Articol redactat de Cosmina Florescu şi verificat de farmacist Ioana Dejeu.
Sumar:
- Despre alimentele cu risc crescut de înec
- Fructe cu risc de înec
- Legume cu risc de înec
- Lactate cu risc de înec
- Lichide cu risc de înec
- Alte alimente cu risc de înec
- Concluzii
- Resurse despre „Alimente cu risc crescut de înec”
Despre alimentele cu risc crescut de înec
Diversificarea alimentară va începe în momentul în care organismul bebeluşului este pregătit pentru trecerea de la mâncare lichidă la cea solidă. Pe lângă acest aspect, bebeluşul trebuie să fie apt din punct de vedere fizic şi psihic să facă faţă acestui început care presupune acceptarea conţinutului unei linguriţe, mestecarea şi înghiţirea în condiţii de siguranţă.
Cel mic trebuie să fi ajuns la gradul de dezvoltare fizică care îi permite să stea în şezut şi să-şi susţină bine capul, apărând reflexul de masticaţie, indispensabil în procesul de alimentaţie.
Masticaţia este procesul prin care alimentele introduse în cavitatea bucală sunt fragmentate astfel încât să poată fi expuse activităţii substanţelor din compoziţia salivei şi să poată fi înghiţite în siguranţă.
Pentru ca un bebeluş să-şi poată descoperi şi prelucra acest reflex al masticaţie, este nevoie ca musculatura şi osatura feţei să poată susţine mişcările mandibulei.
Odată cu începerea diversificării, va începe şi procesul de dezvoltare al reflexului de masticaţie. Acesta apare în jurul vârstei de 5-6 luni şi se dezvoltă pe toată perioada diversificării şi a erupţiei dentare, copilul ajungând să poată mesteca în siguranţă undeva în jurul vârstei de 2 ani. Însă specialiştii recomandă prudenţă pâna la vârsta de 4 ani în ceea ce priveşte administrarea de alimente cu risc de înec. Dezvoltarea reflexului de masticaţie se va susţine începând cu administrarea de piureuri, astfel încât să poată învăţa pas cu pas cum să se comporte cu alimentele introduse în cavitatea bucală. Copilul trebuie să-şi dezvolte abilităţi precum folosirea limbuţei pentru a mişca alimentul prin cavitatea bucală. Între 5 – 8 luni, cel mic va mesteca plimbând mâncarea în sus şi jos, de la vârsta de 10 luni începând să efectueze şi mişcarea stânga-dreapta, necesară unui mestecat corect şi sigur. Copilul trebuie să accepte alimentele, să le muşte, să le mestece, astfel încât să poată avea loc deglutiţia în siguranţă şi să poată începe procesul de digerare.
În funcţie de vârsta copilului şi de cât de bine mestecă, părinţii vor fi foarte atenţi ce alimente îi administrează şi sub ce formă. Există alimente cu risc mare de înec, însă există şi riscul ca cel mic să se înece dacă mâncarea nu este mestecată bine.
Înecul se produce atunci când un aliment, o bucată din acesta sau bolul alimentar nu pot pătrunde în esofag, blocând astfel traheea.
Doctorul Cate Sandberg de la Unity Point Health a făcut o catalogare a alimentelor cu risc de înec pe baza formei şi texturii acestora. Astfel, printre cele mai periculoase alimente, Dr. Sandberg amintea crenvurştii şi bucăţile de carne tăiate mari, care nu pot fi mestecate corect, boabele întregi de struguri, bomboanele tari, guma de mestecat care poate bloca căile respiratorii, asemenea bomboanelor cu textură pufoasă, nucile şi seminţele, care sunt greu de măcinat prin mestecare de către cel mic, floricele de porumb, legumele crude şi untul de arahide, care se comportă la fel ca guma de mestecat, putând bloca căile respiratorii.
Astfel, alimentele prezintă risc de înec, în funcţie de textura acestora. Cel mic încă nu este capabil să efectueze un mestecat care să asigure prelucrarea mecanică corectă prin zdrobire, măcinare şi tăiere, deci riscă să înghită alimentele aproape nemestecate, ceea ce poate conduce la blocarea căilor respiratorii. Pe de altă parte, există alimente care nu necesită mestecare, ci sunt riscante prin textura lor, putând, de asemenea, să blocheze căile respiratorii, cum ar fi untul de arahide sau guma de mestecat.
Mai este şi categoria alimentelor tari sau cu forme nepotrivite, deloc recomandate, cum sunt dropsurile sau boabele de struguri.
Pe lângă alimentele cu risc de înec, pentru a se evita producerea unui astfel de accident, cel mic nu va primi niciun alt aliment atâta timp cât este întins pe spate, cât se joacă şi aleargă sau când este în apă. De asemenea, trebuie evitat ca cel mic să râdă, să plângă sau să vorbească cu mâncare în gură. Educaţia alimentară trebuie să atingă şi aceste aspecte, în primul rând pentru siguranţa copilului şi, ulterior, pentru dobândirea bunelor maniere., conform unitypoint.org
„În nenumărate cazuri, s-au semnalat situații în care copilul s-a înecat cu oasele peștilor, alimente crocante, prea mici sau prea mari, nuci, bomboane tari, popcorn, semințe de pepene, fructe uscate. De aceea, e bine să supraveghem copilul în timp ce mănâncă, să știm cum să acordăm primul ajutor în caz că a înghițit o bucată mai mare și să ne păstrăm calmul în situații ce necesită să acționăm rapid.” farmacist Ioana Dejeu
Fructe cu risc de înec
Riscul de înec există atâta timp cât copilul nu stăpâneşte încă bine tehnica mestecatului şi cât nu are toată dentiţia eruptă. Pe lângă acestea, la producerea unui înec pot contribui contexte nepotrivite şi total de evitat, cum ar fi alergatul sau săritul cu mâncare în gură, râsul şi vorbitul în timp ce mănâncă sau poziţionarea greşită în timpul mesei. Din acest motiv, copilul trebuie să stea la masă în scăunelul special, indiferent ce ar mânca. Servirea unei gustări în timp ce copilul încearcă să urce într-un balansoar sau pe topogan este riscantă şi nerecomandată.
Astfel, indiferent ce ar mânca, riscul de înec apare dacă nu se respectă câteva reguli, nu doar dacă se evită alimentele cu risc de înec.
Alimente cu risc de înec există în toate grupele alimentare. La capitolul fructe, se va evita administrarea strugurilor, cireşelor, vişinelor sau corcoduşelor întregi. În cazul bebeluşilor şi a celor mai mici, este indicat a se desface fructele în sferturi sau jumătăţi, în funcţie de mărimea acestora.
De asemenea, unui copil mic nu i se vor da feliuţe întregi de mandarină, ci se vor porţiona, regulă aplicată oricărui fruct, indiferent de textură.
Tot în categoria fructelor se încadrează nucile, alunele, fisticul, migdalele. Pe lângă faptul că nu sunt recomandate în primul an de viaţă din cauza potenţialului alergen, acestea nu vor putea fi bine măcinate, deci vor prezenta riscul înecului.
Bebeluşilor li se vor administra fructele fie pasate, fie tăiate în bucăţele foarte mici. Pe măsură ce cresc, bucăţelele mai cresc şi ele, însă copilul va fi permanent supravegheat., conform strong4life.com, mirror.co.uk.
Legume cu risc de înec
În cazul legumelor, acestea reprezintă un risc în primul rând dacă sunt administrate în stare crudă, cum ar fi cazul morcovilor, roşiilor, ridichiilor, castraveţilor, ardeilor graşi sau a oricărei alte legume care poate fi consumată crudă. Pentru a se evita înecul, până când copilul le poate mesteca bine şi complet, legumele vor fi tăiate în bucăţele mici, eventual îndepărtându-li-se coaja, cum ar fi cazul roşiilor. Coaja de roşie poate bloca cu usurinţă căile respiratorii, fiind greu de mestecat. De asemenea, se pot fierbe şi pasa atâta timp cât este nevoie.
Pe lângă acestea, în primul an de viaţă se va evita administrarea boabelor mari de fasole. Sunt greu digerabile şi prezintă risc mare de înec.
Bebeluşilor nu li se vor administra cartofi prăjiţi, deoarece textura acestora poate bloca căile respiratorii, manifestându-se precum guma de mestecat., confrom strong4life.com, mirror.co.uk.
Lactate cu risc de înec
La capitolul lactate, ar trebui să se evite administrarea brânzeturilor. Din cauza texturii acestora, se pot manifesta precum untul de arahide, blocând căile respiratorii. Cel mic va avea tendinţa să le înghită nemestecate, ceea ce prezintă un risc. Din acest motiv, brânzica aleasă pentru cel mic va fi administrată în cantităţi foarte mici sau în combinaţii cu fructe şi legume pasate care să modifice textura înecăcioasă.
Se vor evita brânza topită, cremele consistente de brânză, brânzica de vaci administrată simplă. De asemenea, dacă se aleg iaurturi cu fructe, trebuie verificată diemensiunea fructelor, astfel încât cel mic să nu fie păcălit de faptul că mănăncă un aliment semisolid şi să fie luat prin surprindere de o bucată mare de fruct, înghiţindu-l nemestecat.
Astfel, brânzeturile sunt recomandate în combinaţii cu legume fierte sau piureuri de legume, tocmai pentru a îmblânzi puţin textura şi a nu mai provoca senzaţia de înec., conform mirror.co.uk, unitypoint.org.
Lichide cu risc de înec
Lichidele prezintă un risc mai mic de înec, chiar dacă pot pleca mult mai uşor pe trahee decât mâncarea, fiind mai greu de controlat. Însă lichidele nu prezintă caracteristica de a bloca total căile respiratorii, ci pot favoriza contexte în care micuţul să respire cu greutate. Prima măsură impusă este ca bebeluşul să primească apă dintr-un recipient adaptat stadiului de dezvoltare şi capacităţii acestuia de a înghiţi. Pe măsură ce creşte, copilul va primi apă din pahar şi va fi învăţat să bea încet cu înghiţituri mici pentru a nu provoca blocarea unei bule de aer pe căile respiratorii. Bebeluşilor nu li se vor administra lichide fierbinţi, amare, excesiv de dulci, groase ca şi consistenţă sau acidulate. Nu doar că nu sunt recomandate etapei lor de diversificare, dar pot prezenta şi risc de înec.
Se va evita administrarea de lichide atâta timp cât cel mic nu a terminat de mestecat tot din guriţă. Bând apă în timp ce are mâncare în gură, bebeluşul se poate îneca cu o bucată nemestecată suficient, care a fost împinsă spre gât de jetul de apă.. conform nationwidechildrens.org.
Alte alimente cu risc de înec
Pe lângă alimentele cu risc mare de înec, părinţii trebuie să aibă grijă la toate alimentele administrate celui mic. Un bebeluş se poate îneca cu un biscuite, chiar dacă este destinat lui, cu un covrig, cu o bucată de pâine sau cu o rondea de banană, dacă este tăiată sau muşcată prea mare. De asemenea, există riscul ca amestecul de lapte cu cereale să îl înece pe cel mic, atâta timp cât nu au fost bine proporţionate şi omogenizate.
Alte alimente care pot prezenta un risc pentru cei mici sunt pufuleţii. Textura acestora se transformă imediat ce intră în contact cu saliva, luând o consistenţă asemănătoare unei paste bine legate. Dacă micuţul nu înghite corect sau a introdus prea mulţi în guriţă, pufuleţii pot bloca căile respiratorii.
Bucheţele de broccoli sau de conopidă pot îneca bebeluşul dacă acesta nu le mestecă bine, astfel că se recomandă administrarea în bucăţi cât mai mici.
Porumbul fiert reprezintă un risc pentru copil. Acesta va avea tendinţa să nu mestece boabele de porumb, astfel că se poate îneca.
În categoria alimentelor care pot provoca înec se pot încadra dulciurile precum nuga cu o textură care se întinde şi este greu de mestecat şi de înghiţit.
Nu se vor administra bebeluşilor dulceaţă sau gem preparate din fructe mari cu coajă, cum ar fi prunele, caisele sau persicile. Un gem de prune este delicios, însă nu atâta timp cât pieliţa prunei poate îneca micuţul. Pentru bebeluşi, se vor prepara sortimente de gem sau dulceaţă doar din fructe decojite sau date prin maşina de tocat.
După ce s-a terminat masa sau gustarea, trebuie verificat ca micuţul să nu păstreze ceva în guriţă, obicei destul de des întâlnit la copii.
Copilul nu va fi grăbit niciodată să mănânce repede, evitându-se astfel riscul de a mesteca incorect şi de a se îneca.
Cel mic nu va fi lăsat nesupravegheat în timpul mesei, decât după vârsta de 4 ani, când masticaţia se va face corect şi complet.
Copiii nu trebuie să primescă hrană în timp ce se află într-un mijloc de transport în mers, maşină, tren sau autocar, o frână bruscă putând produce înecul chiar şi în cazul unui adult, cu atât mai mult în cazul unui copil mic., conform ag.ndsu.edu.
Concluzii
Riscul de înec în timpul mesei este foarte mare în rândul bebeluşilor şi al copiilor mici, deoarece încă nu stăpânesc tehnica mestecatului, dezvoltarea lor nepermiţând efectuarea tuturor proceselor mecanice specifice, astfel încât alimentul să poată fi înghiţit cu uşurinţă.
Din această cauză, bebeluşii nu vor primi alimente tari, greu de zdrobit prin mestecare sau alimente cu texturi poroase sau elastice, greu de separat şi înghiţit.
Până la vârsta de 4 ani, copilul va fi permanent supravegheat pe timpul mesei.
În primul an de viaţă, nu va primi bucăţi mari de legume crude, fructe rotunde precum boabele de struguri, bucăţele mari de carne, nuci, alune, sau dropsuri şi bomboane cu textură elastică.
Copilul va primi bucăţi mici de alimente cu textura potrivită gradului de dezvoltare al masticaţiei. Masa se va servi doar în scaunul special fără râsete şi multă vorbă. Dacă micuţul plânge, nu i se va băga niciun aliment în guriţă, nici măcar apă.
Copilul nu va primi nimic de mâncare în timp ce se joacă. O mişcare greşită poate provoca blocarea căilor respiratorii.
Pentru siguranţa copiilor, nu doar că se vor evita alimentele cu risc de înec, ci acesta va fi supravegheat permanent în timp ce mănâncă.
Resurse despre „Alimente cu risc crescut de înec”
Pentru mai multe detalii despre subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe farmacist Ioana Dejeu.
Ioana Dejeu, farmacist, doctorand în științe farmaceutice
ioana.dejeu@gmail.com
DrGeoMEDSRL@gmail.com
0745 542867
Redactor în cadrul redacției Creative Art Copywriting
Respectând limba română şi cititorii, documentându-mă permanent cu interes şi asumare, informându-mă despre tot ceea ce apare nou în domeniile abordate, scopul meu este de a redacta articole corecte, bogate informaţional, fluente, sistematizate, accesibile şi utile.
