiune tonică, diuretică, antiseptică, depurativă, intestinală, laxativă. Este indicat în astenie, anemie, convalescență, colibaciloză, diabet, gastrite, graviditate, reumatism, gută, litiază urică, uricolitică, hepatită, stări febrile, ulcer gastric, insomnie, surmenaj și altele.

Mărul reduce riscul apariției cancerului de colon, de prostată și de plămâni. De asemenea, cojile de mere conțin acid ursolic care crește masa mușchilor scheletici, dar și a țesutului adipos brun, reduce obezitatea, intoleranța la glucoză și steatoza hepatică.

Există aproximativ 7.500 de soiuri de mere, iar în România există aproape 60 de soiuri de mere recunoscute oficial, iar printre acestea sunt:

  • mărul Domnesc, originar din Moldova;
  • mărul Crețesc în Oltenia și Muntenia;
  • mărul Pătul, original de pe Valea Mureșului, cultivat în livezile din Transilvania;
  • bot de iepure.

Mei

Meiul este o plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite. Potrivit datelor oficiale, meiul a apărut ca plantă de cultură în Transcaucazia și China acum 7000 de ani, posibil fiind domesticit independent în mai multe regiuni.

Meiul este o plantă foarte rezistentă la secetă, având o perioadă de vegetație cuprinsă între 60-90 zile (în funcție de soi și zona de cultură).

Meiul este cultivat cu preponderență în Rusia, Orientul Mijlociu, India, Turcia, dar și în țara noastră. În SUA, meiul este folosit pentru a fi hrănite păsările și este vândut drept aliment dietetic.

Meiul este planta ideală pentru extragerea etanolului folosit în industria biocarburanților.

Kaki

Kaki este un fruct care se găsește în marile lanțuri de magazine, fiind un fruct exotic, intrat de puțin timp pe piața românească.

Kaki arată ca o roșie, fiind un fruct ferm și care atunci când este copt, capătă o culoare galbenă spre portocaliu. Dacă nu a ajuns la maturitate, fructul kaki se poate pune într-o pungă de hârtie cu un măr sau o banană, pentru a se coace cât mai rapid.

Cum se manancă kaki.

Fructul se taie în jumătate, să îndepărtează partea de sus unde a fost codița și care rămâne aproape lemnoasă. Coaja fructului kaki se curăță ca la un măr, miezul rămas fiind bun de consumat proaspăt, cu salate sau piureuri.

Kaki are un gust astringent, în funcție de varietatea sa, însă de regulă, acesta are un gust puțin aromat care aduce cu aroma de ananas și de piersică, păstrând textura unei roșii mai puțin coapte.

Lapte de vacă

Laptele a fost dintotdeauna consumat de către generații, datorită proprietăților numeroase. Laptele de vacă conține aproximativ 90% apă, între 35 și 45 de grame de grăsime, 50 de grame de zaharuri și 35 grame de materii azotate. De asemenea, laptele de vacă mai are în componența sa fier, flor, zinc și 50 miligrame de sodiu la 100 mililitri de lapte. Aici se mai adaugă vitamine din grupul B, vitamina A și D. În plus, laptele de vacă este o sursă importantă de calciu care previne decalcifierea osoasă și osteoporoza.

Există situații în care unele persoane pot dezvolta intoleranță la lactoză, adică tubul digestiv este incapabil să digere și să asimileze lactoza din lapte.

Laptele crud este laptele care provine de la vaci, oi sau capre și nu este trecut prin procesul de pasteurizare, fiind consumat în forma sa naturală. Pasteurizarea laptelui de vacă este obligatorie pentru sterilizarea laptelui, cu atât mai mult cu cât acest proces nu modifică niciuna dintre proprietățile nutriționale ale acestuia.

Linte

Lintea este o plantă leguminoasă, scundă, păroasă care are frunzele paripenat-cumpuse și ale cărei semințe sunt comestibile. Planta are aproximativ 40 cm, iar seminețele se găsesc în păstăi, precum mazărea și fasolea. Spre deosebire de mazăre și fasole, semințele de linte sunt numai câte două în fiecare păstaie.

Există mai multe tipuri de linte, deoarece semințele diferă atât din punctul de vedere al culorii (portocaliu, maro, verde închis și verde), cât și din punctul de vedere al dimensiunii și timpului de fierbere.

Lintea reprezintă opțiunea alimentară preferată de către vegetarieni și populațiile cu tradiție vegetariană. Datorită timpului redus de fierbere, lintea este excelentă ca o alternativă la fasole, în preparate pasate, în supă, în asociație cu orez, carne și legume.

Lintea are un conținut ridicat de fibre, fier, magneziu, fosfort și proteină.

Lobodă

Loboda este planta de primăvară care detoxifică organismul și curăță sângele, fiind adesea folosită în prepararea ciorbelor și a salatelor. Loboda are nenumărate beneficii, printre care amintim și conținutul de vitamine (A, B2, C și K), minerale (potasiu, fosfor, fier, magneziu, siliciu și calciu), clorofilă, betacaroteni, carotenoizi, acid oxalic, glucide, albumină, celuloză, substanțe proteice și grăsimi.

Printre beneficiile lobodei mai menționăm: stimularea metabolismului, scăderea în greutate, combaterea asteniei, oboselii și epuizării. Loboda combate anemia, detoxifică organismul, curăță sângele, încetinește procesele de îmbătrânire, favorizează regenerarea celulară, tratează gâtul inflamat dacă este combinată cu mierea de albine, ameliorează tusea și acneea, este un adjuvant în tratarea astmului, a alergiilor și tratează chisturile ovariene.

Loboda amelioerează guta, favorizează cicatrizarea rănilor purulente (sub formă de cataplasmă), este recomandată pentru bebelușii care au vârsta sub 10 luni, îmbunătățește memoria, menține sănătatea creierului, îmbunătățește circulația sangvină, previne formarea cheagurilor de sânge, reduce riscul apariției cancerului, reduce riscul de accident vascular, reglează digestia, previne constipația, previne apariția hemoroizilor.

Albuș de ou

Albușul unui ou are dimensiuni variate, în funcție de mărimea oului, cantitatea sa fiind în general de aproximativ 66%. Acest procent de mai mult de jumătate conține și cele mai multe valori nutriționale ale unui ou și anume: proteine, vitamina B3 sau vitamina PP adică niacina, vitamina B2 sau riboflavina, magneziu, potasiu și sodiu.

Potrivit unor studii, un albuș de ou are în componența sa 17 calorii și zero grame grăsimi și colesterol.

Un albuș de ou are următoarele valori nutriționale:

  • 16-17 calorii;
  • 0,1 g grăsime;
  • 55 mg carbohidrați;
  • 3,6 g proteine;
  • 2 g calciu;
  • 0,03 mg fier;
  • 4 g magneziu;
  • 5,4 mg potasiu;
  • 0,01 mg zinc;
  • 0,0002 mg vitamina B6;
  • 0,063 mg vitamina B5;
  • 0,035 mg vitamina B3;
  • 0,145 mg vitamina B2.

Ceapă

Ceapa este o legumă bianuală care face parte din genul Allium, fiind cea mai întrebuințată plantă din lume.

Dacă este luată în considare metoda de cultivare, există două tipuri de ceapă: cea de vară și cea de iarnă. Ceapa de vară este semănată primăvara timpuriu și este recoltată în luna august și septembrie. Ceapa de vară poate fi depozitată până în luna martie a anului următor. Ceapa de iarnă, mai zemoasă și mai puțin iute este semănată în luna august și devine adultă abia în primvăra următoare. Aceasta poate fi recoltată în luna iunie, însă nu poate fi depozitată pentru o perioadă de timp îndelungată.

În foile de ceapă există Alliinase care este o enzimă, un aminocid cu sulf numit Aminoacid (Iso-Alliin) și Propanthial S-Oxid care provoacă lăcrimarea la tăierea cepei.

Există trei tipuri de ceapă în funcție de culoare:

  • ceapă galbenă;
  • ceapă roșie;
  • ceapă albă.
Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie