Articol redactat de Andreea Roșu și verificat de farmacist Raluca Catana.
Sumar:
- Despre diversificare clasică
- Diversificare clasică avantaje și dezavantaje
- Despre autodiversificare
- Autodiversificare avantaje și dezavantaje
- Diversificare clasică vs. autodiversificare
- Resurse despre „Diversificare clasică sau autodiversificare – avantaje și dezavantaje”
Etapa diversificării este absolut minunată în ciuda dezordinii, a murdăriei și a eventualelor sentimente de frustare. Bebelușul face cunoștință cu noi alimente, învață să mănânce și lasă în urmă primele luni de viață, iar din sugar devine ușor-ușor un copil curajos și gata să înfrunte noi provocări.
Totodată, diversificarea este și primul pas prin care vă puteți ajuta copilul să dezvolte obiceiuri alimentare sănătoase și să adopte un regim echilibrat pe care să îl respecte și să îl ajute pe parcursul întregii vieți. Iată de ce este atât de important să vă învățați copilul încă de mic să consume cât mai multe fructe, legume, leguminoase, nuci și semințe, pește, dar și să evite sarea în exces și zahărul.
„Esențial în diversificarea bebelușului nu este metoda prin care se face, ci cum se face. Trebuie luat în calcul că atât în diversificarea clasică, cât și în autodiversificare, cel mic nu trebuie să fie privat de anumite substanțe nutritive, importante în dezvoltarea sa.” farmacist Raluca Catana
Despre diversificare clasică
Înainte de a vorbi despre diversificarea clasică, trebuie subliniat faptul că laptele matern sau formula de lapte reprezintă unica sursă de nutriție pentru copilul dumneavoastră până la vârsta de aproximativ 6 luni. Până la vârsta de cel puțin 12 luni, diversificarea este mai mult un proces prin care bebelușul descoperă noi alimente, texturi și gusturi și învață să mănânce alimente solide și să înghită, deci laptele continuă să fie sursa principală de substanțe nutritive. După împlinirea vârstei de 1 an, puteți continua să alăptați dacă vă este cu putință, însă laptele nu va mai constitui hrana principală a bebelușului. Se vor introduce mai multe mese cu alimente solide.
În cazul celor mai mulți bebeluși, diversificarea are loc aproximativ la vârsta de 6 luni, atunci când depozitele sale de fier din organism încep să scadă din ce în ce mai mult, unele alimente solide refacând aceste depozite, prevenind astfel anemia. Foarte bine ar fi să discutați cu medicul pediatru referitor la nevoia de vitamina D și de fier a bebelușului, ambele fiind foarte importante în menținerea stării de sănătate viitoare.
Diversificarea clasică este un termen modern folosit pentru metoda de a hrăni bebelușul cu lingura. În termeni populari, diversificarea clasică s-ar numi înțărcare, adică procedura prin care bebelușul devine independent și ușor-ușor se desparte de sânul mamei. Diversificarea clasică se diferențiază de autodiversificare prin faptul că mama își hrănește bebelușul cu o linguriță. Hrana poate fi de consistență moale sub forma de piure cât mai fin de legume, de legume și carne sau piure de fructe, sau sub formă de supe creme, conform nhs.uk.
Pe de altă parte, autodiversificarea înseamnă că bebelușul se hrănește singur cu tot felul de alimente pe care le poate apuca cu mâinile și le poate duce în gură fără să existe riscul de a se sufoca cu mâncarea. Desigur, diversificarea clasică poate fi îmbinată cu autodiversificarea, adică mămica își hrănește bebelușul cu o linguriță, dar separat poate pune la îndemâna bebelușului și o tavă cu câteva alimente tăiate de mărimi potrivite în așa fel încât bebelușul să le poate apuca cu mâinile. De la vârsta de aproximativ 9 luni, diversificarea clasică va fi complet înlocuită de autodiversificare, căci bebelușul va fi deja mult mai compentent în a mânca, va înghiți mai bine, va avea o mai bună coordonare mâini-ochi și va avea o dorință mai aprinsă de a explora tot felul de mâncăruri noi în propriul ritm, conform bounty.com.
Diversificarea clasică debutează cu introducerea unui singur aliment, după care așteptați câteva zile, pentru a observa comportamentul celui mic, precum și eventualele reacții alergice. Urmați aceeași procedură pentru cât mai multe tipuri de alimente permise pentru fiecare etapă de vârstă, după care veți putea face combinații de ingrediente. Piureurile fine sunt cele mai apreciate mâncăruri prin care mămicile se asigură că bebelușii lor au parte de varietate alimentară și primesc toate substanțele nutritive și vitaminele necesare creșterii și dezvoltării. Însă nu trebuie să se faca un obicei în alimentarea bebelusului cu acest tip de meniu, deoarece astfel se poate întârzia dezvoltarea reflexului de masticație.
La începutul etapei de diversificare, este foarte posibil ca bebelușul să nu știe ce sa facă, așa că poate părea confuz, poate să se murdărească, să scuipe mâncarea sau poate chiar să respingă complet orice fel de aliment. O modalitate mai ușoară de a face trecerea la alimente solide este să îi oferiți mai întâi bebelușului puțin lapte matern, după care o porție foarte mică de mâncare solidă și să încheiați masa cu lapte matern sau formulă de lapte. Măriți porția de mâncare solidă treptat pentru a-i oferi copilului suficient timp pentru a învăța cum să înghită alimente solide.
Nu forțați nicidecum copilul să mănânce dacă vedeți că plânge sau își întoarce capul când doriți să o hrăniți. Mai stagnați puțin la biberonul cu formulă de lapte sau la alăptare până când veți încerca din nou. Diversificarea clasică este o procedură treptată, așa că până la vârsta de 1 an laptele matern sau formula de lapte rămâne sursa principală de nutriție. De asemenea, nu uitați că fiecare copil este diferit, iar asta se reflectă și în cât se simte de pregătit pentru a încerca noi mâncăruri, conform healthychildren.org.
Diversificare clasică avantaje și dezavantaje
Diversificarea clasică este însoțită de unele avantaje destul de importante, printre care:
- Bebelușul mănâncă mai mult și mai repede – puteți să îi oferiți bebelușului o altă linguriță cu mâncare de îndată ce a înghițit și arată că așteaptă o altă linguriță. Mai ales când îi este foarte foame, hrănirea cu lingurița este eficientă și previne plânsetele. Totodată, bebelușul va mânca mai mult pentru că doar câteva linguri de piure fin înglobează o cantitate destul de însemnată de legume și carne fiartă, surse principale de proteine și vitamine.
- Mai puțină murdărie. Atunci când vă hrăniți bebelușul cu lingurița, cea mai mare parte din hrană se duce în gura lui, nu pe alături, nu pe masă și nu pe pardoseală. Totuși, oricât ar fi de convenabil din privința curățeniei, este important să vă încurajați copilul să interacționeze cu mâncarea, să o atingă și să se joace cu ea.
- Controlați cantitatea și calitatea alimentelor. Cele mai multe mămici preferă să facă acasă majoritatea piureurilor și pastelor, știind astfel exact ce vitamine și ce substanțe nutritive conține hrana bebelușului. De asemenea, hrănind bebelușul cu lingurița, știți sigur că cea mai mare parte din hrana a ajuns în burtica bebelușului și nu pe jos.
- Șanse mai mici de sufocare. Dacă ați inițiat diversificarea cu piureuri foarte fine, apoi faceți trecerea la piureuri puțin mai groase și care conțin mici bucăți de carne, îi oferiți copilului posibilitatea de a învăța cum să gestioneze diferite texturi de alimente în propriul ritm.
Pe de altă parte, diversificarea clasică vine și cu anumite dezavantaje, printre care:
- Nu puteți mânca în același timp cu bebelușul. Este dificil să mâncați în același timp cu bebelușul pentru că de cele mai multe ori bebelușul este hrănit înainte ca întreaga familie să ia masa. Totuși, poate lua parte la masa în familie dacă îi veți pune pe o farfurie câteva alimente sigure pe care le poate mânca cu propriile mâini sau cu care măcar se poate juca.
- Este necesar să faceți mai multe pregătiri. Pentru că vă hrăniți copilul cu piureuri sau paste netede, este necesar să pregătiți mâncarea în prealabil.
În cele din urmă, este adevărat că prin diversificarea clasică puteți controla cantitatea de alimente pe care o consumă bebelușul și puteți reduce eventualele șanse de sufocare. Dar este important și să îi oferiți câteva opțiuni de alimente pe care bebelușul le poate mânca cu propriile degete, pe care le poate vedea și atinge. Nu uitați să tăiați fructele mici, precum boabele de struguri, în jumătate și să eliminați semințele și sâmburii fructelor. Este vital să fiți în preajma copilului în timp ce mănâncă în cazul în care se sufocă, conform bounty.com.
Despre autodiversificare
Autodiversificarea înseamnă să lăsăm copilul să se hrănească singur încă de la începutul etapei de diversificare. Acest termen a fost inițial creat de Gill Rapley de meserie moașă. Autodiversificarea poate avea loc chiar de la vârsta de 6 luni, atunci când majoritatea autorităților pediatrice îndeamnă mămicile să introducă alimente solide în dieta bebelușului, continuând să alăpteze până la cel puțin 12 luni.
Deși poate părea surprinzător, majoritatea bebelușilor de 6 luni sunt capabili să se hrănească singuri. Autodiversificarea înseamnă să îi puneți la dispoziția bebelușului bucăți de alimente tăiate în dimensiuni potrivite. Cu alte cuvinte, mămicile nu mai trebuie să apeleze la tot felul de ustensile, de oale, de aparate, de blendere și altele pentru a prepara hrană și nici nu trebuie să mai răsfoiască tot felul de rețete de piureuri și alte paste potrivite pentru bebeluși. Tot ce trebuie să facă este să pună în fața bebelușului alimente pe care le poate apuca cu degetele și le poate duce în gură, conform www.romper.com.
Principala diferență între diversificarea clasică și autodiversificarea constă în abilitățile pe care le dezvoltă copilul. Diversificarea clasică presupune ca bebelușul să învețe să fie hrănit cu lingura cu piureuri cât mai fine, urmând să învețe mai târziu să mestece. Autodiversificarea presupune ca bebelușul să sară de etapa de a mânca piure, așa că va învăța de la început cum să gestioneze bucăți mai mari de mâncare, texturi și gusturi diferite și cum să mestece. Deja, în perioada 6-8 luni, puteți să îi oferiți copilului bucăți de fructe moi, fâșii de morcov fiert sau fâșii de omletă, conform www.edition.cnn.com.
La început, copilul se va juca cu mâncarea și va interacționa în fel și chip cu ea, așa că nu trebuie să vă îngrijorați prea mult dacă nu mănâncă tot ceea ce i-ați pus în farfurie, întrucât laptele matern sau formula de lapte îi vor oferi majoritatea substanțelor nutritive de care are nevoie, conform babyledweaning.com.
Autodiversificare avantaje și dezavantaje
La fel ca diversificarea clasică, și autodiversificarea vine cu propriile avantaje și dezavantaje. Iată, în rândurile următoare, care sunt principalele avantaje ale autodiversificării!
- Independență și încredere. Bebelușii sunt în mod natural curioși. Atunci când puneți o farfurie cu alimente în fața bebelușului, îi oferiți practic șansa de a explora noi alimente, ajutându-l astfel să își câștige independența și încurajând totodată dexteritatea și coordonarea mâini-ochi.
- Risc mai mic de refuz al hranei solide. Bebelușul s-ar putea obișnui mai repede cu o varietate de gusturi și texturi diferite dacă îi veți oferi alimente diferite cu care se poate hrăni singur. Astfel, poate alege să mănânce ceea ce îi place și să lase deoparte ceea ce deocamdată nu îi place. Studiile arată că atunci când un bebeluș este hrănit cu un anumit preparat, tinde să fie mai mofturos la mâncare pe viitor.
- Dezvoltarea abilităților sociale. Bebelușii pot fi puși la masă alături de întreaga familie și pot mânca ceea ce mănâncă toți ceilalți cu condiția ca mâncarea lor să poată fi apucată cu degetele și băgată în gură. Astfel, poate căpăta de mic abilități sociale în timp ce mămica economisește timp, nefiind nevoită să prepare mâncăruri diferite pentru bebeluș și pentru ceilalți membri ai familiei.
- Evitarea excesului alimentar. Foarte multe mămici, atunci când își hrănesc bebelușii cu lingurița, tind să îi ofere bebelușului prea multă mâncare, ba chiar să îl forțeze să mai mănânce o linguriță și încă o linguriță. Dacă un copil dă semne evidente că s-a săturat, mămica nu trebuie să mai insiste, altfel poate tulbura apetitul natural al copilului și autoreglarea alimentară. În schimb, atunci când un copil se hrănește singur, mănâncă atât cât dorește, conform bounty.com.
Pe de altă parte, trebuie aduse în discuție și dezavantajele autodiversificării:
- Mai multă dezordine. Deși poate fi o abordare prostească, șansele sunt ca atunci când un bebeluș se hrănește singur, o bună parte din mâncare să ajungă pe față sau pe podea și mai rar în gură.
- Riscul de sufocare. Unii părinți sunt îngrijorați că prin autodiversificare, copilul se poate sufoca. Totuși, atâta timp cât copilul poate sta într-un scaun înalt, poate apuca singur mâncarea cu degetele, a arătat că știe să mestece și să înghită, iar alimentele pe care i le puneți la dispoziție sunt sigure (tăiate la dimensiuni potrivite), sunt moi, nu au semințe sau sâmburi, riscurile de sufocare sunt aproape nule. Totuși, nu trebuie să vă lăsați niciodată copilul singur atunci când mănâncă.
- Nu puteți ști cât anume a mâncat copilul. Atunci când vă hrăniți bebelușul cu lingurița, puteți urmări cu ușurință cantitatea de mâncare pe care a consumat-o. În schimb, atunci când se hrănește singur, este mai dificil să vă dați seama cât anume a intrat în stomacul copilului și cât anume s-a dus pe pardoseală, pe față sau pe haine. Unele studii au sugerat că pentru a crește consumul de fier și vitamina B12, bebelușilor trebuie să le fie administrate suplimente de fier sau să le fie oferite alimente bogate în fier, precum carne și cereale fortificate la fiecare masă, conform www.annabelkarmel.com.
Diversificare clasică vs. Autodiversificare
Se poate spune că nu există nicio modalitate greșită sau corectă când vine vorba de hrănirea bebelușului. Trebuie doar să procedați așa cum simțiți și cum credeți de cuviință, deoarece în calitate de părinți, aveți cea mai bună judecată și puteți lua cele mai potrivite decizii. Această decizie va depinde de valorile personale, de experiența dumneavoastră ca părinte, de stilul parental și de temperamentul copilului, printre alți factori. De asemenea, nu uitați că orice decizie poate fi ajustată pe parcurs dacă nu oferă rezultatele dorite. La rândul lor, dieteticienii afirmă că nu este necesar să puneți accent pe urmărirea unei metode de hrănire bazate pe o anumită mentalitate. Felul în care vă hrăniți bebelușul contează mai puțin atât timp cât respectați punctele-cheie ale nutriției, și anume:
- Introduceți în dieta bebelușului alimente bogate în fier, deoarece la vârsta de 6 luni, depozitele naturale de fier încep să scadă, fapt ce poate altera dezvoltarea copilului. Carnea, ficatul, iaurtul, cerealele fortificate, ouăle și unele leguminoase, precum lintea conțin cantități însemnate de fier.
- Introduceți alergenii obișnuiți de la început. Esential este ca atunci când se introduce un aliment cu potențial alergen, bebelusul să fie sănătos și să fie dat în cantități mici, astfel încât să se poată obeserva eventualele reacții alergice.
- Nu lăsați niciodată copilul nesupravegheat atunci când mănâncă pentru a preveni sufocarea.
- Laptele de vacă se introduce doar după vârsta de 1 an și optați întotdeauna pentru lapte integral, nu cu un conținut redus de grăsime, conform familyandconutrition.com.
Laptele gras contribuie la eficientizarea absorbției vitaminei D în organism și conține o cantitate mai mare de acizi grași omega-3.
În concluzie, se pare că nu există o modalitate „bună” sau „cea mai bună” de a ne hrăni copiii, ci trebuie întotdeauna să luăm în considerare propriile judecăți respectând caracterul copilului. În realitate, problema este mult mai complexă decât simpla eliminare a mâncărurilor clasice pentru bebeluși și a linguriței. Diversificarea, fie ea tradițională sau modernă, se rezumă la a ne învăța copiii să adopte obiceiuri alimentare sănătoase. Mulți dintre noi, continuăm să renegociem legătura pe care o avem cu mâncarea și adesea ne propunem să adoptăm un regim mai sănătos. Ceea ce putem face cel mai bine în calitate de părinți este să încercăm să modelăm obiceiuri alimentare sănătoase și echilibrate, pe care copilul să le poată adopta și respecta pentru tot restul vieții.
Resurse despre „Diversificare clasică sau autodiversificare – avantaje și dezavantaje”
Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați pe farmacist Raluca Catana.
Farmacist Catana Raluca
e-mail: catanaraluca1206@yahoo.com
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Planul Casei Mele și Casa Mea.
