Start diversificare

Articolele au fost realizate de redacția Creative Art Copywriting și verificate de următorii specialiști:

Articol redactat de Cristina Daniela Roşu și verificat de Dr. George Dejeu, medic specialist chirurgie.

Sumar:

  1. Când începem diversificarea
  2. Tipuri de diversificare
  3. Cu ce începem diversificarea
  4. Introducerea alimentelor în funcție de vârstă
  5. Alimente recomandate pentru bebelușii cu vârsta între 6 și 8 luni
  6. Alimente recomandate pentru bebelușii cu vârsta între 8 și 9 luni
  7. Alimente recomandate pentru bebelușii cu vârsta între 9 și 12 luni
  8. Alimente cu potențial alergen
  9. Concluzii
  10. Resurse despre „Diversificarea alimentației la bebeluși”

Când începem diversificarea

Asociația Americană de Pediatrie recomandă ca până la vârsta de 6 luni, singura hrană a bebelușului să fie constituită din lapte matern sau formulă de lapte praf. Începând cu vârsta de 6 luni, poți începe să introduci în alimentația copilului și alimente solide, cu mențiunea că alăptarea continuă în paralel până la vârsta de cel puțin 12 luni.

Nu există un termen fix pentru începerea diversificării alimentației, fiecare copil având un ritm propriul de dezvoltare, însă există câteva semne care îți spun că el este pregătit pentru această nouă etapă din viața sa.

Iată care sunt acestea:

  • Copilul își poate ține singur capul sus și să stea în fund, deci este capabil să stea într-un scaun pentru a fi hrănit.
  • Începe să ceară singur mâncare, vă urmăresc atunci când sunteți împreună la masă și mâncați și chiar deschide gura ca și cum ar cere și el din mâncarea voastră.
  • Poate să prindă mâncarea cu mânuța și să o înghită – dacă scuipă mâncarea înseamnă că nu are încă capacitatea de a o muta înspre cerul gurii și a o înghiți, motiv pentru care ar trebui să încerci să diluezi mai mult alimentele pasate până se obișnuiește treptat cu textura lor.
  • Au greutatea potrivită – în general, sugarii care își dublează greutatea de la naștere, pot fi pregătiți pentru alimente solide.

Trebuie să fii conștientă că introducerea alimentelor solide poate fi un proces destul de anevoios și vei avea nevoie de răbdare pentru ca bebelușul să accepte treptat un nou produs alimentar. Diversificarea alimentației este o etapă nouă pentru cel mic, una de explorare și de învățare în care descoperă din ce în ce mai multe gusturi, culori, arome și texturi.

„Indiferent că alegeți să începeți diversificarea prin metoda clasică sau autodiversificare, e esențial să urmăriți starea fizică și psihică a bebelușului pentru a vedea dacă e pregătit să înceapă a experimenta diversitatea culinară de care va avea parte de acum înainte. Astfel că, dacă are chiar și o simplă răceală, ar fi bine să amânați puțin momentul începerii diversificării.” Dr. George Dejeu

Tipuri de diversificare

Există două tipuri de diversificare: diversificarea clasică și autodiversificarea, fiecare având propriile avantaje și dezavantaje. Diversificarea clasică presupune hrănirea copilului prin introducerea treptată a unor alimente recomandate de medici și nutriționiști, în funcție de etapa de dezvoltare a copilului. Autodiversificarea presupune lăsarea copilului să aleagă ce alimente vrea, să se hrănească singur și să experimenteze alimentele solide în propriul ritm.

Diversificarea clasică

Diversificarea clasică este cea adoptată de majoritatea părinților. Pediatrii recomandă începerea diversificării la 4 – 6 luni (4 luni pentru bebelușii care consumă formula de lapte praf și 6 luni pentru cei alăptați), iar alimentele se introduc treptat, pe săptămâni. Se introduc mai întâi mâncărurile cu o textură mai fină pentru a face trecerea mai ușoară de la lapte la alimentele solide. În cadrul diversificării clasice, copilul poate sta la masă cu întreaga familie și este hrănit cu lingurița. Despre alimentele care trebuie introduse treptat, cum trebuie introduse și sub formă, veți afla în cele ce urmează.

Autodiversificarea

Autodiversificarea este o formă de diversificare condusă de copil, în care el singur apucă bucățile de mâncare cu mâna și încearcă să le mestece. Copilul va alege ce alimente vrea să consume în funcție de cele puse la dispoziție și este încurajat să descopere singur texturi și gusturi. În cadrul procesului de autodiversificare, copilul nu este hrănit cu lingurița, ci mănâncă singur cu mâna. Autodiversificarea nu este indicată înainte de vârsta de 6 luni, este un proces mai dezordonat decât diversificarea clasică și necesită o supraveghere mai atentă pentru că riscul de înec sau sufocare cu alimente este mai mare.

Cu ce începem diversificarea

Începutul diversificării alimentației poate fi o provocare destul de mare pentru că toți copiii sunt diferiți, unii acceptă texturile și gusturile noi mai repede decât alții, iar acceptarea unui aliment nou poate dura mai mult timp. Tocmai din acest motiv, trebuie să te înarmezi cu răbdare și să îi permiți bebelușului să testeze alimentele în propriul ritm și să îi urmărești reacțiile.

Poți începe diversificarea cu fructe sau legume. Este important să faci tranziția de la un aliment la altul ușor și să le introduci treptat. Se recomandă să începi mai întâi cu fructe și legume pe care mama le mănâncă frecvent pentru că bebelușul este familiar cu ele din perioada sarcinii și a alăptării. Din categoria legumelor, poți începe cu morcovii pentru că sunt bogați în beta-caroten și vitamina A și sunt mai ușor de acceptat de către bebeluși datorită gustului ușor dulce.

Din categoria fructelor, poți începe cu merele pentru că sunt ușor de digerat, iar fibrele solubile pe care le regăsim în mere ajută la prevenirea constipației. Poți încerca și introducerea cerealelor în alimentația bebelușilor la început, iar cea mai bună alegere este orezul special pentru bebeluși pentru că nu conține gluten și nu poate provoca alergii alimentare. În plus, orezul pentru bebeluși este ușor de digerat și ajută la ușurarea trecerii copilului de la o dietă bazată doar pe lapte la una care conține și alimente solide.

Toate fructele sau legumele ar trebui servite copilului sub formă pasată cu o textură cât mai fină, cum ar fi piureurile. Dacă textura este mult mai densă, mai poți adăuga un pic de apă pentru a-l face mai moale și mai ușor de înghițit. Pe măsură ce bebelușul începe să accepte cât mai multe alimente solide, poți trece și la testarea unor texturi diferite.

În prima perioadă a diversificării alimentației la bebeluși, ar fi bine să ții și un jurnal pentru a vedea exact ce alimente ai introdus, când le-ai introdus, care a fost reacția bebelușului și dacă au apărut anumite reacții adverse.

Iată câteva recomandări pe care ar trebui să le ai în vedere la începutul diversificării:

  • Permite-i copilului să se hrănească singur folosind degetele imediat ce arată interes față de mâncare pentru că în acest fel va accepta mai repede alimentele noi.
  • Dacă bebelușul refuză un aliment nou, continuă să încerci după câteva zile sau chiar o săptămână pentru că introducerea unui aliment nou necesită uneori mai mult timp.
  • Nu forța bebelușul să mănânce dacă nu este interesat, încearcă să îi dai mâncarea la o altă masă.
  • Dacă folosești o linguriță pentru a-l hrăni, așteaptă să deschidă gura înainte de a-i oferi mâncarea.
  • Începe diversificarea prin a-i oferi doar câteva lingurițe de mâncare, o dată pe zi, până se obișnuiește cu gustul și textura alimentelor.
  • Nu adăuga sare sau zahăr în mâncărurile preparate pentru bebeluș până după vârsta de 12 luni.

La baza procesului de diversificare stă așa numita regulă de 4 zile, care este de fapt un test de verificare a posibilelor reacții alergice sau sensibilități digestive pe care le poate manifesta copilul odată cu introducerea unor alimente noi în meniu. Practic, această regulă presupune să aștepți patru zile între fiecare aliment nou introdus. Spre exemplu, dacă introduci mărul în alimentația copilului, regula spune că timp de patru zile consecutiv să îi oferi copilului doar mese cu măr pentru a vedea exact cum reacționează organismul său. Dacă vei introduce un alt aliment în paralel și cel mic va dezvolta o eventuală reacție alergică sau indigestie, nu vei ști exact de la ce aliment a apărut.

Introducerea alimentelor în funcție de vârstă

Alimentele solide se introduc treptat în dieta bebelușului în funcție de vârstă. Nu se schimbă doar alimentele, ci și modul de preparare și servire. Dacă în prima lună de diversificare a alimentației, mâncărurile sunt pasate, în jurul vârstei de 12-13 luni, deja îi poți da copilului bucățele mici de alimente pe care el le poate lua cu mâinile sau cu lingurița și le poate explora mai bine.

Alimente recomandate pentru bebelușii cu vârsta între 6 și 8 luni

Am văzut deja că diversificarea alimentației ar trebui să înceapă cu fructe și legume introduse pe rând, pe măsură ce bebelușul se adaptează cu gusturile și texturile noi. În această perioadă, poți introduce în alimentația bebelușului cereale pe bază de orez, dar evită cerealele din comerț cu adaos de zahăr. Din categoria fructelor, poți introduce mere, pere, banane, avocado, caise, piersici, nectarine sau mango, iar din categoria legumelor poți alterna între morcovi, țelină, ardei, cartof dulce sau dovlecei. În luna a șaptea sau a opta, poți începe treptat să introduci și proteine, cum ar fi gălbenușul de ou. Toate aceste alimente vor fi pasate pentru a putea fi înghițite cât mai bine de copil. Ultimele studii recomandă ca până la vârsta de 7 luni să se introducă în alimentația bebelușului alimentele care conțin gluten (cereale ce conțin grâu, orz, ovăz) pentru a reduce riscul apariției de boală celiacă, deși în trecut se introducea abia după 10 luni.  breastfeeding.ie

Alimente recomandate pentru bebelușii cu vârsta între 8 și 9 luni

În această perioadă, cel mai probabil bebelușul va avea deja trei mese pe zi și va putea să apuce singur alimentele și să le ducă la gură, acesta fiind și primul pas spre folosirea linguriței. Poți începe și să schimbi treptat textura mâncărurilor, să treci de la piureurile foarte fine la alimente pasate cu furculița sau tăiate foarte fin, care sunt ușor de mestecat și nu prezintă pericol de înecare. La vârsta de 8-9 luni, poți adăuga pe lângă fructe și legume, cereale, orez, paste, cartofi, carne, pește, ouă și produse lactate, cum ar fi iaurtul.

Alimente recomandate pentru bebelușii cu vârsta între 9 și 12 luni

Odată cu depășirea vârstei de 9 luni, bebelușii deja se hrănesc singuri apucând cu degetele, pot folosi lingurița, mușcă și mestecă singuri mâncarea. Textura alimentelor va fi în continuare moale, dar pot fi introduse și alimente uscate care se înmoaie sau se dizolvă în gură. Poți începe să dai copilului și sucuri din fructe naturale, dar nu ar trebui să faci din asta un obicei și în niciun caz sucul nu ar trebui să înlocuiască fructele propriu-zise, pentru că fructele conțin fibre și ajută la digestie. La această vârstă, bebelușul ar trebui să aibe trei mese pe zi și 2-3 gustări, dar alăptarea nu ar trebui să fie întreruptă. După vârsta de 1 an, copilul poate încerca majoritatea alimentelor, însă odată cu această etapă a diversificării, s-ar putea să apară și alergiile la anumite produse alimentare.

Alimente cu potențial alergen

Există câteva alimente ce prezintă un risc mai mare de alergii, iar Academia Americană de Pediatrie recomandă ca aceste alimente să fie introduse pe rând și neapărat cu o pauză de 48 h între ele pentru a putea observa reacția copilului și o eventuală alergie. Poți recunoaște o alergie la un anumit aliment după următoarele simptome: respirație șuierătoare, tuse, răgușeală, dureri abdominale, vărsături, diaree, mâncărimi, urticarie, pete roșii sau diverse umflături. A nu se confunda alergia alimentară cu intoleranța alimentară din cauza simptomelor similare. Intoleranța apare în momentul în care organismul nu poate digera o substanță dintr-un anumit aliment, cum ar fi lactoza.

Iată care sunt cele mai comune alimente care pot provoca alergii:

  1. Laptele: una dintre cele mai frecvente alergii în cazul copiilor este alergia la proteina din laptele de vacă. În momentul în care copilul bea lapte, organismul său crede ca aceste proteine sunt periculoase și începe să lupte împotriva lor, provocând o reacție alergică.
  2. Ouă: aproximativ 2% din copii sunt alergici la ouă, dar din fericire, majoritatea dintre ei reușesc să scape de această alergie până la vârsta de 16 ani.
  3. Nuci: o altă alergie destul de des întâlnită în rândul copiilor este cea la nuci, migdale, arahide, fistic, caju și altele din aceeași familie. Reacțiile la nuci sunt și cele mai periculoase pentru că pot cauza șocul anafilactic.
  4. Soia: alergia la soia este mult mai des întâlnită în cazul bebelușilor și a copiilor decât în cazul adolescenților sau adulților. Reacțiile alergice la soia nu sunt chiar atât de severe cum sunt cele la nuci.
  5. Grâu: una dintre alergiile mai puțin cunoscute este cea la grâu. Cu toate acestea, nu ar trebui să facem confuzie între alergia la grâu și intoleranța la gluten, cea din urmă fiind asociată mai mult cu boala celiacă.
  6. Pește: alergia la pește poate fi declanșată în orice moment, iar copiii pot reacționa diferit. Unele reacții pot fi mai blânde, în timp ce altele pot fi destul de severe. Există două categorii de alergii: alegiile la pește cum ar fi ton sau cod și alergiile la fructe de mare cum ar fi alergiile la homari. O persoană cu alergie la pește poate să nu dezvolte o alergie la fructe de mare.

Din momentul în care începi să introduci în dieta copilului alimente cu un potențial alergen, trebuie să urmărești reacțiile pentru a observa din timp orice simptom al vreunei potențiale alergii.

Concluzii

Diversificarea alimentației bebelușului este o etapă importantă în dezvoltarea sa, iar modul în care ei sunt hrăniți în primii ani de viață se va reflecta și asupra stării lor de sănătate pe viitor. Această etapă ar trebui discutată cu medicul pediatru și doar acesta poate spune dacă este sau nu pregătit pentru diversificare. Atât Organizația Mondială a Sănătății, cât și Asociația Americană de Pediatrie recomandă ca începerea diversificării să se facă după 6 luni, iar alăptarea să continue în tot acest timp.

Introducerea alimentelor solide se va face ținând cont de vârsta bebelușului. Există scheme întregi cu alimentele care ar trebui să fie introduse în fiecare lună de diversificare sau alimentele pe care trebuie să le eviți până la o anumită vârstă. Un lucru important pe care nu trebuie să îl uiți este faptul că fiecare copil este diferit și reacționează diferit în această perioadă. În timp ce unii acceptă ușor alimente solide noi, alții le resping de câteva ori până ajung să se obișnuiască cu ele. În plus, s-ar putea ca și procesul de acceptare să difere de la un aliment la altul, tocmai din acest motiv este nevoie să observi copilul și pentru a vedea exact ce îi place și ce nu. Nu uita să consulți cu mare atenție lista cu alimente cu potențial alergen și să scoți temporar din alimentație toate acele produse care nu îi fac bine copilului.

Resurse

  1. healthychildren.org
  2. nhs.uk
  3. one.be
  4. babycentre.co.uk
  5. parents.com
  6. kidshealth.org
  7. breastfeeding.ie

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați Dr. George Dejeu, medic specialist chirurgie.

Dr. George Dejeu
medic specialist chirurgie

Spitalul Pelican Oradea
www.spitalpelican.ro
www.drdejeu.ro
dejeu.george@drdejeu.ro
0741 039931
0731 212294

Prima zi de diversificare. Cu ce să începi?

Articol redactat de Cosmina Florescu și verificat de Dr. George Dejeu, medic specialist chirurgie.

Sumar:

  1. Despre diversificare   
  2. Când este pregătit bebeluşul pentru  diversificare
  3. Ce fructe să îi oferi în prima zi de diversificare
  4. Ce legume să mănânce în prima zi de diversificare
  5. Apa, piureul şi alte alimente în prima zi de diversificare
  6. Concluzii
  7. Resurse despre „ Prima zi de diversificare, cu ce să începi”

Despre diversificare

Primele luni de viaţă ale bebeluşului reprezintă perioada de acomodare a mamei şi copilului, deprinsul cu alăptatul şi primii paşi în dezvoltarea celui mic. După primele şase luni, în viaţa bebeluşului începe diversificarea, una dintre cele mai importante etape din creşterea şi dezvoltarea copilului.

Medicii pediatri recomandă ca diversificarea să înceapă la vârsta de şase luni. Până la această vârstă, cel mic a fost hrănit exclusiv cu lapte, fie pe cale naturală, la sân, fie cu formule de lapte praf. Acesta este momentul în care micuţul este pregătit fizic şi psihic să pornească  în explorarea  gusturilor. Atunci când se vorbeşte despre diversificare, cea mai importantă este sănătatea celui mic, fapt care impune anumite reguli legate de succesiunea şi calitatea alimentelor, dar şi de gradul de dezvoltare al micuţului şi de starea acestuia. Urmând tabelul de diversificare, rezultatul va fi cel dorit, copilul putând să se bucure de gusturi şi să-şi asigure resurse pentru o dezvoltare fizică şi psihică normală.

Diversificarea alimentară a celui mic se va face după reguli exacte. Se va începe diversificarea când bebeluşul este sănătos. Nu se vor introduce mai multe alimente noi într-o zi, ci se va introduce un aliment nou la un interval de câteva zile, tocmai în ideea de a putea fi sesizate eventuale reacţii şi de a putea fi stabilită cu uşurinţă cauza.

În ceea ce priveşte cantitatea de alimente, orice nou aliment se va administra  treptat, pornind de la două-trei linguriţe, fiind administrat cu linguriţa.

Diversificarea vizează înlocuirea treptată a unei mese de lapte cu o masă formată exclusiv din  mâncare solidă. Această înlocuire se va produce crescându-se progresiv cantitatea alimentului introdus şi scăzându-se concomitent cantitatea de lapte.

În mod normal, mesele nu vor fi înlocuite haotic, ci prima masă înlocuită va fi cea de la ora 10, a doua masă va fi la ora 13, iar a treia masă înlocuită va fi cea de la ora 17. Mama poate decide dacă ar fi mai bine pentru ea şi pentru micuţul ei să înceapă înlocuirea unei mese de la o altă oră, şi nu neapărat cu cea de la ora 10, în funcţie de orarul şi caracteristicile celui mic.

În diversificare, alergiile şi intoleranţa alimentară reprezintă două probleme care impun o atenţie specială. Este foarte important a se urmări  toleranţa digestivă a micuţului la fiecare aliment nou, motiv pentru care nu trebuie introduse mai multe alimente noi într-o zi. Alimentele cu potenţial  alergen, care sunt incluse în alimentaţia unui bebeluş sunt laptele, ouăle, citricele, produsele care conţin gluten, seminţele de orice tip şi peştele. Alimente alergene sunt şi fructele de pădure, mierea, alunele, nucile sau căpşunele, însă acestea nu ar trebui să fie incluse în alimentaţia celui mic, până la vârsta de 1, respectiv 3 anişori. Copilului cu vârsta sub un an, nu i  se vor administra  căpşune, zmeură, fragi, afine, mure, smochine, miere, maioneze, creme cu ou crud, prăjituri din comerţ,  iar sub trei anişori nu va consuma carne de miel, ied sau vânat.

Dacă se sesizează anumite reacţii, mici bubiţe pe piele, scaune moi sau vărsături, se va decide întreruperea administrării noului aliment şi va fi informat medicul pediatru. Dacă unul dintre părinţi are un fond alergic accentuat, atunci va fi informat medicul pediatru, impunându-se prudenţă în administrarea oricărui nou aliment pentru a se putea interveni asupra eventualelor reacţii.

Spre vârsta de un anişor, cel mic ar trebui să aibă în meniul lui carne, ouă, fructe şi legume, peşte, lapte, iaurt, cereale; va trebui să consume lichide, să se bucure de o prăjiturică făcută în casă.

nhs.uk

wholesomebabyfood.momtastic.com

„Este important să respectăm preferințele copilului și să nu îl forțăm să mănânce tot din farfurie, să îl încurajăm să mănânce în același timp cu restul familiei, iar astfel, în timp, va învăța să mănânce singur.” Dr. George Dejeu

Când este pregătit bebeluşul pentru  diversificare

Fiecare copil are ritmul său de creştere şi dezvoltare, prezentând anumite particularităţi, anumite înclinaţii sau refuzuri în faţa a ceva nou. Însă chiar şi aşa, începutul diversificării presupune îndeplinirea anumitor condiţii. Astfel, diversificarea se va face ţinând cont de anumite reguli. Pe lângă faptul că fiecare mamă va simţi când este timpul ca micuţul ei să înceapă diversificarea, ţinând cont, instinctiv, de comportamentul şi gradul de dezvoltare neurologică şi corporală  al acestuia, diversificarea nu se va începe mai devreme de şase luni, şi nu mai târziu de nouă luni. Este foarte important ca micuţul să poată sta în poziţia şezut şi să-şi susţină  bine căpuşorul. Mai sunt şi alte semnale de care o mamă poate ţine cont atunci când trebuie să decidă dacă este sau nu momentul pentru începerea diversificării. Atunci când cel mic îşi roade pumnişorii când vede pe cineva mâncând, dacă îşi manifestă interesul pentru ceea ce are mama în farfurie sau atunci când manifestările lui demonstrează că este pregătit să înceapă diversificarea.

Conform American Academy of Pediatrics-AAP, atunci când se începe diversificarea, trebuie ţinut cont de nivelul de dezvoltare al copilului. Şi AAP susţine aceleaşi aspecte. Micuţul trebuie să-şi controleze bine căpuşorul, astfel încât să poată fi pus într-un scăunel special pentru masă într-o poziţie corectă. Un alt aspect punctat de AAP este comportamentul celui mic în faţa unei linguriţe cu mâncare. Deschide guriţa atunci când linguriţa se apropie de el? Este atent la o farfurie cu mâncare pusă în faţa lui? Pare nerăbdător să guste? Dacă da, atunci mama poate considera că diversificarea poate începe. De asemenea, conform AAP este foarte important ca micuţul să poată transfera conţinutul unei linguriţe în guriţă fără a avea tendinţa de a împinge mâncarea afară. Aici va fi foarte importantă şi consistenţa mâncării, fiind indicat ca mâncarea să nu fie foarte densă ca textură.

O altă regulă recomandată de AAP este greutatea copilului. În general, copilul este pregătit pentru diversificare atunci când şi-a dublat greutatea de la naştere.

Este foarte important ca diversificarea să înceapă atunci când micuţul este sănătos, evitând începerea acesteia chiar dacă cel mic se confruntă cu o răceală. De asemenea, mama va asigura micuţului ei un mediu plăcut, confortabil şi liniştitor, masa fiind astfel asociată cu un episod relaxant şi vesel.

AAP recomandă ca mamele care alăptează să continue să-şi hrănească micuţii la sân, cel puţin până la vârsta de un anişor, chiar dacă s-a început diversificarea. De asemenea, foarte important este ca medicul pediatru să stabilească şi să recomande suplimentarea de vitamina D şi de fier, mai cu seamă în primul an de viaţă.

nhs.uk, healthychildren.org

Ce fructe să îi oferi în prima zi de diversificare

Odată stabilit împreună cu medicul pediatru că diversificare poate începe, mama se poate înarma cu răbdare şi dedicare, cu linguriţe şi castronele, mixer şi blender, storcător de fructe, aparate de gătit cu abur, dar şi cu multă iubire şi încredere. Se poate ca cel mic să nu accepte ceea ce vrea mama să-i dea şi să fie mult mai fericit cu lăpticul lui obişnuit. La fel de bine  se poate ca micuţul să se bucure foarte mult de noile gusturi şi să se manifeste plin de bucurie atunci când vede castronelul. Mama va învăţa să gestioneze fiecare situaţie, va jongla cu alimentele astfel încât să descopere ceea ce acceptă micuţul ei şi va ţine cont de regula conform căreia copilul nu va fi niciodată forţat să manânce. Mai bine se schimbă ingredientul neprietenos şi se  reîncearcă după o perioadă de timp. Se spune că dacă micuţul refuză un aliment de 10 ori, indiferent la ce distanţă îi este administrat, atunci sigur nu îl  va accepta şi ar fi bine să nu i se mai introducă în meniu.

Pe acelaşi principiu, dacă cel mic manifestă un interes special pentru un anumit aliment, atunci mama nu trebuie să ezite în a i-l administra.

Prima zi de diversificare nu va conţine carne, ouă, peşte sau alte ingrediente recomandate mult mai târziu.

În principiu, prima zi de diversificare va fi bazată pe fructe sau legume sub formă de piure. Se va începe diversificarea alegând un singur ingredient administrat o dată pe zi. După două-trei zile, se va putea adăuga un ingredient nou până când meniul celui mic devine tot mai variat şi mai gustos. Însă pentru prima zi, mama se va rezuma la un fruct sau la o legumă, după cum decide împreună cu medicul pediatru.

Astfel, pentru prima zi de diversificare, în materie de fructe sunt recomandate merele, perele sau  piersicile. Indiferent de fructul ales, acesta trebuie să fie unul pe care chiar mama îl consumă în mod frecvent, fiind familiar micuţului încă din timpul vieţii intrauterine. Nu sunt recomandate fructele provenite din  zone cu altă cultură alimentară, existând posibilitatea ca organismul micuţului să nu îl accepte. Se va acorda o foarte mare atenţie îndepărtării seminţelor şi cojilor. Fructele vor fi foarte bine spălate, putând  fi administrate crude, coapte în cuptor sau pregătite pe baie de abur.  Indiferent de modalitatea aleasă, acestea vor fi administrate sub formă de piure. În stare crudă, fructele vor fi rase pe răzătoarea din sticlă sau plastic specială pentru bebeluşi sau vor fi mixate bine în blender. Fructele coapte sau fierte vor fi pasate foarte  bine. Se va începe cu trei linguriţe de piure la o masă, administrate puţin câte puţin, pentru ca cel mic să descopere gustul şi să poată înghiţi. Piureul rămas nu îi va mai fi administrat mai târziu, în primul rând pentru că în prima zi de diversificare are o singură masă solidă, iar în al doilea rând pentru că şi-ar schimba proprietăţile. Ceea ce a rămas, poate consuma mama sau un frăţiorul mai mare.

cookingformbaby.com, one.be

Ce legume să mănânce în prima zi de diversificare

Prima masă solidă a bebeluşului poate fi constituită dintr-o legumă. Legumele alese pentru a fi administrate celor mici, în special în acestă perioadă atât de importantă, plină de gusturi şi texturi noi, în care burtica trebuie să se obişnuiască şi să accepte un nou fel de hrană, ar trebui să fie în stare proaspătă, cel mult congelate. Legumele conservate prin alte mijloace presupun un aport de sare, ceea ce nu este indicat în cazul copiilor până într-un anişor, cu atât mai mult în debutul diversificării. Legumele ar trebui alese din producţia specifică locului de unde este copilul, legume de sezon, pentru a nu se produce refuzul în faţa unui aliment care nu a fost folosit în istoricul familiei. Ca şi în cazul fructelor, mama va alege o legumă pe care ea însăşi a consumat-o frecvent pe timpul sarcinii. Pentru prima zi, cele mai indicate legume sunt  morcovii sau  dovleceii. Se pot alege şi rădăcina de păstrunjel sau păstârnac, deşi sunt cam aromate, sau  cartoful dulce. Legumele vor fi bine curăţate şi spălate, după care vor fi fierte, fie în apă, fie pe baie de abur. Se vor pasa foarte bine şi se vor administra trei linguriţe de piure, puţin câte puţin. Aceeaşi legumă va fi administrată micuţului timp de trei zile, după care meniul se va mai îmbogăţi cu o legumă nouă.

Spre deosebire de fructe, legumele pot fi acceptate mai greu de către micuţ. Nu se va insista şi nu se va forţa. Atât cât mănâncă, va fi suficient pentru prima lui masă. Ulterior, mama va descoperi împreună cu bebeluşul ei de ce gusturi este mai atras.

cookingformbaby.com, one.be

Apa, piureul şi alte alimente în prima zi de diversificare

Mititeii alăptaţi până la momentul diversificării se poate să nu fie familiarizaţi cu băutul apei, deşi din când în când, mama poate le-a administrat câteva linguriţe de apă. Odată începută diversificarea, micuţii trebuie să fie şi hidrataţi. Vor consuma puţină apă administrată cu linguriţa sau cu un păhărel special, fiecare masă solidă fiind însoţită şi de apă. Se va administra doar apă plată, de calitate. Zahărul şi sarea sunt total interzise în prima zi a diversificării și până în jurul vârstei de un an. Prima zi a diversificării ar trebui să se rezume doar la piureul fie dintr-un fruct, fie dintr-o legumă. Formulele de cereale cu lapte pentru mititei vor fi administrate doar la prescripţia medicului pediatru, însă nu ar trebui să fie prezente în prima zi de diversificare, chiar dacă sunt fără gluten.

Astfel, prima zi de diversificare a bebeluşului va cuprinde lăpticul obişnuit, o masă constituită din piure proaspăt dintr-un fruct sau o legumă, apă şi multă încântare în descoperirea unui noi gust şi a unui nou fel de alimentaţie.

one.be

Concluzii

Prima zi de diversificare este foarte importantă, micuţul descoperind noi gusturi şi un mod nou de a-şi linişti burtica pofticioasă. Prima masă solidă se va administra atunci când bebeluşul este sănătos, când nu este foarte obosit sau prea înfometat. Mama va administra primele trei linguriţe de piure cu multă răbdare şi înţelegere în faţa posibilelor refuzuri din partea celui mic. Primul piure al copilului va fi pregătit dintr-un singur fruct sau o singură legumă, urmând ca după două-trei zile să  experimenteze un gust nou. Prima masă înseamnă trei linguriţe de piure, administrate puţin câte puţin, cu răbdare şi dragoste. Unii dintre bebeluşi se vor arăta foarte încântaţi, alţii, din contră, vor refuza noul mod de hrană. Cu răbdare şi cerând sfatul medicului pediatru, chiar şi pentru aceştia din urmă se va găsi o cale de a accepta noi gusturi şi de a mânca cu bucurie şi plăcere, asigurându-şi astfel necesarul de nutrienţi pentru a creşte mari şi sănătoşi.

Resurse despre „Prima zi de diversificare, cu ce să începi”:

  1. nhs.uk
  2. cookingformbaby.com
  3. one.be
  4. healthychildren.org
  5. wholesomebabyfood.momtastic.com
  6. health.gov.il

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați Dr. George Dejeu, medic specialist chirurgie.

Dr. George Dejeu
medic specialist chirurgie

Spitalul Pelican Oradea
www.spitalpelican.ro
www.drdejeu.ro
dejeu.george@drdejeu.ro
0741 039931
0731 212294

Diversificarea pe luni

Articol redactat de Livia Şandru și verificat de dr. George Dejeu, specialist în chirurgie.

Sumar:

  1. Despre diversificare şi introducerea alimentelor în funcţie de vârstă
  2. Meniu diversificare la 6 luni
  3. Meniu diversificare la 7 luni
  4. Meniu diversificare la 8 luni
  5. Meniu diversificare la 9 luni
  6. Meniu diversificare la 10 luni
  7. Meniu diversificare la 11 luni
  8. Meniu diversificare la 1 an
  9. Meniu diversificare la 2 ani
  10. Concluzii
  11. Resurse „Diversificarea pe luni”

„În momentul în care ne pregătim să începem diversificarea copilului, e bine să ne înarmăm cu dragoste și răbdare, să nu forțăm copilul să mănânce un anumit aliment dacă nu e interesat de el și să citim sau chiar să facem un curs de prim ajutor necesar în situația în care copilul se îneacă cu diverse alimente.” doctor George Dejeu

Despre diversificare şi introducerea alimentelor în funcţie de vârstă

Laptele matern are o compoziție unică și asigură toate substanțele nutritive necesare copilului în primele 6 luni, rămânând principala sursă nutritivă până la un an. Diversificarea nu înseamnă încetarea alăptării sau a administrării formulei de lapte, ci doar o sursă în plus de elemente nutritive, conform nevoilor de dezvoltare ale  bebeluşului. În rezoluţia Adunării Generale a OMS din 2011 era prevăzută recomandarea ca diversificarea să înceapă după 6 luni, iar alăptarea să continue până la 2 ani, în paralel cu diversificarea.

Avantajele diversificării după vârsta de 6 luni se datorează reducerii riscului de infecţii acute la copil, datorită anticorpilor prezenți în laptele matern. Se reduce astfel riscul bolilor cronice infantile, se împiedică deshidratarea în caz de boală şi se asigură necesarul nutritiv în perioadele de convalescenţă. Se reduce pericolul dezvoltării obezităţii la vârsta adultă. Conţinutul substanţial al acizilor graşi din laptele matern creşte dezvoltarea cognitivă a bebeluşului. Aceleaşi avantaje le prezintă alăptarea cu lapte matern şi după vârsta de un an.

Chiar dacă s-au stabilit nişte reguli în legătură cu vârsta la care este recomandată începerea diversificării, acestea rămân oarecum aleatorii. Fiecare bebeluş este unic, având ritmul propriu de creştere şi dezvoltare şi nu trebuie grăbit acest proces important până nu se constată că bebeluşul este pregătit pentru trecerea la hrană solidă. Observarea atentă, zi de zi, a bebeluşului de către mamă şi sfaturile autorizate ale medicului pediatru sunt de mare ajutor.

În procesul diversificării se va ţine cont de câteva principii obligatorii:

  • bebeluşul trebuie să fie perfect sănătos când se începe diversificarea;
  • se începe administrarea cu cantităţi mici de alimente (1-2 linguriţe), apoi se creşte treptat cantitatea, în funcţie de acceptarea alimentului de către bebeluş;
  • se va creşte gradual varietatea şi consistenţa alimentelor odată cu creşterea bebeluşului;
  • numărul meselor nu trebuie să depăşească 2-3/zi la sugarii până în 8 luni şi 3 – 4 mese, plus 1-2 gustări, la cei până într-un an;
  • alimentele care se dau bebeluşului să fie călduţe sau la temperatura camerei şi să nu fie condimentate;
  • se vor oferi alimente agreate de copil şi cantitativ se vor respecta cantităţile recomandate pentru vârsta respectivă;
  • se va păstra o igienă strictă în procesul de pregătire a alimentului, precum şi a manipulării lui:
  • în perioadele de boală ale copilului sau în perioada dezvoltării dentiţiei, se vor oferi mai multe lichide pentru hidratare, iar alimentele trebuie să fie moi.

Alimentele nu se pot combina la întâmplare. Dacă îi oferi bebeluşului două alimente asociate nepotrivit, se încetineşte sau chiar se opreşte digestia şi apar dureri de stomac, balonări şi perturbări de tranzit.  Se va ţine cont de cele cinci categorii de alimente: proteine (carne, brânză, ouă), carbohidraţi (pâine, cereale, făinoase), grăsimi (ulei, unt, gălbenuş de ou), acizi (oţet, murături, fructe) şi dulciuri (zahăr, miere, dulceaţă, fructe uscate, dulciuri cu zahăr concentrat).

Nu se vor combina proteine cu carbohidraţi pentru a evita balonarea; nu se vor combina carbohidraţi cu acizi, pentru că apar tulburări digestive; nu se vor combină proteine cu acizi şi nici carbohidraţi cu dulciuri. Fructele se consumă singure la distanţă de 1 h de masă pentru a nu produce fermentare şi balonare.

Pentru ca diversificarea să se desfăşoare normal, fără probleme supărătoare pentru bebeluş şi pentru mamă, se vor introduce alimentele în funcţie de vârstă:

  • 0 – 4 luni – alăptare exclusivă cu lapte matern, care are suficiente resurse nutriţionale, precum şi resurse de protecţie împotriva bolilor şi a alergenilor;
  • 4 – 6 luni – suc de legume (rădăcinoase) şi fructe (măr, banană), fără pulpă, oferite imediat ce au fost preparate;
  • de la 6 luni – supă de legume cu legumele pasate şi piureuri din mere, banane, persici;
  • de la 7 luni – caise sau supe strecurate din morcov, cartof, pătrunjel, spanac, dovlecel, roşii, ardei gras, ceapă, fasole verde;
  • de la 8 luni – supe groase şi piure din legume cu unt şi puţin lapte integral; carne fiartă (de pui sau vită), apoi tocată şi adăugată în supe şi piureuri; brânză dulce şi iaurt preparate în casă; ficat de pasăre, gălbenuş de ou;
  • de la 10 luni – produse făinoase; carne de peşte alb (şalău, păstrăv, ştiucă);
  • de la 1 an – struguri, zmeură, căpşuni, cacao, citrice, albuş de ou (se impune prudenţă din cauza unei posibile alergii).

Modul de preparare a alimentelor trebuie să fie cât mai simplu şi natural, recomandându-se a se folosi alimente proaspete, fierte la aburi.

Supa de zarzavat deschide diversificarea.

De la 4 luni se poate servi supă strecurată de rădăcinoase (morcov, păstârnac, pătrunjel, ţelină). Schema introducerii legumelor în supă trebuie să ţină cont de felul în care bebeluşul acceptă fiecare legumă în parte, după care se va prepara supă cu toate felurile de rădăcinoase. În perioada de testare şi acomodare cu supa de zarzavat, laptele matern va fi în continuare hrana de bază. De la 7 luni, supa se va îmbogăţi şi cu alte legume, iar legumele fierte în supă pot fi pasate şi oferite sub formă de piureuri. În acest stadiu, supa va fi alimentul de completare al meniului, iar laptele matern nu se va mai oferi la mesele principale, ci la restul meselor. Supa de legume se prepară la fel, doar ingredientele pot fi diferite.

Pentru o ceaşcă (300 ml) de supă de zarzavat, se folosesc 500 ml apă, un morcov mic, un păstârnac, un pătrunjel, o jumătate ţelină, un cartof potrivit, jumătate ceapă albă, uscată, puţin praz, frunze de salată verde sau de spanac. Legumele se curăţă şi se spală sub jet de apă, apoi se fierb la foc mic circa 2 ore. Se strecoară supa. Se lasă la răcit şi se serveşte bebeluşului. Această cantitate de supă este suficientă pentru două mese. La această vârstă, nu se adaugă diferite tipuri de paste în supă, deoarece există riscul ca bebelușul să se înece cu ele.

Piureul de legume se prepară din legumele fierte în supă, dar poate avea şi altă compoziţie, în funcţie de vârsta bebeluşului şi a legumelor admise la vârsta respectivă. Astfel, poate fi preparat din legumele din supă la care se pot adăuga dovlecei, gulie ori roşie. Se vor evita conopida şi fasolea uscată, care sunt mai greu digerabile, dar se poate folosi ardei gras şi fasole verde. Legumele (pentru supă sau pentru piure) se fierb sub capac sau la aburi pentru a păstra cât mai multe vitamine, minerale, gustul şi culoarea lor naturală.
În sezonul rece, când lipsesc legumele proaspete, se pot folosi legume congelate, deshidratate sau conservate, pe cât posibil, pregătite în casă, încă din sezonul cald. Roşiile se pot înlocui cu suc de roşii preparat în casă. Sugarilor de 6 luni li se va administra cel mult 10 g piure, diluat cu supa în care au fiert legumele. Bebeluşilor de peste 6 luni li se poate oferi o cantitate suficientă de piure pentru a acoperi întreaga masă.

De la vârsta de 8 luni, se poate introduce în supă şi în piure, carne de pui (piept sau copan) sau carne de vită.

La început, carnea fiartă se toacă mărunt sau se mixează şi se adugă în piure câte o linguriţă la 2-3 zile, la masa de prânz. Se creşte treptat granulaţia şi  cantitatea de piure până se va ajunge la 50 – 80 gr la vârsta de 1 an.
Fructele sunt introduse în meniul bebeluşului între 5 – 6 luni. Se începe cu o linguriţă de măr copt sau compot de mere. Se administrează înainte de masa principală sau la distanţă de 2 h după masă. Testarea acceptării fructelor de către bebeluş durează câteva zile până când se constată că nu există probleme de intoleranţă, după care se măreşte cantitatea de fructe administrate. Se introduc şi alte fructe: piersici zdrobite (curăţate de pieliţă), căpşune, frăguţe, afine. Acestea se oferă simple sau amestecate cu 1-2 linguriţe de biscuiţi măcinaţi ori brânzică de vaci. De la vârsta de 6 luni, se mai pot oferi bebeluşului fructe sub formă de chisel. Nu se vor administra produse ce conțin zahăr decât după vârsta de 1 an.

Meniu diversificare la 6 luni

În meniul de diversificare pentru vârsta de 6 luni, se vor introduce următoarele alimente!

  • legume: morcov, rădăcină de pătrunjel, rădăcină de păstârnac, cartof dulce, dovleac plăcintar, fasole verde, ardei, gogoşar, kapia, fenicul, sfeclă roşie, ceapă, praz, usturoi;
  • fructe: măr, pară, banană, caisă, piersică, nectarină, avocado;
  • cereale: mei, orez;
  • altele: făină de mei, făină de orez, frunze de pătrunjel, pudră de roşcove, drojdie inactivă, tapioca, unt ghee, chimen (chimion).

Propunem în continuare câteva reţete de meniu pentru diversificare la vârsta de 6 luni.

Piure de morcov şi pătrunjel

Legumele (de mărime medie) curăţate şi spălate sub jet de apă se fierb într-o cantitate de apă cât să le acopere circa 30 de minute la foc mic. Când sunt bine fierte, se pasează, se amestecă cu puţin unt (sau ulei de măsline) şi se serveşte bebeluşului. În loc de pătrunjel, se poate folosi păstârnac.

Se poate prepara şi piure numai din morcov amestecat cu puţin ulei de măsline.

Piure de cartof dulce
Se curăţă un cartof dulce potrivit ca mărime, se taie cubuleţe şi se pune la copt într-un castronel rezistent termic. Coacerea nu durează mai mult de 40 minute. Se încearcă din când în când dacă este gata copt. Când este gata, se presează cu furculiţa sau se pasează prin sită, se amestecă bine cu puţin unt sau ulei de măsline şi se serveşte copilului. Bebeluşul va aprecia foarte mult gustul dulceag al piureului.

Piure de avocado
Fructul de avocado trebuie să fie bine copt. Se taie pe jumătate, se îndepărtează  sâmburele şi cu ajutorul unei linguriţe se scoate pulpa. Se presează bine cu furculiţa şi se serveşte bebeluşului. Piureul nu are nevoie de adaos de unt sau ulei deoarece conţine suficientă grăsime vegetală.

Piure de fructe

Se aleg două fructe din lista fructelor admise la această vârstă. Fructele trebuie să fie compatibile la gust, de exemplu: pară cu avocado, caisă cu piersică, banană cu nectarină etc. Se curăţă de coajă, se îndepărtează seminţele sau sâmburii şi pulpa fructelor se procesează în blender sau se zdrobeşte bine cu furculiţa până la consistenţa unui piure. Se serveşte imediat bebeluşului pentru a păstra cât mai bine vitaminele şi mineralele conţinute de fructe.

Piure de măr

Fiind mai acid, mărul se coace la cuptor sau se fierbe în puţină apă până se înmoaie apoi se prepară sub formă de piure. Se prepară cu puţin timp înainte de a fi servit.

Din grupa de cereale, la această vârstă, se preferă cerealele de orez. Astfel, pentru diversificare, se adaugă la 200 ml apă clocotită, 2 linguri de făină de orez, în ploaie, amestecând repede şi continuu pentru a nu se forma cocoloaşe. Se fierbe circa 10 minute, amestecând până capătă consistenţa unui terci. Se lasă la răcorit şi se serveşte copilului ca atare sau împreună cu piure de fructe.

Meniu diversificare la 7 luni

În meniul de diversificare pentru vârsta de 7 luni, se pot introduce următoarele alimente:

  • legume: morcov, rădăcină de pătrunjel, rădăcină de păstârnac, cartof dulce, dovleac plăcintar, fasole verde, ardei, gogoşar, kapia, fenicul, sfeclă roşie, ceapă, praz, usturoi;
  • fructe: măr, pară, banană, caisă, piersică, nectarină, avocado, prună;
  • cereale: mei, orez, bulgur, cuşcuş, mei, ovăz, orz;
  • altele: făină de mei, făină de orez, frunze de pătrunjel, pudră de roşcove, drojdie inactivă, tapioca, unt ghee, chimen (chimion) seminţe de in, seminţe de susan, făină integrală de grâu, borş de casă, lapte vegetal, curcuma (turmeric), scorţişoară;
  • proteine: brânză dulce, carne de pui, carne de curcan, galbenuş de ou, iaurt.

Ce este şi cum se prepară untul ghee?
Ghee (originar din India) este un unt limpede, clarificat, adică fără apă, cu un gust delicios şi uşor digerabil.

Cum se prepară?

Untul clasic din lapte este încălzit până când părţile solide conţinute ajung pe fundul tigăii, apoi se strecoară lichidul limpede care are aspect de ulei. După ce se răceşte, se solidifică căpătând aspectul şi consistenţa untului. Acesta este untul ghee. Se utilizează de regulă la sotarea legumelor deoarece păstrează gustul, calitatea nutritivă şi uşurinţa digerării lor.

Oferim câteva sugestii de meniu diversificat pentru vârsta de 7 luni.
Piure de cartof dulce cu pui

Se căleşte o lingură de ceapă tocată şi o jumătate căţel de usturoi zdrobit în puţin ulei de măsline (sau unt ghee) şi două linguri de apă. Când ceapa s-a înmuiat, se adaugă 70 g piept de pui tocat şi se călesc împreună 5 minute, amestecând permanent. Se adaugă apoi un cartof dulce (de mărime mijlocie) tăiat cubuleţe, jumătate pahar de apă şi se fierb împreună până când ingredientele sunt bine pătrunse. După ce se răcoresc puţin, se procesează în blender până capătă consistenţa unui piure. Se serveşte apoi bebeluşului.

Piure de măr copt cu brânză dulce

Se coace un măr în cuptor, apoi cu o linguriţă se scoate pulpa şi se amestecă în blender cu o lingură de brânză dulce de vacă. Se serveşte ca atare sau se mai poate adăuga fie o felie de avocado, fie jumătate caisă bine coaptă.

Piure de măr, piersică, pară cu iaurt
Se curăţă un măr, o piersică şi o pară de coajă, se taie cubuleţe, se acoperă cu apă şi se  fierb câteva minute la foc mic până devin moi. Se lasă apoi la răcit şi se procesează în blender până se trasformă în piure. Se adaugă puţin iaurt şi se serveşte bebeluşului.

La vârsta de 7 luni, se face diversificarea gălbenuşului de ou, începând cu un sfert, continuând cu jumătate, trei sferturi şi apoi se asimilează gălbenuşul în întregime. Procedura durează 10-15 zile până se constată că bebeluşul l-a acceptat fără probleme şi se poate include în diferite preparate.

De exemplu, Piure de legume cu gălbenuş de ou:

Se fierbe oul tare, se curăţă de coajă şi se scoate gălbenuşul deoparte. (Albuşul nu se oferă bebeluşului decât după vârsta de 12 luni.). Separat, se fierb legumele (un morcov potrivit, 4-5 păstăi de fasole verde şi un căţel de usturoi), în apă cât să le acopere. Când sunt bine pătrunse, legumele se strecoară şi se procesează în blender împreună cu gălbenuşul  de ou, până se transformă în piureu. Se serveşte apoi bebeluşului.

Pui cu legume şi cereale

Se căleşte o ceapă mică cu puţin ulei de măsline şi 2 linguri de apă până când se înmoaie. Se adaugă un dovlecel curăţat de coajă, un morcov mic tăiate cubuleţe, 50 gr carne de pui fiert şi mărunţit. Se adaugă un pahar de apă şi se lasă să fiarbă la foc mic până când legumele şi carnea sunt bine pătrunse. Între timp, se clocotesc 300 ml apă, se lasă să se răcorească puţin şi se adaugă 50 gr cuşcuş. Se amestecă cu o furculiţă pentru a nu se lipi bobiţele între ele şi se lasă acoperit 5-10 minute pentru hidratare. Când legumele sunt fierte, se procesează în blender împreună cu cuşcuş şi 2 – 3 fire de pătrunjel verde. Piureul obţinut se serveşte bebeluşului.

Meniu diversificare la 8 luni

Alimentele introduse în meniul de diversificare pentru vârsta de 8-9 luni sunt următoarele:

  • legume: cartof alb, mazăre, conopidă, broccoli, gulie, castravete, ţelină, bame, salată verde, linte roşie şi verde;
  • fructe: cireşe, vişine, pepene, mango, papaya, curmale, stafide, kaki, struguri;
  • cereale: griş integral, faină de porumb, secară, grâu, hrişcă, chia, quinoa, amaranth, paste;
  • altele: leuştean, cimbru, oregano, mărar, sirop de arţar, păstăi de vanilie, unt de cocos, unt de migdale, ulei de cocos, ulei de sâmburi de struguri;
  • proteine: ficat, carne de vită, carne de iepure, smântână, unt, cod, păstrăv, merluciu, macrou, chefal, şalău.

Spre exemplificare, propunem câteva reţete!

Supă cremă de legume
Se curăţă un cartof, o jumătate de morcov, o rădăcină de pătrunjel şi o ceapă mică. Separat, se coc 2 ardei graşi şi se curăţă de pieliţă şi seminţe. Se toacă toate legumele mărunt şi se fierb împreună în puţină apă (cât să le cuprindă) până când sunt bine pătrunse. După ce se răcoresc puţin, se procesează în blender, până se transformă în piure. Se diluează cu supa în care au fiert legumele şi se serveşte dreasă cu smântână dulce şi pătrunjel verde tocat mărunt.

Pui cu legume şi mango

Se curăţă un morcov şi un păstârnac, se spală sub jet de apă şi se fierb împreună cu jumătate piept de pui până sunt bine pătrunse. După ce se răcoresc puţin, se procesează în blender. Separat, se curăţă fructul de mango şi se taie mărunt. Piureul de legume şi carne se serveşte bebeluşului împreună cu bucăţele de mango natur.

Griş cu lapte

Se pune la fiert o ceaşcă de lapte (250 ml) la care se adaugă o bucăţică păstaie de vanilie şi opţional o bucăţică baton de scorţişoară. Când laptele clocoteşte se toarnă în ploaie două linguri de griş, amestecând cu un tel pentru a nu se forma cocoloaşe. Se continuă fierberea încă 10 minute, amestecând mereu, apoi se lasă la răcorit. Se serveşte ca atare sau cu piure de fructe.

Orez cu fructe şi lapte

Se fierb 2 linguri de orez în apă, aproximativ 10 minute, apoi se adaugă jumătate de măr, tăiat cubuleţe sau ras, o bucăţică păstaie de vanilie, o caisă curăţată de pieliţă şi fără sâmbure. Se mai fierb 10 minute împreună până când orezul şi fructele sunt bine pătrunse. Se scoate vanilia şi se adaugă un pahar de lapte călduţ. Se continuă fierberea încă 10 minute, amestecând ca să nu se prindă pe fundul cratiţei. Se lasă la răcorit şi apoi se serveşte bebeluşului.

Piure de mazăre
Se coace la cuptor un cartof dulce şi, când este gata, se zdrobeşte şi se păstrează cald. Separat, se fierb 4 linguri de mazăre (proaspătă sau congelată) şi jumătate morcov ras. Se adaugă o lingură de ulei de măsline sau o linguriţă de unt ghee şi se fierb împreună până când toate legumele sunt bine pătrunse. Se procesează în blender, se amestecă cu cartoful dulce şi se serveşte călduţ.

Meniu diversificare la 9 luni

Bulgăraşi din legume

Se curăţă un cartof, un dovlecel şi un morcov, se dau pe răzătoarea mică şi se storc bine de zeamă. Se amestecă într-un castron cu un gălbenuş, o lingură de ulei de măsline şi o jumătate linguriţă de pătrunjel tocat mărunt. Din această compoziţie, se modelează mici bulgăraşi care se coc la cuptor până sunt gata. După ce se mai răcoresc puţin, se servesc cu iaurt.

Piure de broccoli şi cartof dulce
Se curăţă de coajă un cartof dulce, se spală şi se taie cubuleţe. Broccoli se desface în bucheţele şi se spală sub jet de apă. Se acoperă cu apă şi se fierb până când legumele sunt bine pătrunse. După ce se răcoresc puţin, se procesează în blender până devin piure. Se subţiază cu 2 linguri de lapte şi se serveşte bebeluşului.

Gulii umplute

Se fierb 3 gulii mici până sunt bine pătrunse. Se lasă la răcorit şi apoi se taie fiecare gulie în jumătate, se scobesc de miez cu ajutorul unei linguriţe şi se lasă deoparte. Separat, se căleşte cu o lingură ulei de măsline jumătate ceapă tocată mărunt, un morcov mic ras, miezul de gulie zdrobit şi 100 gr piept de pui tocat. Se amestecă continuu până când carnea este bine făcută. Se adaugă jumătate pahar suc de roşii (făcut în casă) şi se lasă la fiert până scade lichidul. Cu această compoziţie se umplu jumătăţile de gulie şi se servesc bebeluşului cu puţin iaurt deasupra.

Meniu diversificare la 10 luni

Alimentele care pot fi introduse în schema de diversificare la vârsta de 10-12 luni sunt următoarele:

  • legume: roşie, spanac, vinete;
  • fructe: smochine, gutui, kiwi, castane;
  • cereale: griş integral, faină de porumb, secară, grâu, hrişcă, chia, quinoa, amaranth, paste;
  • altele: mozzarella, sana, chefir;
  • proteine: ficat, carne de vită, carne de iepure, smântână, unt, cod, păstrăv, merluciu, macrou, chefal, şalău, năut, seminţe/muguri de pin.

Iată şi câteva reţete pentru exemplificare!

Supă de pui

Se dă în fiert un copan de pui, se aruncă apa şi se pune din nou la fiert împreună cu un morcov, o rădăcină de pătrunjel, un păstârnac, o felie de ţelină tăiate bucăţele, o ceapă mică întreagă şi 3-4 frunze de spanac proaspăt. Se lasă să fiarbă la foc mic până când carnea şi legumele sunt bine pătrunse. Când este gata, se aruncă ceapa, se zdrobesc legumele, se amestecă cu carnea tăiată mărunt şi se servesc cu supă. Se poate adăuga şi puţin iaurt.

Curcan cu paste

Se toacă 150 gr piept de curcan, se căleşte cu puţin unt (sau ghee) şi o lingură de apă, până când este bine pătrunsă. Se ia de pe foc. Se adaugă jumătate fruct de mango tăiat bucăţele şi se asezonează cu puţin suc de lămâie. Separat, se clocoteşte o ceaşcă de apă, se ia deoparte de pe foc şi după ce se răcoreşte puţin se adaugă 3 linguri de cuşcuş. Se aeriseşte cu o furculiţă pentru a nu se lipi bobiţele de cuşcuş între ele. Se acoperă cu un capac şi se lasă să se hidrateze circa 10 minute. Se servesc bebeluşului împreună.

Budincă de morcovi şi cartofi dulci

Se pun la fiert un morcov şi un cartof dulce de mărime potrivită. Când legumele sunt bine fierte, se procesează în blender şi piureul obţinut se pune într-o crăticioară. Se toarnă peste el un pahar de lapte bătut în prealabil cu un gălbenuş de ou. Se adaugă şi o jumătate păstaie de vanilie şi se lasă să fiarbă la foc mic, amestecând continuu până se îngroaşă. Se serveşte bebeluşului călduţ.

Dovlecei cu orez

Se căleşte 2-3 minte o ceapă tocată mărunt cu o lingură ulei de măsline şi 2 linguri de apă. Se adaugă un dovlecel mic curăţat de coajă, tăiat cubuleţe şi se continuă călirea încă 5 minute. Se adaugă 2 linguri de orez, o ceaşcă de apă fierbinte şi se fierbe sub capac circa 15 minute. Se ia deoparte de pe foc şi se lasă în continuare cu capac ca să se umfle orezul. Se serveşte cald ca atare sau presărat cu brânză.

Meniu diversificare la 11 luni

La vârsta de 11 luni se introduc următoarele alimente:

  • legume: roşie, spanac, vinete;
  • fructe: smochine, gutui, kiwi, castane;
  • cereale: griş integral, faină de porumb, secară, grâu, hrişcă, chia, quinoa, amaranth, paste;
  • altele: mozzarella, sana, chefir;
  • proteine: ficat, carne de vită, carne de iepure, smântână, unt, cod, păstrăv, merluciu, macrou, chefal, şalău, năut, seminţe de pin.

La 11 luni, bebeluşul are deja personalitate. Are preferinţe culinare. Nu-i mai plac piureurile, preferă mâncărurile cu gust şi textură normală, adică mâncarea tăiată bucăţi. În plus, nu mai vrea să fie hrănit de mami, dorind să mânuiască singur linguriţa. Sigur că trebuie să i se facă pe plac, în mare măsură, pentru a fi cooperant la ora mesei. I se vor oferi alimente pe care să le poată mânca singur cu mâna şi i se va da o linguriţă pentru a experimenta această abilitate, chiar dacă pe hăinuţe şi în jurul lui va fi numai mâncare!

Cât despre meniu, mâncarea oferită copilului va fi puţin mai elaborată. Sigur, nu în detrimental acceptării de către copil, ci cu alimente mai apropiate de meniul părinţilor. Vor fi gătite legume, proteine animale şi brânzeturi noi care să le stârnească nu doar curiozitatea, ci să le satisfacă şi gustul.

Iată şi reţete propuse spre exemplificare!

Musaca cu cartofi

Se prepară un piure de cartofi (din 2 cartofi potriviţi, o lingură de unt şi puţin lapte) şi se păstrează cald. Separat, se căleşte o jumătate ceapă tocată fin cu o lingură ulei de măsline şi 2 linguri de apă. Când ceapa este fiartă, se adaugă un morcov mic ras, continuându-se călirea încă 5 minute. Se adaugă 150 gr carne de vită tocată şi se continuă călirea, amestecând continuu până se rumeneşte uşor. Se adaugă o ceaşcă de supă de legume sau de vită în care s-au dizolvat 2 linguri de făină şi o linguriţă piure de tomate. Se adaugă o frunză de dafin şi se presară puţin cimbru, apoi se lasă să fiarbă totul circa 20 de minute sub capac la foc mic. La sfârşit, când carnea este bine pătrunsă, se aruncă frunza de dafin. Se aşază jumătate din piureul de cartofi într-o tavă, se pune deasupra compoziţia cu carne şi se acoperă cu restul de piure. Se pune tava la cuptor pentru circa 20 de minute până când se rumeneşte frumos deasupra.

Supă de pui cu avocado

Se prepară o supă de pui cu rădăcinoase, urmând reţeta publicată mai sus, se strecoară şi se lasă la răcit. Între timp, se scoate pulpa de la două fructe de avocado şi se striveşe cu furculiţa. Se amestecă cu supa de pui rece, 100 ml iaurt şi 2 linguriţe suc de lămâie. Se serveşte ca atare, dar se mai pot adăuga 2 linguri de carne tăiată cubuleţe şi pătrunjel verde tocat mărunt.

Brioşe cu scorţişoară şi ghimbir

Se amestecă într-un bol 250 gr făină, jumătate linguriţă bicarbonat de sodiu, jumătate linguriţă scorţişoară măcinată şi jumătate linguriţă ghimbir măcinat. Separat, în alt bol, se amestecă 4 gălbenuşuri, 4 linguri ulei de măsline, jumătate măr ras, jumătate morcov ras fin şi o linguriţă de stafide hidratate în prealabil şi tocate mărunt. Se amestecă conţinutul celor două boluri până devin un aluat. Aluatul se pune în formele de brioşe tapetate cu hârtie de copt şi se coc în cuptorul încins circa 25 de minute. Brioşele se pot servi cu sirop de arţar.

Meniu diversificare la 1 an

La vârsta de 1 an, sistemul digestiv al copilului este suficient dezvoltat pentru a procesa şi alte alimente:

  • legume: ciuperci, praz, usturoi;
  • fructe: pere, smochine, banane, lămâi, curmale, fragi, mure, kiwi, pepene, ananas, căpşune, prune, struguri;
  • lactate: lapte de vacă, brânză de burduf, caş, caşcaval, mascarpone.

Iată şi o reţetă potrivită pentru vârsta de 1 an!

Dovlecei umpluţi

Trei dovlecei (tineri, fragezi) se curăţă de coajă şi se taie pe jumătate. Se scobeşte fiecare bucată de dovlecel cu o linguriţă şi se scoate pulpa, având grijă să se păstreze pereţii dovlecelului şi unul din capete întregi. Se pun la scurs într-o strecurătoare. Separat, se călesc 2 cepe mici tocate mărunt cu 2 linguri ulei de măsline şi 2 linguri de apă, circa 3-4 minute. Se adaugă un morcov ras fin, un ardei tăiat mărunt, pulpa de dovlecei scoasă şi 300 gr ciuperci tăiate cubuleţe. Se fierb sub capac fără adăugare de apă circa 8-10 minute. Se poate adăuga un praf de sare. Când legumele sunt aproape fierte, se adaugă 3 linguri de orez spălat în prealabil şi se mai continuă încă 5 minute fierberea amestecând constant, ca să nu se ardă. Cu această compoziţie, se umplu dovleceii şi se aşază vertical unul lângă altul într-un vas încăpător. Peste dovlecei, se toarnă o ceaşcă suc de roşii, o crenguţă de cimbru şi o foaie de dafin. Se acoperă cu capac şi se fierbe la foc mic circa 1 h. Dacă scade prea mult zeama, se mai poate adăuga puţină apă.

Meniu diversificare la 2 ani

La vârsta de 2 ani, copilul are trei mese principale şi două gustări. Toate aceste mese trebuie să includă alimente din cele cinci grupe alimentare:

  • în grupa întâia sunt lactatele;
  • în grupa a doua sunt carnea, peştele, ouăle;
  • în grupa a treia găsim grăsimi de origine animală şi vegetală, care furnizează organismului acizi graşi esenţiali;
  • în grupa a patra sunt cerealele (grâu, secară, porumb, orz, ovăz), care oferă copilului energie;
  • în grupa a cincea intră fructele (maximum 150 grame/zi) şi legumele (până la 300 grame/zi).

Iată cum ar putea arăta programul meselor oferite copilului de 2 ani!

  • Pentru micul dejun, se poate prepara un piure de avocado. Acest fruct este o sursă minunată de grăsimi vegetale sănătoase şi este foarte agreat de copii. Pentru prepararea lui, este nevoie de circa 10 minute. Se îndepărtează sâmburele şi coaja, iar pulpa este zdrobită bine cu furculiţa. Se serveşte pe feliuţe de pâine prăjită sau biscuiţi.
  • La gustarea de dimineaţă se poate oferi un iaurt grecesc, care este recomandat pentru prevenirea şi tratarea constipaţiei sau a diareei. Este de preferat ca iaurtul să fie preparat în casă.
  • Pentru masa de prânz, se poate oferi o supă-cremă de legume şi musaca cu cartofi sau alt preparat din legume şi carne.
  • Pentru cea de a doua gustare, se poate oferi copilului cereale (fără gluten) sub formă de biscuiţi.
  • Pentru cină, se vor alege alimente uşoare pentru a nu îngreuna digestia pe perioada nopţii.

Copiii adoră pastele. În funcţie de ingredientele folosite, se pot prepara tot felul de mâncăruri delicioase, care se pot servi la oricare dintre mesele principale ale zilei.

De exemplu, pentru prânz se pot prepara Paste cu carne şi sos de roşii, Musaca de paste cu carne ori Paste cu legume. Sigur că imaginaţia şi priceperea mămicilor pot combina tot felul de ingrediente pe care le vor alătura pastelor.

Pentru cină, se pot prepara Paste cu brânză, fie că este dulce sau puţin sărată. Dar se pot prepara şi Paste cu lapte sau Paste cu fructe.

Concluzii

Despre diversificare se pot scrie foarte multe studii. Dar, cu siguranţă, reuşita diversificării depinde foarte mult de cunoaşterea copilului cu toate problemele lui, necesităţile ce se impun pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă. Acest lucru revine în primul rând mămicilor, dar şi medicului pediatru pentru sfaturile lui.

Hrănirea copilului este nu doar o necesitate, ci şi multă iubire şi talent. „Meseria” de mamă se învaţă şi se profesează nu doar la vârsta de bebeluş, ci toată viaţa.

Resurse despre „Meniu diversificare”

  1. cookingformybaby.com
  2. cookingformybaby.com
  3. food-for-babies.blogspot.com
  4. wholesomebabyfood.momtastic.com
  5. whattoexpect.com
  6. babyboxco.com
  7. parents.com
  8. wholesomebabyfood.momtastic.com
  9. parents.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați doctor George Dejeu.

Dr. George Dejeu, medic specialist chirurgie.

Spitalul Pelican Oradea

www.spitalpelican.ro

www.drdejeu.ro

dejeu.george@drdejeu.ro

0741 039931

0731 2122

Orarul meselor

Articol redactat de Brândușa Dan și verificat de farmacist Raluca Catana.

Sumar:                                                 

  1. Despre orarul meselor – importanța acestuia
  2. Orarul la 6 luni
  3. Orarul la 7 luni
  4. Orarul la 8 luni
  5. Orarul la 9 luni
  6. Orarul la 10 luni
  7. Orarul la 11 luni
  8. Orarul la 12 luni
  9. Orarul după 1 an
  10. Concluzii
  11. Resurse despre „Orarul meselor”

Una din cele mai mari probleme ale părinţilor care au un bebeluş este legată de alimentaţie, ei având o mulţime de dileme legate de acest subiect încă din primele clipe de viaţă ale copilului. Cât de curând se poate pune bebeluşul la sân, cat de des îi dăm să sugă şi la ce interval, cât timp ar trebui să dureze masa bebeluşului? Toate acestea sunt doar un mic exemplu din mulţimea de întrebări care mistuie liniştea noilor părinţi şi sunt doar începutul, devenind cu mult mai multe atunci când începe şi diversificarea alimentaţiei la bebeluşi sau atunci când sugarul are o mică afecţiune şi e deranjat la burtă. Prin informațiile oferite, ne dorim să oferim părinţilor un ghid minim legat de orarul meselor, defalcat pentru fiecare lună de viaţă a bebeluşului. Oricum, medicul pediatru ar putea să ajute în orice moment cu sfaturi pertinente în acest domeniu.

„Alimentația este un subiect foarte dezbătut în rândul părinților. Este foarte important ca odata cu începerea diversificării să i se dea micuțului alimente cât mai naturale și mâncăruri cât mai sănătoase, de preferat pregătite în casă. Toate acestea contribuie la dezvoltarea armonioasă a micuțului.” farmacist Raluca Catana.

Despre orarul meselor – importanţa acestuia

Orarul meselor pentru sugari este un fel de program de masă defalcat pe luni, pe zile si chiar pe ore, pentru bebeluşul dumneavoastră. Menirea lui este să ajute părinţii să nu mai fie stresaţi în ceea ce priveşte alimentaţia sugarului – pentru că dacă vor şti exact ce au de făcut, ei se vor putea relaxa bucurându-se mai mult de experienţa de părinte, dar şi să ajute sugarul – care, pentru o dezvoltarea corespunzătoare, are nevoie de un program riguros de mese. Orarul meselor este foarte util, mai ales în perioada în care se începe diversificarea, pentru că va ajuta părinţii să ţină cât mai obiectiv evidenţa alimentelor introduse deja în alimentaţia sugarului, dar şi a celor care urmează să fie introduse. În stabilirea acestui orar alimentar, este important să se țină cont de programul de somn al copilului.

Orarul sau programul de masă se poate realiza în colaborare cu medicul pediatru, care stabileşte orele de masă ale bebeluşului, când se dau fructe bebeluşului, cât de des şi în ce cantitate, când se dau alimente solide bebeluşului, cât de des şi în ce cantitate, care este ora cea mai potrivită pentru biberonul cu lapte de seară sau pentru cel de dimineaţă etc. Astfel, părinţii vor învăţa pas cu pas tot ce trebuie ştiut despre o alimentaţie sănătoasă şi un program regulat de mese pentru bebeluşi, iar cei mici se vor deprinde cu obiceiuri şi alimente sănătoase – deprinderi care îi vor urma toată viaţa.

O primă regulă de bază în diversificarea alimentaţiei la bebeluşi este aceea că trebuie să treacă cel puţin 4 zile între alimentele nou introduse pentru a da timp bebeluşului să se obişnuiască cu ele şi a putea observa dacă sugarul dezvoltă vreo alergie sau reacţie nedorită la acel aliment. A doua regulă, foarte importantă, este aceea de a introduce un singur aliment nou la o masă, de obicei sub formă de piure. Copilului i se dă inițial o cantitate mică din noul aliment introdus. În caz de refuz, acesta nu trebuie forțat. De asemenea, foarte important este ca atunci când sugarului i se introduce un nou aliment, să fie perfect sănătos., conform whattoexpect.com

Orarul la 6 luni

Dacă până la vârsta de 6 luni bebeluşului îi este suficient doar laptele matern sau formula de lapte, după 6 luni, părinţii trebuie să înceapă diversificarea şi introducerea alimentelor solide. Deseori, prima hrană solidă o reprezintă cerealele fără gluten, cum ar fi orezul sau meiul, acestea fiind puntea perfectă între lapte şi alte alimente solide. Important este ca acestea să nu i se dea combinate copilului. Ele se vor amesteca cu lapte, la început în cantităţi mici, masa fiind mai lichidă. Treptat se va creşte cantitatea de cereale amestecată cu lapte, masa devenind tot mai groasă – astfel bebeluşul este pregătit pas cu pas cu textura pentru piureurile de legume şi fructe. Dacă bebelușul refuză acest tip de aliment, este bine să nu să se sară peste cereale şi să se treacă direct la piureuri sau supe-creme. Cerealele sunt recomandate acum nu numai pentru consistenţă, ci şi pentru aportul de fier, zinc, cupru cu care vin şi de care bebeluşul are nevoie. În primele două săptămâni, se va da copilului doar o masă de cereale cu lapte, apoi se va creşte la două astfel de mese pe zi.

Apoi se pot introduce și legumele şi fructele portocalii şi galbene, cum sunt morcovii, cartofii, bananele, avocado etc. Ele se vor administra sub formă de piureuri. Nu trebuie uitată carnea care se poate introduce în alimentație încă de la 6 luni., conform healthline.com

Orarul la 7 luni

La 7 luni, bebeluşii trebuie să mănânce cât mai multe alimente solide, pentru că laptele matern sau formula de lapte nu le mai sunt suficiente şi le este foame. Foamea le afectează somnul, starea de spirit, dar şi dezvoltarea. Se va continua cu alimentele solide introduse deja la 6 luni şi cu care bebeluşul deja s-a obişnuit şi se vor introduce altele noi, totul sub formă de piureuri. Se pot introduce în alimentație peștele (păstrăv sau șalău), brânza de vaci, iaurt, unt (la prepararea piureului de cartofi). De acum, se pot face şi combinaţii de câte două legume – de exemplu cartofi cu morcovi – şi se pot lăsa şi bucăţele mai mari pe care bebeluşul să le poată mesteca cu gingiile sau chiar cu dinţişorii, dacă au apărut. Începând cu luna a 7-a, sugarul ar trebui să îşi prelungească somnicul de noapte pentru că va avea un somn mult mai liniştit dacă a fost hrănit corespunzător pe tot parcursul zilei. Este momentul perfect pentru a face un orar şi pentru orele de somn. Dacă totuşi bebeluşul nu doarme toată noaptea, trezindu-se plângând de foame, vă recomandăm o masă de lapte pe care să i-o daţi între ora 10 şi 11 seara. Aceasta ar trebui să ajute bebeluşul să doarmă o perioadă mai lungă şi, în cele din urmă, până dimineaţă. După câteva săptămâni în care bebeluşul a dormit fără să se mai trezească până dimineaţa, se va putea renunţa la această masă târzie. De acum sugarul va dormi toată noapte şi părinţii vor putea răsufla uşuraţi – au mai făcut un pas!

conform amotherfarfromhome.com

Orarul la 8 luni

La 8 luni, programul de hrănire include deja mai multe gusturi şi texturi, trei mese pe zi de alimente solide şi patru de lapte. Se poate continua cu alăptatul, dacă bebeluşul cere, aproximativ 700 – 950 ml în 24 h. Nu vă faceţi probleme dacă odată cu creşterea aportului de alimente solide, scade aportul de lapte. Acum este cel mai bun moment pentru înţărcarea bebeluşului şi trecerea la alimentaţia cu linguriţa. Bebeluşul poate avea la trezire un biberon cu lapte formulă sau 120 ml de lapte matern, apoi un mic dejun format din piure de banane cu bucăţi de kiwi (sau terci de ovăz cu mere și piure de caise), un pic mai târziu poate să mai primească o porţie de aproximativ 120 ml -200 ml de lapte, la prânz i se poate da carne de vită tocată cu morcovi şi cartofi moi (sau peşte mediteranean cu bucăţele de cartofi fierţi), după – amiază din nou 120 – 200 ml de lapte, apoi un gălbenuș de ou amestecat cu roşii tăiate şi fasole verde gătită (sau legume înăbuşite cu castraveţi), înainte de culcare o altă masă de lapte – din nou 120 – 200 ml. Albușul de ou se introduce după vârsta de un an, deoarece prezintă un potențial alergizant crescut. Ideal ar fi acum ca bebeluşul să ia masa împreună cu familia, ba chiar i se poate da o linguriţă ca să încerce să se hrănească singur cu alimente cum ar fi iaurt sau terci de ovaz. La 8 luni, se pot introduce şi alimente cum ar fi mango, banane, carne de vită, ficat, cuşcuş şi brânză dulce.

conform madeformums.com

Orarul la 9 luni

La 9 luni, bebeluşul poate trece la alimentele pasate cu furculiţa şi chiar la alimente cu bucăţi mari. El are nevoie acum de trei mese consistente pe zi şi de alte trei mese de lapte. Este perioada în care alimentele solide devin sursa principală de hrană. Nu uitaţi că fiecare copil are propria individualitate şi adoptaţi o rutină care să i se potrivească. Ca sugestie, orarul unui bebeluş de nouă luni poate fi astfel: la trezire o porţie de lapte formulă sau lapte matern (120 ml), la micul dejun un ou fiert tocat şi pâine prajită (sau prăjitură şi fructe), apoi o altă masă de lapte (120 ml), la prânz poate primi brânză cu spanac, bucăţele de cartofi fierţi şi piure de fructe (sau spaghete Bolognese şi iaurt), după amiază i se poate da o altă masă de lapte (120 ml) şi gustări mici cum ar fi prăjiturele din orez, seara bebeluşul poate primi o supică cu paste făinoase (sau pâine, brânză, castraveţi, roșii, cireşe şi căpşuni), înainte de culcare o altă porţie de lapte (120 ml). La 9 luni, se pot introduce în alimentaţia bebeluşului fructe (pepene roșu sau galben, vișine, căpșuni), somonul bine gătit, roşiile cherry, broccoli etc. Tot acum se pot introduce şi alimentele prăjite, totul fiind tăiat cu cuţitul în bucăţele mici care pot fi mestecate de bebeluş sub supravegherea atentă a părinţilor., conform madeformums.com.

Orarul la 10 luni

La această vârstă, bebeluşul are nevoie de trei mese solide şi doar două mese de lapte – se va renunța la masa de lapte din timpul zilei şi se vor păstra doar masa de dimineaţă şi cea de seară. Iată un exemplu de orar pentru un bebeluş de 10 luni: dimineaţa o masă de lapte (120 ml); la micul dejun biscuiţi de grâu cu felii de mere, apoi o gustare opţională cum ar fi o prăjiturică de orez; la prânz – plăcintă cu felii de morcov fiert şi salată de fructe proaspete; după – amiază brânzică şi biscuiţi; la cină – sandviciuri cu brânză şi iaurt; seara o masă de lapte (120 ml). Mâncarea va fi tăiată în bucăţi mici, masticabile şi se pot introduce alimente noi ca: prăjiturile din cereale, mazărea fiartă, afine tăiate în două, spanac şi fasole., conform madeformums.com.

Orarul la 11 luni

La vârsta de 11 luni, bebeluşul va fi implicat cât mai mult în rutina de masă a familiei, ba chiar poate primi aceleaşi mâncăruri ca şi adulţii, dar bucățile trebuie să fie tăiate mărunt. Se va înlocui biberonul cu o cană specială pentru copii. Se va continua cu trei mese consistente pe zi şi două de lapte. La micul dejun, bebeluşul poate primi pâine neagră cu iaurt, apoi o gustare formată dintr-un biscuite simplu şi o ceașcă cu lapte (120 ml); la prânz pui cu brocoli şi iaurt; după – amiază o banană pasată; la cină – peşte cu ardei şi cartofi; seara – o masă de lapte (120 ml). În această perioadă, se pot introduce în alimentaţie budinca de orez, boabele de strugure tăiate în două, pâinea prăjită. Copilul poate beneficia de mici deserturi formate din fructe, biscuiţi sau prăjiturele coapte în casă. Se vor evita alimentele care pot conţine aditivi alimentari şi alte substanţe dăunătoare cum ar fi: mezelurile, pateurile, margarina, băuturile acidulate şi sucurile din comerţ. Toate se pot înlocui cu produse sănătoase făcute în casă chiar de părinţi. Sfaturile sunt valabile şi pentru alimentaţia părinţilor care vor constata curând că nu pot cere unui copil să facă ceea ce ei înşişi nu sunt dispuşi să facă. Deci, dragi părinţi, dacă doriţi un suc, renunţaţi la sucurile din comerţ şi achiziţionaţi un strocător de fructe şi legume! Niciun suc din comerţ nu este mai sănătos şi mai gustos decât un pahar de suc proaspăt stors din mere şi morcovi! Şi ce poate fi mai recomandat pentru un bebeluş de 11 luni pentru care ne dorim tot ce este mai bun?!, conform madeformums.com.

Orarul la 12 luni

Am ajuns la vârsta la care toţi bebeluşii pot dormi noaptea fără a mai avea nevoie de hrană. La 12 luni, bebeluşul va fi alimentat ca la 11 luni, singura diferenţă fiind aceea că se vor da cantităţi mai mari, conform noilor necesităţi ale copilului care are acum nevoie de mai multă hrană solidă. Copilul este mult mai mobil la această vârstă şi are un consum caloric mult mai mare, ceea ce explică nevoile lui mai crescute. Bebeluşul are nevoie zilnic de lactate (lapte, iaurt, brânzică de vaci sau brânză telemea), apă, 2 porţii de cereale (pâine, biscuiţi, paste integrale), 2 porţii de fructe, 2 – 3 porţii de legume, proteine. Bebeluşul va lua masa cu familia, permiţându-i-se să se hrănească singur cu tacâmuri speciale pentru vârsta lui. El poate mânca aceeaşi mâncare ca şi restul familiei, doar că mâncarea se va tăia în bucăţi pe care el să le poată mesteca., conform babysleepsite.com.

Orarul după un an

După un an, poate fi mai dificil să se stabilească un program de alimentaţie, aceasta fiind aleatorie şi imprezivibilă, depinzând în mare măsură de obiceiurile din familie. La 11 şi la 12 luni s-a făcut tranziţia completă de la alimentele specifice doar bebeluşului la alimentele pe care le mănâncă toată familia, copilul fiind chiar înţărcat. Copiii au acum momente în care mănâncă foarte puţin şi momente în care pot mânca chiar mai mult decât un adult. Totul depinde şi de starea de surescitare în care se află. Este normal, iar părinţii nu ar trebui să se îngrijoreze şi nici să forţeze copilul să mânânce dacă el nu vrea. Nicio grijă! La masa următoare îi va fi foame şi va recupera! De cele mai multe ori, imediat ce pofta de mâncare a micuțului scade, părinții se îngrijorează și cred că acesta are un deficit de substanțe nutritive în organism, apelând la tot felul de suplimente alimentare speciale. Pentru luarea unei astfel de decizii, este bine să se consulte medicul pediatru.

O rutină a orelor de masă este utilă şi părinţii ar trebui să ia masa cu copilul la ore cât mai regulate.. Părinţii ar trebui să recurgă la o alimentaţie cât mai sănătoasă atât pentru ei, cât şi pentru copil., conform yourkidstable.com.

Concluzii

În tot ceea ce fac, părinţii nu trebuie să uite că cel mai bun mod de a deprinde copilul cu obiceiuri alimentare sănătoase şi cu un program de mese regulat este propriul exemplu, mai ales după vârsta de un an când copilul începe să copieze tot ce vede în jur şi este ca un burete avid de informaţii şi de modele noi. Obiceiurile alimentare se consolidează şi îi vor fi prieteni sau duşmani toată viaţa. Deci, dragi părinţi, corectaţi-vă alimentaţia şi programul de mese şi nu veţi avea nicio problemă în a deprinde copilul trecut de un an cu obiceiuri sănătoase de masă şi chiar de viaţă!

Resurse despre „Orarul meselor”

  1. pregnancybirthbaby.org.au
  2. www.babycenter.com
  3. whattoexpect.com
  4. parents.com
  5. whattoexpect.com
  6. healthline.com
  7. madeformums.com
  8. madeformums.com
  9. madeformums.com
  10. madeformums.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați pe farmacist Raluca Catana.

Farmacist Catana Raluca

e-mail: catanaraluca1206@yahoo.com

Alimente cu risc crescut de înec

Articol redactat de Cosmina Florescu şi verificat de farmacist Ioana Dejeu.

Sumar:

  1. Despre alimentele cu risc crescut de înec
  2. Fructe cu risc de înec
  3. Legume cu risc de înec
  4. Lactate cu risc de înec
  5. Lichide cu risc de înec
  6. Alte alimente cu risc de înec
  7. Concluzii
  8. Resurse despre „Alimente cu risc crescut de înec”

Despre alimentele cu risc crescut de înec

Diversificarea alimentară va începe în momentul în care organismul bebeluşului este pregătit  pentru trecerea de la mâncare lichidă la cea solidă. Pe lângă acest aspect, bebeluşul trebuie să fie apt din punct de vedere fizic şi psihic să facă faţă acestui început care presupune acceptarea conţinutului unei linguriţe, mestecarea şi înghiţirea în condiţii de siguranţă.

Cel mic trebuie să fi ajuns la gradul de dezvoltare fizică care îi permite să stea în şezut şi să-şi susţină bine capul, apărând  reflexul de masticaţie, indispensabil în procesul de alimentaţie.

Masticaţia este procesul prin care alimentele introduse în cavitatea bucală sunt fragmentate astfel încât să poată fi expuse activităţii substanţelor din compoziţia salivei şi să poată fi înghiţite în siguranţă.

Pentru ca un bebeluş să-şi poată descoperi şi prelucra acest reflex al masticaţie, este nevoie ca musculatura şi osatura feţei să poată susţine mişcările mandibulei.

Odată cu începerea diversificării, va începe şi procesul de dezvoltare al reflexului de masticaţie. Acesta apare în jurul vârstei de 5-6  luni şi se dezvoltă pe toată perioada diversificării şi a erupţiei dentare, copilul ajungând să poată mesteca în siguranţă undeva în jurul vârstei de 2 ani. Însă specialiştii recomandă prudenţă pâna la vârsta de 4 ani în ceea ce priveşte administrarea de alimente cu risc de înec. Dezvoltarea reflexului de masticaţie se va susţine începând cu  administrarea de piureuri, astfel încât să poată învăţa pas cu pas cum să se comporte cu alimentele introduse în cavitatea bucală. Copilul trebuie să-şi dezvolte abilităţi precum folosirea limbuţei pentru a mişca alimentul prin cavitatea bucală. Între 5 – 8 luni, cel mic va mesteca plimbând mâncarea în sus şi jos, de la vârsta de 10 luni începând să efectueze şi mişcarea stânga-dreapta, necesară unui mestecat corect şi sigur. Copilul trebuie să accepte alimentele, să le muşte, să le mestece, astfel încât să poată avea loc deglutiţia în siguranţă şi să poată începe procesul de digerare.

În funcţie de vârsta copilului şi de cât de bine mestecă, părinţii vor fi foarte atenţi ce alimente îi administrează şi sub ce formă. Există alimente cu risc mare de înec, însă există şi riscul ca cel mic să se înece dacă mâncarea nu este mestecată bine.

Înecul se produce atunci când un aliment, o bucată din acesta sau bolul alimentar nu pot pătrunde în esofag, blocând astfel traheea.

Doctorul Cate Sandberg de la Unity Point Health a făcut o catalogare a alimentelor cu risc de înec pe baza formei şi texturii acestora. Astfel, printre cele mai periculoase alimente, Dr. Sandberg amintea crenvurştii şi bucăţile de carne tăiate mari, care nu pot fi mestecate corect,  boabele întregi de struguri, bomboanele tari, guma de mestecat care poate bloca căile respiratorii, asemenea bomboanelor cu textură pufoasă, nucile şi seminţele, care sunt greu de măcinat prin mestecare de către cel mic, floricele de porumb, legumele crude şi untul de arahide, care se comportă la fel ca guma de mestecat, putând bloca căile respiratorii.

Astfel, alimentele prezintă risc de înec, în funcţie de textura acestora. Cel mic încă nu este capabil să efectueze un mestecat care să asigure prelucrarea mecanică corectă prin zdrobire, măcinare şi tăiere, deci riscă să înghită alimentele aproape nemestecate, ceea ce poate conduce la blocarea căilor respiratorii. Pe de altă parte, există alimente care nu necesită mestecare, ci sunt riscante prin textura lor, putând, de asemenea, să blocheze căile respiratorii, cum ar fi untul de arahide sau guma de mestecat.

Mai este şi categoria alimentelor tari sau cu forme nepotrivite, deloc recomandate, cum sunt dropsurile sau boabele de struguri.

Pe lângă alimentele cu risc de înec, pentru a se evita producerea unui astfel de accident, cel mic nu va primi niciun alt aliment atâta timp cât este întins pe spate, cât se joacă şi aleargă sau când este în apă. De asemenea, trebuie evitat ca cel mic să râdă, să plângă sau să vorbească cu mâncare în gură. Educaţia alimentară trebuie să atingă şi aceste aspecte, în primul rând pentru siguranţa copilului şi, ulterior, pentru dobândirea bunelor maniere., conform unitypoint.org

„În nenumărate cazuri, s-au semnalat situații în care copilul s-a înecat cu oasele peștilor, alimente crocante, prea mici sau prea mari, nuci, bomboane tari, popcorn, semințe de pepene, fructe uscate. De aceea, e bine să supraveghem copilul în timp ce mănâncă, să știm cum să acordăm primul ajutor în caz că a înghițit o bucată mai mare și să ne păstrăm calmul în situații ce necesită să acționăm rapid.”  farmacist Ioana Dejeu

Fructe cu risc de înec

Riscul de înec există atâta timp cât copilul nu stăpâneşte încă bine tehnica mestecatului şi cât nu are toată dentiţia eruptă. Pe lângă acestea, la producerea unui înec pot contribui contexte nepotrivite şi total de evitat, cum ar fi alergatul sau săritul cu mâncare în gură, râsul şi vorbitul în timp ce mănâncă sau poziţionarea greşită în timpul mesei. Din acest motiv, copilul trebuie să stea la masă în scăunelul special, indiferent ce ar mânca. Servirea unei gustări în timp ce copilul  încearcă  să urce într-un balansoar sau pe topogan este riscantă şi nerecomandată.

Astfel, indiferent ce ar mânca, riscul de înec apare dacă nu se respectă câteva reguli, nu doar dacă se evită alimentele cu risc de înec.

Alimente cu risc de înec există în toate grupele alimentare. La capitolul fructe, se va evita administrarea strugurilor, cireşelor, vişinelor sau corcoduşelor întregi. În cazul bebeluşilor şi a celor mai mici, este indicat a se desface fructele în sferturi sau jumătăţi, în funcţie de mărimea acestora.

De asemenea, unui copil mic nu i se vor da feliuţe întregi de mandarină, ci se vor porţiona, regulă aplicată oricărui fruct, indiferent de textură.

Tot în categoria fructelor se încadrează nucile, alunele, fisticul, migdalele. Pe lângă faptul că nu sunt recomandate în primul an de viaţă din cauza potenţialului alergen, acestea nu vor putea fi bine măcinate, deci vor prezenta riscul înecului.

Bebeluşilor li se vor administra fructele fie pasate, fie tăiate în bucăţele foarte mici. Pe măsură ce cresc, bucăţelele mai cresc şi ele, însă copilul va fi permanent supravegheat., conform strong4life.com, mirror.co.uk.

Legume cu risc de înec

În cazul legumelor, acestea reprezintă un risc în primul rând dacă sunt administrate în stare crudă, cum ar fi cazul morcovilor, roşiilor, ridichiilor, castraveţilor, ardeilor graşi sau a oricărei alte legume care poate fi consumată crudă. Pentru a se evita înecul, până când copilul le poate mesteca bine şi complet, legumele vor fi tăiate în bucăţele mici, eventual îndepărtându-li-se coaja, cum ar fi cazul roşiilor. Coaja de roşie poate bloca cu usurinţă căile respiratorii, fiind greu de mestecat. De asemenea, se pot fierbe şi pasa atâta timp cât este nevoie.

Pe lângă acestea, în primul an de viaţă se va evita administrarea boabelor mari de fasole. Sunt greu digerabile şi prezintă risc mare  de înec.

Bebeluşilor nu li se vor administra cartofi prăjiţi, deoarece textura acestora poate bloca căile respiratorii, manifestându-se precum guma de mestecat., confrom strong4life.com, mirror.co.uk.

Lactate cu risc de înec

La capitolul lactate, ar trebui să se evite administrarea brânzeturilor. Din cauza texturii acestora, se pot manifesta precum untul de arahide, blocând căile respiratorii. Cel mic va avea tendinţa să le înghită nemestecate, ceea ce prezintă un risc. Din acest motiv, brânzica aleasă pentru cel mic va fi administrată în cantităţi foarte mici sau în combinaţii cu fructe şi legume pasate care să modifice textura înecăcioasă.

Se vor evita brânza topită, cremele consistente de brânză, brânzica de vaci administrată simplă. De asemenea, dacă se aleg iaurturi cu fructe, trebuie verificată diemensiunea fructelor, astfel încât cel mic să nu fie păcălit de faptul că mănăncă un aliment semisolid şi să fie luat prin surprindere de o bucată mare de fruct, înghiţindu-l nemestecat.

Astfel, brânzeturile sunt recomandate în combinaţii cu legume fierte sau piureuri de legume, tocmai pentru a îmblânzi puţin textura şi a nu mai provoca senzaţia de înec., conform mirror.co.uk, unitypoint.org.

Lichide cu risc de înec

Lichidele prezintă un risc mai  mic de înec, chiar dacă pot pleca mult mai uşor pe trahee decât mâncarea, fiind mai greu de controlat. Însă lichidele nu prezintă caracteristica de a bloca total căile respiratorii, ci pot favoriza contexte în care micuţul să respire cu greutate. Prima măsură impusă este ca bebeluşul să primească apă dintr-un recipient adaptat stadiului de dezvoltare şi capacităţii acestuia de a înghiţi. Pe măsură ce creşte, copilul va primi apă din pahar şi va fi învăţat să bea încet cu înghiţituri mici pentru a nu provoca blocarea unei bule de aer pe căile respiratorii. Bebeluşilor nu li se vor administra lichide fierbinţi, amare, excesiv de dulci, groase ca şi consistenţă sau acidulate. Nu doar că nu sunt recomandate etapei lor de diversificare, dar pot prezenta şi risc de înec.

Se va evita administrarea de lichide atâta timp cât cel mic nu a terminat de mestecat tot din guriţă. Bând apă în timp ce are mâncare în gură, bebeluşul se poate îneca cu o bucată nemestecată suficient, care a fost împinsă spre gât de jetul de apă.. conform nationwidechildrens.org.

Alte alimente cu risc de înec

Pe lângă alimentele cu risc mare de înec, părinţii trebuie să aibă grijă la toate alimentele administrate celui mic. Un bebeluş se poate îneca cu un biscuite, chiar dacă este destinat lui, cu un covrig, cu o bucată de pâine sau cu o rondea de banană, dacă este tăiată sau muşcată prea mare. De asemenea, există riscul ca amestecul de lapte cu cereale să îl înece pe cel mic, atâta timp cât nu au fost bine proporţionate şi  omogenizate.

Alte alimente care pot prezenta un risc pentru cei mici sunt pufuleţii. Textura acestora se transformă imediat ce intră în contact cu saliva, luând o consistenţă asemănătoare unei paste bine legate. Dacă micuţul nu înghite corect sau a introdus prea mulţi în guriţă, pufuleţii pot bloca căile respiratorii.

Bucheţele de broccoli sau de conopidă pot îneca bebeluşul dacă acesta nu le mestecă bine, astfel că se recomandă administrarea în  bucăţi cât mai mici.

Porumbul fiert reprezintă un risc pentru copil. Acesta va avea tendinţa să nu mestece boabele de porumb, astfel că se poate îneca.

În categoria alimentelor care pot provoca înec se pot încadra dulciurile precum nuga cu o textură care se întinde şi este greu de mestecat şi de înghiţit.

Nu se vor administra bebeluşilor dulceaţă sau gem preparate din fructe mari cu coajă, cum ar fi prunele, caisele sau persicile. Un gem de prune este delicios, însă nu atâta timp cât pieliţa prunei poate îneca micuţul. Pentru bebeluşi, se vor prepara sortimente de gem sau dulceaţă doar din fructe decojite sau date prin maşina de tocat.

După ce s-a terminat masa sau gustarea, trebuie verificat ca micuţul să nu păstreze ceva în guriţă, obicei destul de des întâlnit la copii.

Copilul nu va fi grăbit niciodată să mănânce repede, evitându-se astfel riscul de a mesteca incorect şi de a se îneca.

Cel mic nu va fi lăsat nesupravegheat în timpul mesei, decât după vârsta de 4 ani, când masticaţia se va face corect şi complet.

Copiii nu trebuie să primescă hrană în timp ce se află într-un mijloc de transport în mers, maşină, tren sau autocar, o frână bruscă putând produce înecul chiar şi în cazul unui adult, cu atât mai mult în cazul unui copil mic., conform ag.ndsu.edu.

Concluzii

Riscul de înec în timpul mesei este foarte mare în rândul bebeluşilor şi al copiilor mici, deoarece încă nu stăpânesc tehnica mestecatului, dezvoltarea lor nepermiţând efectuarea tuturor proceselor mecanice specifice, astfel încât alimentul să poată fi înghiţit cu uşurinţă.

Din această cauză, bebeluşii nu vor primi alimente tari, greu de zdrobit prin mestecare sau  alimente cu texturi poroase sau  elastice, greu de separat şi înghiţit.

Până la vârsta de 4 ani, copilul va fi permanent supravegheat pe timpul mesei.

În primul an de viaţă, nu va primi bucăţi mari de legume crude, fructe rotunde precum boabele de struguri, bucăţele mari de carne, nuci, alune, sau dropsuri şi bomboane cu textură elastică.

Copilul va primi bucăţi mici de alimente cu textura potrivită gradului de dezvoltare al  masticaţiei. Masa se va servi doar în scaunul special fără râsete şi multă vorbă. Dacă micuţul plânge, nu i se va băga niciun aliment în guriţă, nici măcar apă.

Copilul nu va primi nimic de mâncare în timp ce se joacă. O mişcare greşită poate provoca blocarea căilor respiratorii.

Pentru siguranţa copiilor, nu doar că se vor evita alimentele cu risc de înec, ci acesta va fi supravegheat permanent în timp ce mănâncă.

Resurse despre „Alimente cu risc crescut de înec”

  1. unitypoint.org
  2. strong4life.com
  3. mirror.co.uk
  4. nationwidechildrens.org
  5. ag.ndsu.edu
  6. healthlinkbc.ca

Pentru mai multe detalii despre subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe farmacist Ioana Dejeu.

Ioana Dejeu, farmacist, doctorand în științe farmaceutice

ioana.dejeu@gmail.com

DrGeoMEDSRL@gmail.com

0745 542867

Alăptarea sau formula de lapte în diversificare

Articol redactat de Andreea Roșu și verificat de farmacist Raluca Catana.

Sumar:

  1. Despre lapte și diversificare
  2. Laptele și diversificarea la 6 luni
  3. Laptele și diversificarea la 7, 8, 9, 10 luni
  4. Laptele și diversificarea la 11 și 12 luni
  5. Laptele și diversificarea după 1 an
  6. Resurse despre „Alăptarea sau formula de lapte în diversificare”

În primul an de viață, alimentele solide trebuie să vină în completarea laptelui matern și nicidecum nu trebuie să aibă prioritate sau să înlocuiască laptele mamei sau formula de lapte. S-ar putea spune că alimentele solide reprezintă mai degrabă o modalitate de a adăuga tot felul de texturi în alimentația bebelușului, de a-i permite noi experiențe culinare și, totodată, de a-i susține dezvoltarea coordonării mâini-ochi atunci când cel mic deja începe să mănânce cu propriile mâini. Totuși, oricât de palpitantă ar fi etapa diversificării, bebelușul ar trebui alăptat ori de câte ori dorește, deoarece laptele mamei rămâne sursa principală de substanțe nutritive cel puțin până la sfârșitul primului an de viață, conform www.cdc.gov.

„Este foarte important pentru dezvoltarea normală a copilului ca în momentul diversificării alimentației, părinții să urmeze câteva reguli de bază. Trebuie ținut cont de faptul că sistemul digestiv al celui mic nu este suficient de maturat și nu se introduc alimente pe care nu le-ar putea tolera. În privința alăptării este bine să fie făcută cât mai mult, de preferat cu lapte matern. Trecerea la laptele de vacă să se facă cât mai târziu, indicat fiind în jurul vârstei de 2 ani.” farmacist Raluca Catana

Despre lapte și diversificare

Laptele matern este tot ceea ce are nevoie bebelușul în primele luni de viață pentru a crește și pentru a se dezvolta armonios. Tot laptele matern îl ajută să devină independent în timp ce mămica poate prelua din nou frâiele vieții care au cam scăpat de când a rămas însărcinată. Poate că vă întrebați cum se poate ca alăptarea să faciliteze aceste aspecte când în mod evident, copilul trebuie pus la sânul mamei pentru a se hrăni.

Copilul crește cât vedem cu ochii și imediat trece de primele luni de viață. Foarte curând, va începe să se hrănească cu lapte din biberon sau să se liniștească cu biberonul sau cu o suzetă. Ușor – ușor, mămica va putea lăsa copilul în grija unei persoane de încredere și va putea ieși spre a-și rezolva treburile sau chiar va putea merge la serviciu.

Desigur, în ciuda noii independențe de care se vor bucura atât mama, cât și copilul, amândoi sunt strâns legați unul de celălalt în sens nutrițional. Copilul poate crește doar cu lapte matern, care îi ține de foame și de sete și care îi furnizează toate substanțele nutritive de care are nevoie. Chiar și în a doua jumătate a anului, când deja va fi necesar să inițiați diversificarea, laptele mamei va continua să furnizeze marea majoritate a nutrienților necesari.

Deși majoritatea bebelușilor se vor bucura foarte mult de introducerea de noi gusturi și texturi în viața lor, alimentele solide rămân încă la stadiul de experiențe și practică. Prin urmare, în prima parte a etapei de diversificare, pe măsură ce îmbogățiți treptat regimul alimentar al copilului cu cereale, legume, fructe, lactate, ouă, pește și carne, este important să vă asigurați că nevoile sale nutriționale vor fi în cea mai mare parte satisfăcute prin alăptare, conform healthychildren.org.

Laptele și diversificarea la 6 luni

Cele mai multe mămici încep diversificarea atunci când bebelușul împlinește vârsta de 6 luni. Tot acum, majoritatea depozitelor de fier ale bebelușului încep să scadă, așa că printre cele mai bune alegeri alimentare pe care poate mămica să le facă sunt cele bogate în fier. Printre recomandările actuale se numără carnea, cum ar fi carnea de curcan, carnea de pui și carnea de vită. În general, carnea este o sursă foarte bună de proteine de înaltă calitate, de fier și zinc și oferă o valoare nutritivă mai mare decât cerealele, fructele sau legumele.

Totuși, mămicile urmează vechile metode, așa că aleg să înceapă procesul de diversificare cu cereale pentru sugari, așa cum sunt cerealele de orez sau fulgii de ovăz. Atât cerealele, cât și carnea trebuie să completeze laptele matern și nicidecum să îl înlocuiască. Când achiziționați pentru prima dată cereale pentru sugari, este indicat să verificați eticheta pentru a vă asigura că ceea ce țineți în mână sunt cereale dintr-un singur ingredient, adică orez sau fulgi de ovăz și nu conțin fructe, lapte, suc de fructe, iaurt sau formulă de lapte. Cerealele dintr-un singur ingredient scad probabilitatea unei reacții alergice atunci când vă hrăniți pentru prima dată bebelușul cu această hrană solidă. Cerealele se pot combina după vârsta de 8 luni.

Inițial, este bine să amestecați cerealele cu lapte matern sau cu formulă de lapte până când obțineți o textură foarte subțire și fluidă și să i se dea copilului într-o cantitate mică. Pe măsură ce bebelușul se obișnuiește cu gustul și textura, puteți îngroșa textura cerealelor și puteți mări cantitatea. Din momentul în care observați că bebelușul s-a obișnuit cu acest gust nou, puteți să introduceți treptat alte alimente, precum mere, pere, piersici, banane sau alte fructe coapte și pasate. La fel de bine, puteți să îi oferiți legume fierte și pasate, precum morcovi, mazăre și cartofi dulci. Introduceți un singur aliment pe rând și așteptați câteva zile pentru a vă asigura că bebelușul nu prezintă o reacție negativă. Este indicat ca în momentul introducerii unui nou aliment, dacă cel mic îl refuză să nu se insiste și să se continue diversificarea cu altceva, să se revină la cel inițial, mai târziu.

Deși aceste alimente trebuie să reprezinte o mică completare la laptele matern, este important să expuneți bebelușul la o cât mai mare varietate de alimente. Cercetările indică faptul că unii bebeluși au nevoie de expuneri multiple la un gust nou înainte de a se învăța cu el și de a se bucura de el. Poate vi se va părea suprinzător, însă bebelușul este deja învățat cu multe dintre gusturile pe care le au alimentele solide pe care le introduceți cu atât de mare grijă, și asta pentru că a experimentat deja diferite arome pe care le-a simțit în laptele matern, astfel încât alimentele solide au adesea un gust familiar. Nu degeaba se spune că dacă mămica a consumat morcovi, mere și pește cât timp a alăptat, tot cu aceste alimente ar trebui să înceapă diversificarea.

În ceea ce privește cantitatea, bebelușii au nevoie de doar câteva linguri la început. Deoarece aceste prime alimente joacă rol complementar și nu înlocuiesc laptele matern, este recomandat să le oferiți fie după o sesiune de alăptare târzie, fie seara sau ori de câte ori mămica simte că rămâne fără lapte și bebelușului încă îi este foame. Dacă bebelușul prezintă semne de anemie, unii medici pediatri, recomandă să li se ofere un supliment cu fier. Pe măsură ce bebelușul se înfruptă tot mai mult din alimentele solide, veți observa ca va cere tot mai rar să fie alăptat. Dacă la început îl alăptați la fiecare 2-3 ore, odată cu introducerea alimentelor solide, va trebui să îl alăptați doar de 3-4 ori pe zi până în a douăsprezecea lună, conform healthychildren.org.

Laptele și diversificarea la 7, 8, 9, 10 luni

În general, de la vârsta de 4 luni și până la 1 an, bebelușul se va hrăni în fiecare zi cu aproximativ 750 – 900 ml lapte matern sau formulă de lapte. Pe măsură ce crește, mămica va trebui să crească cantitatea și varietatea de alimente solide pe care i le oferă bebelușului. În primul an de viață, alimentele solide nu trebuie să înlocuiască laptele matern sau formula de lapte, decât dacă vă înțărcați copilul în mod activ. S-ar putea spune că scopul este ca bebelușul să nu primească mai mult de 25% din caloriile sale din alimentele solide până la împlinirea vârstei de 1 an. Iată mai jos câteva recomandări generale, însă este indicat să discutați cu medicul pediatru dacă aveți anumite preocupări legate de dieta copilului dumneavoastră:

  • 6 până la 8 luni:

720 – 920 ml lapte matern sau formulă de lapte

4 până la 9 linguri de cereale, fructe și legume pe zi, oferite la 2-3 mese. Încercați morcovi, cartofi dulci, mere și banane.

1 până la 6 linguri de carne sau alte proteine ​​(cum ar fi iaurt, brânză de vaci sau gălbenuș de ou fiert) .

  • 9 până la 12 luni:

480 – 900 ml lapte sau formulă de lapte

Aproximativ 1/4 până la 1/2 cană de cereale, de fructe și de legume de două ori pe zi. Încercați un meniu mai variat, cum ar fi mazăre, piersici și pere.

Aproximativ între 1/4 și 1/2 cești de produse lactate pe zi. Încercați un sfert de ceașcă de iaurt pe zi și puțină brânză moale.

Aproximativ 1/4 până la 1/2 ceașcă de alimente bogate în proteine ​​pe zi. Optați pentru carne de vită, carne organică de pasăre, gălbenuș de ou. Acum puteți introduce paste, pește și alimente pe care copilul le poate mânca cu degetele, cum ar fi cerealele sub formă de O sau biscuiții de dentiție, conform whattoexpect.com.

O dietă bine echilibrată de alimente solide vă va oferi siguranța că bebelușul are parte de cantitatea potrivită de alimente nutritive. Pe măsură ce copilul se adaptează la consumul de alimente solide, veți vedea că vor exista zile în care va fi mai atras de mazăre și morcovi de exemplu decât de laptele mamei și zile în care va dori doar laptele mamei și nicio altă mâncare. Acest lucru este normal deoarece bebelușul începe să crească mai independent, dar încă are nevoie de laptele mamei sau de formula de lapte.

Multe mămici se vor întreba cum își vor da seama dacă bebelușul mănâncă suficiente alimente solide. În general, bebelușii nu se vor înfometa niciodată. Majoritatea copiilor sănătoși vor mânca doar cantitatea potrivită de alimente, așa că rezistați nevoii de a-i oferi copilului „încă o guriță de mâncare” atunci când copilul arată clar că s-a săturat. În caz contrar, veți tulbura capacitatea copilului de a-și autoregla hrănirea. Este important să acordați o atenție deosebită indiciilor pe care vi le oferă bebelușul, pe măsură ce regimul său alimentar se poate schimba de la o zi la alta, conform www.wholesomebabyfood.momtastic.com.

Laptele și diversificarea la 11 și 12 luni

La vârsta cuprinsă între 11 și 12 luni, deja bebelușul va dori să se hrănească singur fie folosindu-și degetele, fie lingura. Prin urmare, în această perioadă – ba chiar începând cu vârsta de 9 luni – puteți să îi puneți la dispoziție tot felul de mâncăruri pe care le poate apuca cu degetele sale. Biscuții de dentiție, fâșiile de morcovi sau de castraveți sau cerealele sub formă de O sunt doar câteva exemple. Unii bebeluși se vor arăta foarte interesați de lingură – sigur, se vor murdări la fiecare masă – dar cel mai important lucru acum este să învețe să mănânce singuri. Este chiar indicat să încurajați bebelușul să se hrănească singur, conform www.pregnancybirthbaby.org.au.

De la 9 și până la 12 luni, este bine să îi oferiți copilului 480 până la 900 ml lapte matern sau formulă de lapte pe zi, aproximativ 1/4 până la 1/2 cană de cereale, de fructe și de legume de două ori pe zi, aproximativ între 1/4 și 1/2 cești de produse lactate pe zi și aproximativ 1/4 până la 1/2 ceașcă de alimente bogate în proteine ​​pe zi, conform www.parents.com.

Deja, la vârsta de 12 luni, puteți să vă hrăniți bebelușul cu aceeași hrană sănătoasă pe care o serviți întregii familii, doar că va trebui să aveți grijă să nu condimentați mâncarea bebelușului cu sare, piper, paprika sau alte condimente picante. Dacă ați oprit alăptarea, treceți la laptele de vacă obișnuit, degresat, diluat cu apă sau ceai și nu în cantități foarte mari deoarece poate da intoleranță digestivă. Utilizați mai degrabă o ceașcă decât o sticlă.

În cazul în care includeți în regimul alimentar al bebelușului alte surse de proteine, cum ar fi carne, pește, ouă, legume sau unt, puteți folosi lapte de orez sau lapte de ovăz cu o cantitate de cel puțin 100 mg de calciu la 100 ml. În schimb, dacă sunteți vegani sau vegetarieni, copilul va avea nevoie de un supliment de vitamina B12, conform www.pregnancybirthbaby.org.au.

Din nou, multe mămici se întreabă cum ar arăta un program corespunzător de hrană în fiecare zi. Nu se poate afirma că există o modalitate corectă sau greșită de a vă hrăni copilul, dar dacă simțiți nevoia unui program mai strict, puteți încerca următorul program:

  • 5 am: Trezire/Alăptare
  • 7 am: Micul dejun
  • 8 am: Pui de somn – acompaniat sau nu de alăptare, în funcție de cerințele bebelușului
  • 10 am: Alăptare
  • Amiază: Prânz
  • 1 pm: Pui de somn – acompaniat sau nu în prealabil de alăptare, în funcție de cerințele bebelușului
  • 3 pm: Alăptare
  • 5 pm: Cina
  • 7 pm: Ora de culcare / Alăptare

Bebelușul încă se poate trezi cel puțin o dată pe noapte pentru a fi alăptat.

Laptele și diversificarea după 1 an

Pe parcursul timpului, bebelușul va începe să consume tot mai multe alimente solide. Până la vârsta de un an, deja va mânca o mare varietate de alimente. Pe măsură ce se apropie de vârsta cuprinsă între 18-24 de luni, mâncărurile solide vor deveni masa principală a copilului, iar laptele mamei sau formula de lapte vor deveni doar gustări. Totuși, copilul are în continuare nevoie de lapte.

La vârsta de 1 an, copiii pot începe să consume lape de vacă dar, la fel de bine, pot fi alăptați în continuare cu laptele matern sau formula de lapte până în jurul vârstei de 2 ani. Laptele de vacă este indicat să fie introdus în alimentația copilului ca element principal, adică să fie consumat în cantități mari la o masă, abia după vârsta de 2 ani. De cele mai multe ori, produce intoleranță digestivă cu disconfort abdominal, diaree și conține o cantitate insuficientă de fier, ceea ce poate duce la instalarea anemiei. Medicul pediatru vă va oferi îndrumări precise referitor la câți mililitri de lapte trebuie să consume copilul în fiecare zi, dar de obicei este vorba de 480 – 720 ml lapte/zi. Dacă doriți să continuați să alăptați și aveți această posibilitate, nimic nu vă oprește. Organizația Mondială a Sănătății chiar încurajează mămicile să continue să își alăpteze copiii până la vârsta de 2 ani, conform www.verywellfamily.com.

Ceea ce mămicile trebuie să mai știe este că un număr mare de bebeluși nu se arată cine știe ce doritori de alimente solide, ba chiar pot refuza cu îndârjire hrana solidă. În acest caz, va trebui să aveți răbdare căci unii bebeluși au nevoie de ceva mai mult timp pentru a experimenta noile gusturi și texturi.

De obicei, bebelușii care suferă dureri mari odată cu erupțiile dentare, precum și bebelușii care prezintă unele reacții alergice la alimente sunt cei care se feresc de mâncărurile solide. Gândiți-vă că această atitudine este felul bebelușului de a se proteja până când sistemul său digestiv va fi mai pregătit să accepte noi alimente.

Atât timp cât copilul continuă să crească în greutate și să se dezvolte armonios, laptele matern sau formula de lapte reușește să îi satisfacă toate nevoile nutriționale.

Resurse despre „Alăptarea sau formula de lapte în diversificare”

  1. healthychildren.org
  2. parents.com
  3. cdc.gov
  4. verywellfamily.com
  5. healthychildren.org
  6. pregnancybirthbaby.org.au
  7. whattoexpect.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați pe farmacist Raluca Catana.

Farmacist Catana Raluca

e-mail: catanaraluca1206@yahoo.com

Apa în diversificare

Articol redactat de Maria Antoaneta Constantin și verificat de dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat.

Sumar:

  1. Când îi poți da bebelușului apă?
  2. Ce se întâmplă dacă îi dai bebelușului apă prea devreme?
  3. Apa și diversificarea în funcție de vârstă.  Câtă apă trebuie să bea bebelușul?
  4. Ce tip de apă să îi dai bebelușului?
  5. Laptele formulă, alăptarea și apa
  6. Concluzii
  7. Resurse despre „Apă în diversificare”

Când îi poți da bebelușului apă?

Apa este un element esențial pentru un stil de viață sănătos, având o mulțime de beneficii pentru corpul uman. Viața fără apă nu poate fi trăită, mai ales într-un mod sănătos. Totuși, lucrurile pot sta diferit în ceea ce privește bebelușii. Deși pare inofensiv, consumul apei de către bebeluși reprezintă un proces ce trebuie realizat cu pași mici pentru a fi benefic. Deși la prima vedere nu se poate vedea cu ochiul liber care ar fi motivele pentru care nu se dă apă bebelușilor din prima zi de naștere, acestea vor fi dezbătute în cele ce urmează.

În primele luni de viață, dieta bebelușului ar trebui să fie constituită exclusiv din lapte matern sau lapte praf special pentru categoria sa de vârstă. Totuși, la un moment dat, apa trebuie introdusă în ecuație, iar întrebarea care stă pe buzele tuturor mămicilor este „când îi pot da apă bebelușului?”. Studiile arată că nu este indicat să se ofere apă bebelușului înainte de vârsta de 6 luni. În etapa anterioară pragului de 6 luni, laptele matern sau laptele praf îndeplinesc toate nevoile nutriționale necesare pentru sănătatea și dezvoltarea copilului. Consumul de apă în acea perioadă s-ar putea să îi ofere bebelușului o senzație de sațietate, însă fără niciun aport nutrițional, iar acest lucru va rezulta în diminuarea apetitului. Ulterior, diminuarea apetitului ar putea face ca bebelușul să piardă în greutate, ceea ce ar putea fi extrem de dăunător. Totuși, după depășirea etapei de 6 luni, perioadă în care bebelușii încep și diversificarea, este un moment prielnic pentru introducerea apei în dietă. Se recomandă ca acest eveniment să fie discutat și cu medicul copilului pentru a vă asigura că nu este totuși prea devreme (parents.com).

„Apă, ceaiuri și orice alte alimente/lichide se recomandă a fi introduse în dieta copilului după vârsta de 5 – 6 luni.” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Ce se întâmplă dacă îi dai bebelușului apă prea devreme?

În general, bebelușii nu ar trebui și nu au nevoie să consume apă înainte de împlinirea vârstei de 6 luni. Până atunci, hidratarea sa este asigurată de laptele mamei sau de laptele praf chiar și în zilele toride de vară. Există consecințe destul de neplăcute în cazul în care bebelușul consumă apă înainte să depășească vârsta de 6 luni. În primul rând, consumul de apă poate interfera cu abilitatea corpului său de a absorbi nutrienții din laptele matern sau laptele praf.

De asemenea, apa va avea același efect pe care îl are și asupra adulților – va oferi o senzație de sațietate întrucât stomacul va fi plin de lichid. Dacă în cazul adulților, această senzație de sațietate se duce destul de repede, în cazul bebelușilor, ea va conduce la scăderea apetitului și chiar la refuzul de a mai mânca. Astfel, deficiențele nutritive vor începe să apară, scenariul fiind unul în care bebelușul pierde în greutate. O altă situație posibilă este cea a intoxicării cu apă. Această condiție are loc în momentul în care un bebeluș consumă prea multă apă, astfel încât în corpul bebelușului sodiul este foarte diluat, iar echilibrul electroliților este deficitar. Cele mai grave cazuri se pot finaliza cu edem cerebral, crize convulsive sau chiar cu o comă (babycenter.com).

Situațiile neplăcute se întâmplă mult mai grav dacă vârsta bebelușului este și mai mică. Bebelușii sub 2 luni de viață nu ar trebui să primească suplimente pe bază de apă în niciun caz. Aceste suplimente de viață la vârste prea fragede sunt asociate cu creșterea nivelului bilirubinei, pierderi în greutate înexplicabile și necesitatea spitalizării pentru o perioadă mai lungă de timp.

Pe lângă pierderile în greutate, o condiție la fel de importantă este și acumularea greutății, dar într-o cantitate insuficientă. Familia trebuie să aibă foarte multă grijă mai ales în cazul în care bebelușul este hrănit cu lapte praf, nu cu cel matern. Instrucțiunile de pe ambalajul laptelui praf trebuie respectate cu strictețe pentru a se asigura că cel mic nu consumă o cantitate prea mare de apă (kellymom.com).

Consumul de apă prea devreme nu este indicat în principal din cauza rinichilor și a tubului digestiv, incomplet dezvoltate. Până la vârsta de 6 luni, rinichii bebelușului sunt insuficient dezvoltați să filtreze o cantitate mare de apă, lucru care facilitează intoxicarea cu apă. Din această cauză, este indicat să se lase suficient timp la dispoziție tuturor organelor bebelușului să se dezvolte optim înainte de a intra în contact cu diferite substanțe, motiv pentru care și diversificarea are loc după vârsta de 6 luni. Un alt element ce trebuie subliniat este acela că nu trebuie să i se ofere apă bebelușului nici dacă este bolnav sau are febră. Există alte metode pentru a depăși aceste momente, iar cel mai în măsură să sfătuiască părinții ce să facă este doctorul bebelușului (insider.com).

„Apa în exces, ca orice altă substanță, devine nocivă pentru organism, iar în unele situații poate induce o afectare severă a stării de sănătate, putând fi pusă în primejdie viața copilului.” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Apa și diversificarea în funcție de vârstă. Câtă apă trebuie să bea bebelușul?

Cantitatea de apă pe care trebuie să o bea bebelușul va varia pe măsură ce acesta crește. După ce s-a început procesul de diversificare, se poate introduce și apa în dieta celui mic. Pentru început, cantitatea de apă recomandată poate varia între 59 – 118 ml apă/zi. Deși poate părea puțin, trebuie să se țină cont de faptul că bebelușul încă mai consumă lapte, indiferent dacă este vorba despre laptele praf sau matern. Apa ar trebui să fie pentru prima oară introdusă prin intermediul unui biberon, mai ales unul cu care bebelușul este deja familiarizat. Pe măsură ce bebelușul va crește, la fel va crește și cantitatea de apă necesară sau permisă. Atunci când va ajunge la vârsta de 12 luni, bebelușul va putea consuma până la 230 – 240 ml apă/zi. Acest lucru este posibil deoarece cantitatea de lapte pe care o consumă cel mic se va diminua.

Deși nu este o cantitate foarte mare de apă, aceasta trebuie consumată pe parcursul zilei și există câteva modalități de a facilita acest proces:

  • Înghițituri mici, dar dese – pentru a distribui uniform consumul de apă. Indiferent de câtă apă este vorba, aceasta trebuie oferită în cantități mici. În acest mod, bebelușul va ajunge hidratat, dar nu va avea stomacul plin cu fluide.
  • Consumul de apă poate fi distractiv – la aceste vârste fragede, cei mici sunt foarte receptivi la culori și forme. Astfel, pentru a face procesul de a bea apă mai amuzant și mai interesant, părinții pot apela la biberoane inedite, la sticle colorate și la paie interesante.
  • Atenție la alimentele bogate în apă – în funcție de planul fiecărui bebeluș pentru diversificare, părinții trebuie să fie atenți la alimentele foarte bogate în apă, cum ar fi pepenele, portocalele, castraveții sau strugurii. Bebelușii își iau o cantitate serioasă de apă din aceste alimente și este posibil să nu aibă nevoie să mai consume la fel de multă apă separat (healthline.com).

„După 5 – 6 luni, se introduce apă în alimentația copilului, inițial în cantități foarte mici care se cresc ulterior corespunzător necesarului de hidratare.” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Ce tip de apă să îi dai bebelușului?

În prezent, există o mulțime de tipuri de apă pe care le pot consuma atât adulții, cât și bebelușii. În continuare, vor fi prezentate avantajele și dezavantajele fiecărui tip de apă. Pentru tipul de apă pe care alegeți să i-l dați bebelușului dumneavoastră, trebuie să vă consultați și cu medicul pediatru.

  • Apa de la robinet – apa de la robinet este cea mai comună și accesibilă formă de apă, fiind prietenoasă cu orice buget. De asemenea, această apă este de regulă tratată împotriva poluării și a bacteriilor, mai ales pentru cei ce locuiesc în mediul urban. Totuși, există și posibilitatea ca această apă să fie contaminată cu alte substanțe care nu pot fi filtrate, de aceea se recomandă să fie fiartă și să se lase la răcit înainte de a se da bebelușului. În plus, gustul poate varia în funcție de zona locuită.
  • Apa filtrată – apa filtrată este la fel de accesibilă ca cea de la robinet, singura investiție necesară este aparatul de filtrat. Avantajul apei filtrate este acela că poate fi păstrată la frigider pentru mai multe zile fără niciun risc. Totuși, nu toate bacteriile și impurtitățile pot fi îndepărtate printr-un filtru simplu, iar unul ceva mai calitativ s-ar putea să presupună o cheltuială mai mare. De asemenea, apa trebuie pusă la filtrat din timp, iar uneori este posibil ca părinții să uite și să nu aibă apă pregătită pentru cel mic.
  • Apa minerală –  apa minerală este ușor de găsit oriunde, mai ales dacă părinții călătoresc cu bebelușul. În plus, o apă minerală calitativă poate conține nutrienți esențiali pentru un bebeluși, apa minerală fiind considerată una dintre cele mai eficiente la hidratarea organismului. Din păcate, apa minerală vine de cele mai multe ori în formă carbogazoasă, iar aceasta este interzisă bebelușilor. De asemenea, uneori nivelul de minerale și substanțe din apă poate depăși necesitățile zilnice ale unui bebeluș, iar costurile pe termen lung nu sunt tocmai eficiente.
  • Apa distilată – apa distilată trece prin numeroase procedee pentru a elimina impuritățile și bacteriile ce o pot contamina înainte de a fi pusă în vânzare, motiv pentru care mulți doctori o recomandă pentru bebeluși. Această apă presupune costuri mai mari, dar este calitativă. Vine la pachet cu un gust specific pe care bebelușul s-ar putea să nu-l placă, iar depozitarea sa nu trebuie făcută în recipiente de plastic.
  • Apa alcalină – apa alcalină este foarte eficientă pentru hidratare și pentru înlocuirea electroliților din corp. De asemenea, ajută foarte mult la echilibrarea nivelului pH din organism, iar gustul este destul de plăcut. Din păcate, acest tip de apă se recomandă bebelușilor doar după ce au depășit pragul vârstei de 12 luni din cauza schimbărilor pe care le poate produce în corp (all-about-water-filters.com).

„Niciodată nu se oferă copilului apă din fântâni. Aceasta poate conține nitriți și nitrați, substanțe ce intoxică sever copilul mic, cu potențial letal. ” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Laptele formulă, alăptarea și apa

Laptele formulă, alăptarea și apa îndeplinesc rolul de a hidrata bebelușul. Până la vârsta de 6 luni, laptele matern și laptele formulă sunt suficiente pentru a asigura un nivel optim de hidratare pentru cel mic. În cazul în care bebelușul este hrănit exclusiv cu lapte formulă din diverse motive, rămâne valabil faptul că cel mic nu are nevoie de apă în plus, de aceea specialiștii recomandă ca părinții să fie foarte atenți în ceea ce privește respectarea instrucțiunilor de pe ambalajul oricărui tip de lapte praf.

De asemenea, tipul apei folosite contează la fel de mult, iar pe baza descrierilor făcute anterior, ați aflat deja ce beneficii și ce impedimente presupune fiecare tip de apă. Dacă veți folosi prea multă apă la prepararea laptelui praf, se va dilua conținutul de nutrienți ce îi vor fi oferiți bebelușului. Cel mic va fi sătul deoarece va avea suficient lichid în stomac, dar calitatea nutrițională a acestuia va lăsa de dorit și este posibil ca părinții să se confrunte cu o scădere în greutate a bebelușului sau o stopare a dezvoltării. Pentru a se evita aceste impedimente, tipurile de lapte praf vin cu instrucțiuni specifice de folosire – cantitatea de apă, dacă trebuie fiartă sau nu și gramajul potrivit pentru fiecare categorie de vârstă, lucruri ce trebuie respectate (babycenter.com).

„În primele 5-6 luni de viață, un copil alăptat corespunzător este hidratat suficient și nu are nevoie de apă suplimentar în dietă.” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Concluzii

Apa este un element esențial vieții omului, însă nu trebuie introdusă în alimentația niciunui bebeluș mai devreme de vârsta de 6 luni. Deși poate părea un lichid inofensiv, acesta poate avea reacții neplăcute asupra dezvoltării oricărui copil. În comunicare permanentă cu medicul copilului, părinții pot alege care este cel mai potrivit tip de apă pentru copilul lor și care este cantitatea recomandată. Fiecare bebeluș este diferit și se va dezvolta în mod diferit. Acest lucru le va afecta și apetitul și, implicit, și consumul de lapte praf sau de lapte matern. Laptele praf și laptele matern sunt principalii responsabili de hidratarea celui mic, iar apa nu este menită să le ia locul, ci trebuie să vină în ajutorul lor în momentul în care alimentația bebelușului începe să fie diversificată.

Resurse despre „Apa în diversificare”

  1. babycenter.com
  2. kellymom.com
  3. parents.com
  4. thisisinsider.com
  5. healthline.com
  6. all-about-water-filters.com
  7. babycenter.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat.

Dr. Ghiță Andreea

tel. 0733020775

medlegist@gmail.com

Supă, piure, bucăţi – evoluția mâncării în farfurie, în funcție de dezvoltarea bebeluşului

Articol redactat de Livia Şandru  și verificat de doctor Gabriela Albu, medicina de familie, homeopat și specializare în ecografii.

Sumar:

  1. Hrănirea bebelușului cu alimente solide în funcție de vârstă
  2. Supă – cantitate și tipul acesteia în funcție de dezvoltarea bebelușului
  3. Piure – cantitate și tipul acestuia în funcție de dezvoltarea bebelușului
  4. Bucăți – cantitate și tipul acestora în funcție de dezvoltarea bebelușului
  5. Alte alimente – cantitate și tipul acestora în funcție de dezvoltarea bebelușului
  6. Concluzii
  7. Resurse despre „Supă, piure, bucăți – evoluția mâncării în farfurie în funcție de dezvoltarea bebelușului” 

Hrănirea bebeluşului cu alimente solide în funcţie de vârstă

Laptele matern sau formula de lapte este hrana principală a bebeluşului până la vârsta de 6 luni. Laptele oferă bebeluşului vitaminele şi mineralele de care are nevoie, mecanismele naturale de apărare împotriva bolilor şi întărirea sistemului imunitar.

După această vârstă, bebeluşul primeşte şi alte alimente prin diversificare. Introducerea alimentelor noi se face treptat cu multă grijă şi atenţie, în funcţie de vârstă, de dezvoltarea sistemului digestiv şi de reacţia bebeluşului la noutăţile alimentare.

În primul rând, copilul trebuie să fie „pregătit” pentru a începe diversificarea, să-şi poată ţine singur capul, să stea bine în şezut, să facă gesturi de mestecare, folosind limba pentru a muta mâncarea în interiorul gurii, să manifeste interes pentru mâncare, să poată închide gura în jurul unei linguriţe şi să aibă o greutate dublă faţă de cea cu care s-a născut.

La început, laptele este alternat cu alimentele solide care se introduc. Se vor introduce cu atenţie noutăţile pentru a evita alergiile. Chiar dacă copilul nu vorbeşte încă, el îşi exprimă prin grimase sau plâns admiterea sau respingerea unui aliment nou. În plus, trebuie urmărită cu atenţie calitatea scaunului care spune fără greş dacă ceva nu merge bine şi dacă se impun alte măsuri. În cazul alergiilor alimentare, pot apărea pe pielea copilului bubiţe şi în acest caz trebuie cerut sprijinul pediatrului.

Diversificarea începe după vârsta de 6 luni cu supă de legume strecurată introdusă treptat de la 1 linguriţă până la aproximativ 150 ml în aproximativ două săptămâni.

Deoarece stomacul bebeluşului este mic şi sistemul digestiv nu este suficient dezvoltat, nu poate digera încă mâncarea solidă, legumele din supă se vor procesa la blender sub formă de piure, care se subţiază mult cu supă de legume şi apoi se oferă copilului, începând cu 1 linguriţă până la o masă completă. Treptat, după ce bebeluşul se obişnuieşte cu piureul şi legumele conţinute de acesta, piureul se va subţia mai puţin.

Se pot face piureuri şi din fructe care trebuie să fie moi (bine coapte), fierte sau coapte la cuptor. Efortul copilului de masticare nu trebuie să fie prea mare, mai ales că bebe nu are încă dinţi să le mestece.

Fructele cu care se poate începe diversificarea sunt:  avocado, banane (cu măsură deoarece constipă!), mere, nectarine, pere. Legumele recomandate sunt: morcov, dovlecel, păstârnac, țelină, ardei, conopidă, cartofi dulci. Se va evita laptele de vacă deoarece este greu digerabil și poate da alergii.

Între 6 – 8 luni, se pot introduce cerealele fără gluten (orez, ovăz, orz), se vor introduce şi alte fructe în plus, caise, piersică, prune, mango, afine, stafide pasate şi legumele: fasole verde, ceapă, praz, mazăre, păstârnac, dovlecel. Tot acum se pot oferi copilului proteine animale: carne de pui, de curcan, dar şi produse din lapte preparate în casă (lapte – iaurt şi brânză de vaci).

Între 8 – 10 luni, se introduc în diversificare cereale şi făinoase: paste, biscuiţi graham, pâine prăjită, germeni de grâu, secară, mei. Se vor suplimenta fructele cu: coacăze, pepene verde, pepene galben, cireşe, merişor, smochine, grepfrut, kiwi, papaya. Legumele pot fi suplimentate cu: sparanghel, spanac, broccoli, conopidă, ardei, praz, vinete. Lista alimentelor cu proteine poate fi îmbogăţită cu gălbenuş de ou şi ficat de pasăre (de curte), produsele lactate se vor îmbogăţi cu cremă de brânză.

Între 10 – 12 luni, bebeluşul poate primi în plus faţă de cerealele cu care este deja obişnuit, cereale din grâu, chiflă. La lista de fructe se pot adăuga citricele şi ananasul, struguri, iar la lista de legume, sfeclă roşie, castravete şi anghinare. Acum se poate oferi bebeluşului şi albuşul de ou, peşte şi carne slabă. Bebeluşul poate consuma acum  fructe şi legume crude, dar se îndepărtează coaja.

Supă – cantitate şi tipul acesteia în funcţie de dezvoltarea bebeluşului

Supa este alimentul cu care se începe practic diversificarea. Fie că supa se oferă copilului la 5 luni sau spre 6 luni, diversificarea va avea aceeaşi schemă de preparare şi administrare.

La 5 luni, se prepară o supă simplă din apă în care se fierbe un morcov sau o rădăcină de pătrunjel. Copilului i se oferă 2 linguriţe de supă strecurată, fără legume, iar a doua zi i se oferă 4 linguriţe de supă. Se procedează la fel în continuare, a treia zi i se oferă 6-8 linguriţe de supă strecurată. În cea de a patra zi, se introduce un alt aliment nou, spre exemplu, un cartof şi se urmăreşte aceeaşi schemă de administrare, mărind cantitatea cu câte 2-3 linguriţe de fiecare dată. În completare, se oferă lapte matern sau formulă de lapte. Dacă bebeluşul tolerează fiecare aliment nou, se procedează ca mai sus, introducând câte o legumă nouă (rădăcină de pătrunjel, ardei, ţelină, dovlecel, broccoli), din 4 în 4 de zile şi se măreşte cantitatea de supă oferită bebeluşului până se ajunge la o masă completă (150 ml).

În toată această perioadă, se observă cu atenţie scaunul bebeluşului pentru a descoperi dacă  diversificarea este tolerată fără probleme. Dacă scaunele prezintă modificări de culoare, miros sau consistenţă, se cere sfatul sau ajutorul medicului pediatru.

După 4 săptămâni de la începerea diversificării, se poate adăuga în supă 1 ceapă mică întreagă şi 2-3 păstăi de fasole verde.

După o lună de diversificare, se reia procesul de diversificare de la început, cu sucul de fructe (stors cu ajutorul unui storcător de fructe) sau cu ajutorul unei răzătoare de plastic sau sticlă, folosind aceeaşi schemă de preparare şi administrare. Deoarece fructele se oxidează foarte uşor, sucul se prepară de fiecare dată exact în momentul în care trebuie dat bebeluşului.

În a doua lună de diversificare, se prepară supa folosind legumele testate deja. După ce au fiert legumele, în supa strecurată se adaugă o linguriţă de lapte praf şi o linguriţă de făină de orez sau porumb şi se va servi bebeluşului. În ziua următoare, se adaugă la supa servită copilului câte o linguriţă dintr-o legumă zdobită sau mixată, continuându-se în zilele următoare în aceeaşi formulă cu alte legume. Supa nu va mai fi atât de diluată ca la începutul diversificării, dar nici prea deasă. Cantitatea de supă oferită bebeluşului va creşte zilnic cu câte 2-3 linguriţe până va ajunge la o masă completă (125 – 150 ml). În completare la masa bebeluşului se va da lapte matern sau formulă.

Reţetele pentru prepararea supei sunt foarte simple, dar pentru buna sănătate a bebeluşului, trebuie respectat programul de diversificare. Prezentăm două reţete de supă pentru exemplificare şi pentru a veni în sprijinul mamelor mai ezitante.

Supă de legume pentru primele zile de diversificare

În 400 ml apă clocotită, se pun la fiert 1 morcov şi o rădăcină de pătrunjel sau un cartof mic. Legumele trebuie să fie tăiate bucăţi. Se lasă la foc mic până când legumele sunt bine pătrunse. Se strecoară supa şi se oferă bebeluşului urmând schema de diversificare.

În următoarele  zile se prepară aceeaşi supă, adăugându-se la fiecare 3-4 zile alte legume pe lângă cele testate. Dacă acceptarea este deplină, după o lună, se trece la alt gen de supă, cu toate legumele testate.

Supă de legume pentru lunile 2, 3, 4, 5

În 600 ml apă clocotită, se pun la fiert 1 cartof mic, un morcov mic, un bucheţel de broccoli, ½ dovlecel mic fără coajă şi seminţe, o felie de cartof dulce, rădăcini de păstârnac şi ţelină, opţional, ½ ardei roşu. Legumele se taie felii sau cubuleţe. După ce legumele sunt bine pătrunse, se strecoară supa, se mixează legumele şi se amestecă cu supa treptat începând cu o linguriţă şi adăugând din 4 în 4 zile câte 1-2 linguriţe în plus. Se subţiază cu supa de legume, la început mai mult şi în continuare supa e mai concentrată. În felul acesta, bebeluşul se pregăteşte pentru introducerea piureului.

Începând cu luna a 6-a, se dau bebeluşului proteine animale (carne de pui, curcan). Carnea se fierbe separat de legume, iar apa în care a fiert se aruncă. Se mixează împreună cu legumele şi se adaugă treptat în supă, respectând schema diversificării.

Tot acum, între luna a 6-a până în luna a 8-a se introduc produsele din lapte preparate în casă: lapte/iaurt, brânză de vaci.

Brânza de vaci se prepară după o reţetă foarte simplă. Se prepară în casă din lapte de vacă proaspăt (3,5 – 3,8% grăsime) la care se adaugă calciu lactic (la 1litru de lapte, se adaugă 8 tablete de calciu lactic de 500g/tb sau zeamă de lamaie, se încălzește laptele într-un vas, iar cand apar “grunji” se ia de pe foc amestecând până se separă lactoserul. Se pune la scurs într-un săculeţ de pânză albă, după care se poate servi singură sau în combinație cu fructe, biscuiți fără zahăr sau cereale.

Iaurtul se poate administra simplu sau cu adaos de biscuit fără zahăr, fructe, cereale, semințe. Conținutul de grăsimi al iaurtului trebuie să fie mare 4 – 6%, sistemul nervos care se afla într-un continuu proces de maturare are nevoie de astfel de grăsimi. Nu se administrează  iaurturile cu fructe din comerț.

Piure – cantitate şi tipul acestuia în funcţie de dezvoltarea bebeluşului

Conform indicaţiilor pediatrului şi a evoluţiei copilului, mâncarea bebeluşului trebuie să fie mai consistentă începând cu luna a 6-a. Supa de legume nu mai este subţiată ca la început pentru că legumele fierte în supă se mixează şi se dau copilului fie în supă, fie în amestec cu brânză de vaci preparată în casă, fie ca fel de mâncare de sine stătător. Copilul începe acum să se preocupe de mancare, începe să mestece alimentele şi chiar îşi manifestă preferinţele în legătură cu alimentele oferite.

În afară de piureul de legume, bebeluşul primeşte tot mai multe şi variate fructe, bineînţeles aflate în schema de diversificare.

Fructele recomandate sunt: avocado, nectarine, mere, pere, piersici. Piureul de fructe se dă bebeluşului, de regulă, la masa de dimineaţă. Fructele trebuie să fie bine coapte pentru a fi dulci, nu acide. La această vârstă nu este indicată folosirea zahărului sau a mierii de albine. Mărul şi gutuia coapte în cuptor, în amestec cu puţină brânză de vaci preparată în casă poate constitui un desert delicios pentru bebe.

Aşadar, meniul unei zile poate fi alcătuit din: piure de fructe dimineaţa, supă la prânz sau piure de legume şi lapte la cerere. Seara, bebeluşul poate primi lapte cu cereale pentru copii (orez, ovăz sau orz).

Carnea, care poate fi oferită copilului spre sfârşitul lunii a 6-a sau în lunile 7 şi 8, trebuie să fie  de bună calitate, respectiv pui, curcan crescuţi la curte. Trebuie să se evite ficatul de pasăre din comerţ din cauza toxinelor pe care le conţine datorită hranei nesănătoase primite la ferme.

Pentru introducerea în piureuri, carnea se fierbe separat de legume, se mixează în blender şi se adaugă la supă. Nu se dă carne în fiecare zi, ci se alternează cu brânzica de casă, o zi carne, o zi brânză de vaci.

În schema de diversificare, cantitatea de piure de legume oferită bebeluşului creşte treptat, cu câte 2 linguriţe zilnic. Totuşi, apetitul copilului şi modul de asimilare a noilor alimente este de fapt cel care hotărăşte această cantitate.

La început, piureul este mai moale, dar treptat el îşi schimbă consistenţa în funcţie de alimente şi de preferinţele copilului.

În paralel cu piureul de fructe, se introduc în alimentaţia bebeluşului cerealele. Este vorba de cerealele speciale pentru bebeluşi, fortificate cu fier. Se începe cu cerealele clasice pentru bebeluşi, pe bază de orez, dar se pot oferi şi cereale pe bază de hrişcă, orz, ovăz, care au un număr sporit de fibre.

Cerealele se prepară cu lapte matern sau formulă şi se oferă copilului cu linguriţa, nu cu biberonul.

Bucăţi – cantitate şi tipul acestora în funcţie de dezvoltarea bebeluşului

În jurul vârstei de 10 luni, copilul manifestă interes crescut pentru mâncarea din castronaş şi are tendinţa de a se autoservi, dar abia pe la 12 luni, bebeluşul va fi capabil să se hrănească cu bucăţi de alimente, aşa-zisele „degeţele”. „Degeţelele” sunt bucăţi de alimente de dimensiunea unei înghiţituri a unui copil mai mare (un „dumicat”) pe care o poate lua copilul şi o poate mânca fără  ajutor. Mâncarea acestor „degeţele” este şi amuzantă pentru copil, dar contribuie foarte mult la dezvoltarea capacităţilor de coordonare motorie, fiind un pas important pentru independenţa micuţului.

Oricum, copilul trebuie supravegheat cu mare atenţie pentru că există pericolul de a se îneca cu aceste bucăţele de alimente.

Nu trebuie împiedicată iniţiativa bebeluşului, ci doar supravegheat şi încurajat, deoarece acest demers poate dezvolta abilitatea copilului în procesul de hrănire, precum şi cunoaşterea gustului  şi a preferinţelor pentru alimente. Chiar dacă acest experiment înseamnă mizerie la locul de hrănire, copilul trebuie lăsat să se bucure de importanta lui experienţă cu mâncarea.

Iată şi o listă cu alimente care pot fi servite ca „degeţele”:

  • cereale de ovăz, în formă rotundă, prăjite sau cereale fără adaos de zahăr;
  • pâine sau chiflă uşor prăjite, presărate cu puţin piure de legume;
  • fructe foarte bine coapte curăţate de coajă şi mărunţite (mango, banană, prună, pară, piersică, pepene galben sau roşu, fără seminţe);
  • mici bucăţele de brânzică sau cuburi de tofu;
  • paste spirale bine pătrunse, tăiate în bucăţele;
  • bucăţele de ou fiert tare (după vârsta de 12 luni);
  • boabe de struguri (fără sâmburi) tăiate bucăţele, caise uscate şi înmuiate, prune din compot;
  • bucăţele de legume bine pătrunse (morcov, mazăre, dovlecel, cartof sau cartof dulce);
  • mici bucheţele de broccoli sau conopidă, bine fierte;
  • bucăţele de carne de pui (sau altă carne fragedă) de mărimea unui bob de mazăre;
  • bucăţele de budincă  de orez sau de biscuiţi.

Dacă la 12 luni, bebe se descurcă bine cu aceste „degeţele”, se pot introduce treptat alimente mai complexe, cum ar fi paste, bucăţele de carne fără grăsime şi o serie de condimente. Tot acum se poate oferi copilului lapte de vacă.

Pentru a avea un reper în plus legat de consumul unor alimente care pot provoca alergii, există o serie de interdicţii de care mamele trebuie să ţină seamă:

  • Cele mai susceptibile de a produce alergii sunt căpşunele şi fructele cu sâmburi mici (zmeură, mure, fragi, kiwi).
  • Albuşul de ou, zahărul, mierea de albine, nucile, alunele (sunt interzise până la 3 ani, de asemenea ciocolata cu alune, untul de arahide), soia, fructele de mare.
  • Până la 1 an, nu se adaugă sare în mâncarea copiilor şi până la 3 ani, doar în cantitate foarte mică.
  • Mezelurile, margarina, conservele și sucurile din comerț.
  • Cerealele cu gluten (griş, biscuiţi, pâine) sunt interzise până la 6 luni.
  • Carnea de porc este interzisă sub 3 ani, dar este permisă carnea de pui, curcan, vită.
  • Copilul se va alăpta cel puţin până la 1 an deoarece alimentele solide nu pot înlocui cu succes nutrienţii care se găsesc în lapte şi în plus, laptele (matern sau formulă) oferă fier, vitamine şi proteine într-o formă uşor digerabilă.
  • Trecerea de la lapte la alimente solide începe cu cereale semilichide (amestecate cu lapte), continuă cu fructe (suc de măr, morcov) şi legume pasate şi se termină cu mâncare (carne sau alte surse de proteine) tăiate bucăţele foarte mici.
  • Dacă se optează pentru piureurile gata preparate ce se găsesc la borcan în magazine, trebuie să se aibă în vedere că piureul conţinut într-un borcan nu are valabilitate decât maximum 2 zile, după ce a fost deschis borcanul. Nu se foloseşte aceeaşi linguriţă pentru a scoate piureul din borcan şi pentru a-l hrăni pe copil. Porţia care trebuie consumată se scoate într-un castronel din care se hrăneşte copilul. Acest lucru este important pentru a preveni infestarea piureului cu germeni şi bacterii.

Alte alimente – cantitate şi tipul acestora în funcţie de dezvoltarea bebeluşului

Sănătatea şi ritmul de dezvoltare ale copilului sunt influenţate de alimentele pe care le primeşte în primii ani de viaţă. Este important ca un copil să primească alimente naturale şi proaspete în detrimentul celor ambalate sau prelucrate, care conţin conservanţi şi alte substanţe chimice.  Mâncarea preparată în casă special pentru vârsta şi nevoile lui este cea mai bună şi sigură alegere.

În plus, alimentele pe care le primeşte copilul trebuie să fie curate, sănătoase şi bine preparate din punct de vedere al igienei alimentelor. Vasele în care este servită mîncarea trebuie, de asemenea, să fie perfect curate, mâinile mamei şi ale copilului să fie spălate cu apă şi săpun pentru a împiedica apariţia şi proliferarea germenilor şi ale bolilor.

Alimentele noi pe care le primeşte copilul trebuie să corespundă tuturor nevoilor nutriţionale şi să  cuprindă toată gama necesară de nutrienţi: carbohidraţi (piure de cartofi, orez, pâine), proteine  (ouă, carne, legume), vitamine şi minerale (fructe şi legume), dar şi lactate pentru calciu, uleiuri vegetale pentru lipide şi altele.

Este necesară o alimentaţie variată pe toată durata diversificării pentru a-i oferi micuţului experienţa unor gusturi cât mai variate, pentru obişnuinţa unei diete echilibrate şi sănătoase ce va reprezenta un bun start în viaţă a copilului.

Pentru exemplificare, notăm în continuare lista alimentelor ce pot fi introduse pentru fiecare lună de diversificare, până la vârsta de 12 luni:

La 6-7 luni

  • Legume – morcov, rădăcină de pătrunjel, rădăcină de păstârnac, cartof dulce, dovleac plăcintar, fasole verde, ardei, gogoşar, kapia, fenicul, ceapă, praz, usturoi;
  • fructe – măr, pară, banană, caisă, piersică, nectarină, avocado, prună;
  • cereale – mei, orez, bulgur, cuşcuş, ovăz, orz;
  • diverse – făină de mei, făină de orez, frunze de pătrunjel, pudră de roşcove (carob), drojdie inactivă, tapioca, ghee, chimen/chimion, seminţe de in, seminţe de susan, făină integrală de grâu, borş de casă, lapte vegetal, curcuma, scorţişoară;
  • proteine – brânză dulce, carne de pui, carne de curcan, gălbenuş de ou, iaurt;

La 8-9 luni

  • fructe – cireşe, vişine, pepene, mango, papaya, curmale, stafide, kaki, struguri;
  • legume – cartof alb, mazăre, conopidă, broccoli, gulie, castravete, ţelină, bame, salată verde, linte roşie şi verde;
  • cereale – griş integral, făină de porumb, secară, grâu, hrişcă, chia, quinoa, amaranth, paste;
  • diverse – leuştean, cimbru, oregano, mărar, sirop de arţar, păstăi de vanilie, unt de cocos, unt de migdale, ulei de cocos, ulei de sâmburi de struguri, seminţe de dovleac, tărâţe de psyllium;
  • proteine – ficat, carne de vită, carne de iepure, smântână, unt, cod, păstrăv, merluciu, macrou, chefal, şalău.

La 10-12 luni:

  • fructe – smochine, gutui, kiwi, castane;
  • legume – roşie, spanac, vinete;
  • cereale – toate cele introduse până acum;
  • diverse – mozzarella, sana, chefir;
  • proteine – năut, bicarbonat de sodiu în diverse preparate, seminţe/muguri de pin

Concluzii

Creşterea unui copil sănătos este o problemă care preocupă în mod foarte serios, în special pe mame, deoarece ele sunt cele care se ocupă permanent de copil. De aceea, mamele trebuie să fie bine informate şi pregătite pentru a trece cu multă răbdare peste toate problemele ce pot apărea. Dragostea nemăsurată pentru puiului ei îi va da răbdarea şi puterea necesare.

Dincolo de toate acestea, sănătatea copilului şi dezvoltarea lui armonioasă depind de felul în care este hrănit în primele luni de viaţă şi mai apoi în primii ani de dezvoltare. Procesul de diversificare care se îmbină şi completează alăptarea trebuie să fie perfect sincronizat cu cerinţele impuse, dar mai ales cu personalitatea copilului, deoarece fiecare copil se manifestă diferit.

Trebuie respectate regulile ce se impun în legătură cu introducerea alimentelor noi în meniul copilului pentru a-l feri de disfuncţiile ce pot apărea.

Cu toate greutăţile care stau în faţa unei mame (mai ales, a celor care sunt la primul lor născut!),  bucuria reuşitei depline şi frumuseţea „meseriei” de mamă sunt cele care domină.

Resurse

  1. mayoclinic.org
  2. babycenter.com
  3. quora.com
  4. babycenter.in
  5. mylittlemoppet.com
  6. feedingbytes.com
  7. kidshealth.org
  8. parents.com
  9. onecrazyhouse.com​

Pentru mai multe detalii despre subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe doctor Gabriela Albu.

Doctor Gabriela Albu

cmiberceni@gmail.com

Carnea și peștele în diversificare, când le introducem, de ce și cât de importante sunt

Articol redactat de Andreea Roșu și verificat de dr. George Dejeu, medic specialist chirurgie

Sumar:

  1. De când se introduce carnea în alimentația bebelușului?
  2. De ce este important să mănânce carne?
  3. Ce tip de carne poate să mănânce cel mic?
  4. Cât de des este indicat să mănânce carne?
  5. De când se introduce peștele în alimentația bebelușului?
  6. De ce este important să mănânce pește?
  7. Ce tip de pește poate să mănânce cel mic?
  8. Cât de des este indicat să mănânce pește?
  9. Resurse despre „Carnea și peștele în diversificare, când le introducem, de ce și cât de importante sunt”

Oricât ar părea de surprinzător, în multe părți ale lumii se recomandă ca primul aliment cu care mămicile să înceapă diversificarea să fie carnea, nicidecum cerealele pentru sugari. Cele mai multe autorități pediatrice recomandă carnea gătită ca fiind unul dintre cele mai bune alimente pentru copii. Totuși, dacă aveți rețineri în a începe diversificarea cu carne și preferați cerealele, atunci este indicat să introduceți carnea în regimul alimentar al copilului la vârsta cuprinsă între 7-9 luni.

Se pune foarte mult accentul pe importanța cărnii și mai ales a peștelui în dieta alimentară a copilului, deoarece la vârsta de 6 luni, atunci când este indicat să aibă loc diversificarea, depozitele de fier ale bebelușului încep să scadă. Fiind bogată în fier și ușor absorbită de corpul bebelușului, carnea este cel mai sigur aliment pentru copil. Pe lângă fier, atât carnea, cât și peștele conțin zinc și proteine (foarte importante în creștere și dezvoltare), ceea ce oferă beneficii bebelușului.

„Odată ce copilul dvs. are șase luni și după ce au fost introduse în alimentație o mare varietate de fructe și legume, este important să introduceți alimente care conțin proteine ​​cum ar fi pește, carne de pasăre, carne, ouă, produse lactate, fructe cu coajă lemnoasă, și cereale.” Doctor George Dejeu

De când se introduce carnea în alimentația bebelușului?

Carnea trebuie introdusă în alimentația bebelușului la scurt timp după inițierea diversificării, cel mai adesea între 7-8 luni. Nu este necesar să așteptați ca bebelușul să împlinească o anumită vârstă pentru a-l hrăni cu carne. Cu cât introduceți carnea mai din timp, cu atât cel mic va fi mai avantajat. Este recomandat să introduceți câte un singur aliment (nu introduceți multiple alimente în dietă la aceeași masă sau în aceeași zi) în dieta copilului, pentru a observa eventualele reacții alergice.

După ce bebelușul s-a acomodat cu mai multe gusturi, cu legume și cu cereale, puteți face combinații, adică piureuri fine din legume sau alte mâncăruri. La început, carnea fiartă poate fi introdusă într-un piure de legume sau într-un pilaf. De îndată ce bebelușul dă semne că dorește să se hrănească singur – adică recunoaște ora mesei, stă în scaun, duce obiecte la gură, vrea să apuce ce îi oferiți cu propriile degete – puteți să îi oferiți bucăți mici de carne moale, tăiate în așa fel încât bebelușul să le înghită fără probleme.

Nu uitați că până la împlinirea vârstei de 1 an, laptele matern sau formula de lapte trebuie în continuare să fie hrana de bază, alimentele solide reprezentând doar o completare a laptelui, conform www.wholesomebabyfood.momtastic.com.

„Proteinele reprezintă elementul vital al vieții, dar cei mai mulți oameni consumă probabil mai mult decât au de fapt nevoie. Carnea, într-o măsură mai mică carnea de pasăre de curte este bogată în proteine ​​și oferă cea mai bună sursă de fier, deoarece acestea sunt ușor absorbite de oameni.” Doctor George Dejeu

De ce este important să mănânce carne?

La vârsta de aproximativ 6 luni, majoritatea bebelușilor au nevoie de cât mai mult fier. Desigur, bebelușii se nasc cu depozite complete de fier menținute până la un moment dat de laptele matern, dar organismele lor necesită atât de mult fier la 6 luni, încât laptele matern nu mai poate ține pasul. Imaginați-vă că un bebeluș în vârstă de 7 luni are nevoie de mai mult fier decât un bărbat adult. Acesta este și motivul pentru care este indicat ca diversificarea să aibă loc începând cu vârsta de 6 luni.

Deoarece bebelușii nu mănâncă cantități mari de alimente, au nevoie de un aliment cu un conținut ridicat de fier și aici e importantă carnea care luptă cel mai eficient împotriva anemiei. Carnea este o sursă bună de fier și zinc, sprijinind creșterea și dezvoltarea armonioasă, conform www.smartnutrition.ca.

Pe de altă parte, dacă alegeți să vă hrăniți copilul cu o dietă vegetariană, zincul și fierul sunt două substanțe nutritive principale spre care trebuie să vă orientați atenția. Este indicat să discutați cu medicul pediatru și un nutriționist specializat în alimentația vegetariană pentru copii dacă intenționați să vă hrăniți copilul cu o dietă vegetariană, întrucât bebelușul ar putea avea nevoie de suplimente de fier pentru a preveni o posibilă deficiență. Copiii hrăniți cu formulă de lapte au, de obicei, suficient fier, deoarece formula de lapte este fortificată cu fier.

Dieta alimentară a copilului ar trebui să includă cereale fortificate cu fier, precum și alte alimente fortificate cu fier, dar și fasole, ouă și unt de nuci. Ajutați corpul bebelușului să absoarbă mai bine fierul prin asocierea acestor alimente cu alte alimente bogate în vitamina C, cum ar fi broccoli, roșii și citrice, conform www.homemade-baby-food-recipes.com.

„Puiul este o primă carne ideală. O sursă excelentă de proteine ​​și bogată în vitamine B, carnea de pui este populară pentru bebeluși datorită gustului său delicat. Se amestecă bine cu legume rădăcinoase, cum ar fi morcovul și cartofii dulci, și conferă pireurilor de pui o textură mai fină. De asemenea, este bine amestecat cu mici forme de paste. Puiul se amestecă bine și cu fructe precum mere și struguri. Pe lângă pieptul de pui, încercați să folosiți și carnea coapsei – carnea întunecată a puiului conține de două ori mai mult fier decât cel alb.” Doctor George Dejeu

Ce tip de carne poate să mănânce cel mic?

Atunci când bebelușul începe să mănânce alimente solide, cele mai bune opțiuni sunt tipurile de carne care pot fi pasate sau încorporate în piureuri de legume sau tocănițe și pe care bebelușul le poate înghiți cu ușurință. Puteți prepara acasă astfel de mâncăruri de legume și carne sau le puteți cumpăra deja preparate.

Carnea de pui, carnea de curcan și carnea tocată de pui/curcan sunt cele mai indicate, deoarece sunt tipuri de carne moale care pot fi pasate, tăiate în cuburi mici sau rupte în fâșii. Puteți prepara o mâncare cu carne pentru toată familia și să îi serviți o porție micuță și bebelușului, având grijă ca în porția sa să nu adăugați sare, piper sau alte condimente picante, conform www.workingmother.com.

S-ar putea să vi se pară surprinzător, însă carnea roșie (mai ales cea de vită), tăiată în bucăți mici și fiartă cât mai bine este recomandată bebelușilor. Pentru adulți, consumul excesiv de carne roșie este contraindicat, dar pentru bebeluși, o porție cât de mică de carne roșie îi asigură necesarul de fier. Reamintiți-vă că un bebeluș de 7 luni are nevoie de mai mult fier decât un bărbat adult, așa că puține alimente sunt atât de generoase cu fierul precum este carnea roșie.

Consumul excesiv de carne roșie este contraindicat adulților deoarece acest tip de carne are o reputație proastă, tocmai pentru că are un conținut mare de fier. Dacă pentru bebeluși carnea roșie este un aliment salvator, atunci pentru adulți excesul de fier care se găsește în carnea roșie crește riscul de cancer de colon, de diabet, de boli de inimă, putând să conducă la deces prematur. Ori de câte ori un adult consumă prea mult fier, intestinul său subțire nu reușește să absoarbă fierul și atunci ajunge până la nivelul colonului, acolo unde hrănește bacteriile rele și unde acționează ca un pro-oxidant. Carnea roșie este contraindicată persoanelor care deja suferă de unele probleme de sănătate, iar în cazul oamenilor sănătoși, sunt permise doar cantități limitate de carne roșie, conform smartnutrition.ca.

De asemenea, stați departe de carnea procesată și de semipreparate, inclusiv șuncă, mușchi, pastramă, crenvurști și cârnați. În general, semi-preparatele prezintă un mic risc de infecție cu listeria. Majoritatea oamenilor nu sunt afectați de această infecție bacteriană, dar copiii sunt mai vulnerabili, deoarece au un sistem imunitar slab. Semipreparatele sunt contraindicate întrucât conțin foarte multă sare și mulți alți aditivi nedoriți, conform homemade-baby-food-recipes.com.

„Fierul este important pentru dezvoltarea creierului copilului dumneavoastră în special între 6 luni și 2 ani. Fierul pe care un copil îl moștenește de la mama lui se termină la aproximativ 6 luni, iar deficiența în fier poate avea un efect profund asupra învățării mai târziu în viață.” Doctor George Dejeu

Cât de des este indicat să mănânce carne?

Consumul de carne este calculat ținându-se cont de cantitatea de fier și de proteine de care are nevoie bebelușul. În general, în rândul bebelușilor cu vârsta cuprinsă între 6-24 de luni, cel mai bine este ca maximum 15% din energie să provină din proteine, adică copilul are nevoie de 30-45 de grame de proteine pe zi. Institutul Național de Medicină, precum și Academia Americană de Pediatrie susțin că cei mici nu au nevoie de atât de multă proteine, așa că au oferit alte linii directoare.

Prin urmare, copiii cu vârsta cuprinsă între 7-12 luni au nevoie de doar 11 grame de proteine pe zi, iar copiii de vârstă mică au nevoie de 13 grame de proteine pe zi. Indiferent dacă alăptați sau vă hrăniți bebelușul cu formulă de lapte în primele 6 luni, va primi toată cantitatea de proteine de care are nevoie din laptele matern sau din formula de lapte.

Pe lângă carne și pește, alte surse bune de proteine includ ouăle și fasolea. De exemplu, o cană de lapte sau de iaurt îi oferă copilului 8 grame de proteine, un ou îi va oferi 7 grame, un sfert de cană de fasole boabe îi va oferi 3 grame, o cană de paste îi va oferi 7 grame, iar 30 de grame de pui gătit îi va oferi 7 grame de proteine. Prin urmare, nu trebuie să vă faceți griji cu privire la faptul că bebelușul nu primește cantitatea zilnică necesară de proteine dacă nu este un copil pretențios la mâncare.

Bineînțeles, dacă medicul pediatru vă sugerează că bebelușul are nevoie de sprijin pentru o creștere mai bună sau necesită mai multe proteine din cauza unei afecțiuni medicale, nevoile sale de proteine ​​vor trebui calculate în mod specific, conform parents.com.

De când se introduce peștele în alimentația bebelușului?

Este recomandat să îmbogățiți regimul alimentar al bebelușului cu pește după ce ați introdus alimente mai puțin alergenice, precum fructe, legume și cereale. Dacă aveți un istoric familial cu alergie la pește, fructe de mare și crustacee, trebuie să discutați cu medicul pediatru înainte de a include pește în alimentația bebelușului.

De asemenea, aveți nevoie de aprobarea medicului pediatru pentru a include pește în regimul alimentar, dacă bebelușul a prezentat eczeme moderate până la severe după utilizarea unor produse de piele prescrise de medic, dacă a prezentat o reacție alergică imediată la unele alimente și dacă a fost diagnosticat cu o alergie alimentară, conform www.verywellfamily.com.

Când introduceți un aliment cu potențial alergen, așa cum este peștele, asigurați-vă că așteptați cel puțin trei zile înainte de a-l servi din nou, pentru a avea suficient timp să monitorizați o eventuală reacție alergică. Inflamarea feței, erupțiile cutanate, vărsăturile, diareea și problemele de respirație pot fi semnele unei reacții alergice care necesită imediat asistență medicală, conform parenting.com.

De ce este important să mănânce pește?

Peștele este o sursă importantă de hrană pentru bebeluși și copii. Bogat în proteine de foarte bună calitate, peștele conține și acizi grași esențiali Omega-3 pe care organismul nu îi poate produce, dar de care are mare nevoie. În plus, peștele poate furniza cantități însemnate de fier, calciu, zinc și magneziu.

Dat fiind conținutul de acizi grași esențiali Omega-3, peștele trebuie să se regăsească în dieta alimentară a mamei pe toată perioada sarcinii și a alăptării. Omega-3 susține creșterea și dezvoltarea fătului, iar în primii doi ani de viață, sprijină dezvoltarea creierului copilului și a ochiei și a funcției vizuale, conform www.verywellfamily.com.

Ce tip de pește poate să mănânce cel mic?

Când introduceți pește în regimul alimentar al copilului, trebuie să vă orientați asupra peștilor proaspeți, fileurilor de pește foarte bine dezosate și care conțin niveluri mai scăzute de mercur – evitați fileurile de rechin, peștele-spadă, pangasius și chiar și macroul (e bine de evitat peștele oceanic sau introducerea unui tip de peste oceanic cu origine foarte bine precizată și care este cunoscut ca fiind cu concentrații mici de mercur). De asemenea, evitați sortimentele de pește care deja au fost gătite și apoi înghețate.

În mod ideal, ar trebui să introduceți în regimul alimentar al bebelușului sortimente de pește care au un gust mai blând și pe care copilul le-ar putea accepta mai ușor, așa cum este peștele alb. Pe măsură ce copilul se obișnuiește cu peștele, puteți introduce și alte soiuri de pește care au o aromă mai puternică, precum păstrăvul, bibanul, crapul și somonul.

Orice tip de pește ați alege, puteți să îl pregătiți la abur și să i-l serviți copilului cu o garnitură de legume, puteți să îl pregătiți la cuptor pe pat de legume sau puteți să preparați chifteluțe de pește, conform www.verywellfamily.com.

Cât de des este indicat să mănânce pește?

Pe lângă proteinele de înaltă calitate, vitamine și minerale, peștele este o sursă importantă de grăsimi sănătoase, cum ar fi acidul docosahexaenoic, care este esențial pentru dezvoltarea creierului, a sistemului nervos periferic și a vederii copilului. Unele cercetări sugerează că bebelușii care consumă pește încă de la începutul diversificării sunt mai puțin predispuși să sufere de boli alergice, de eczeme și de astm. Pentru a nu pierde aceste importante avantaje nutriționale, copiii ar trebui să mănânce porții mici dintr-o varietate de pește și crustacee de 1-2 ori pe săptămână, conform www.parenting.com.

În concluzie, mămicile trebuie avertizate că este posibil ca bebelușul să refuze carnea la început. Dacă vă veți afla în această situație, puteți încerca să amestecați puțină carne fiartă în piureul de legume al bebelușului pentru a-l ajuta să se adapteze la noul gust. Pentru a preveni sufocarea, nu îi oferiți copilului bucăți de carne înainte de a-l vedea că se descurcă bine să mănânce cu propriile mâini și alte alimente, precum cereale sub formă de O, fâșii de castravete sau biscuiți de dentiție. De asemenea, mulți bebeluși par să se împrietenească mai bine cu carnea atunci când au mai mulți dinți. Mai trebuie să știți că mâncărurile grele, lipicioase și cu mult sos nu sunt chiar pe placul copiilor mici. În schimb, ei iubesc cârnații de foarte bună calitate – eventual preparați în casă sau cei organici din comerț – precum și burgerii și chifteluțele de carne.

Preparate în casă fără sare și alți amelioratori de gust sau cumpărate din magazin având grijă ca produsul să fie organic, acest alimente sunt deosebit de nutritive și populare printre copiii de vârstă mică. Copiii crescuți cu regim vegetarian ar trebui să consume la două sau trei mese în fiecare zi alimente bogate în fier și proteine, precum ouă, nuci, fasole, linte și năut.

Resurse despre „Carnea și peștele în diversificare, când le introducem, de ce și cât de importante sunt”

  1. parents.com
  2. workingmother.com
  3. homemade-baby-food-recipes.com
  4. babycenter.com
  5. verywellfamily.com
  6. verywellfamily.com
  7. parenting.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați dr. George Dejeu, medic specialist chirurgie.

Dr. George Dejeu

medic specialist chirurgie

Spitalul Pelican Oradea

www.spitalpelican.ro

www.drdejeu.ro

dejeu.george@drdejeu.ro

0741 039931

0731 212294

Semințele și nucile, când și cum le oferim?

Articol redactat de Andreea Roșu și verificat de dr. Dejeu George, specialist în chirurgie.Sumar:
  1. De când poți să îi dai bebelușului semințe?
  2. Tipuri de semințe pe care poate să le mănânce bebelușul în funcție de vârstă
  3. Cât de des poate să mănânce semințe?
  4. Cum le oferim?
  5. De când poți să îi dai bebelușului nuci?
  6. Cât de des poate să mănânce nuci?
  7. Cum le oferim?
  8. Resurse despre „Semințele și nucile, când și cum le oferim?”
Bebelușii și copiii de vârstă mică trebuie să respecte un regim alimentar cât mai echilibrat și diversificat pentru a crește și pentru a se dezvolta armonios. Există numeroase alimente pe care copilul ar trebui să le consume, iar adesea părinților le vine greu să urmeze un regim atât de variat pe cât ar fi necesar. În general, bebelușii care deja s-au acomodat cu alimentele solide și copiii de vârstă mică trebuie să consume alimente cât mai bogate în substanțe nutritive, iar un meniu zilnic ar trebui să includă o varietate de fructe și legume, leguminoase, lactate, pește, proteine de cea mai bună calitate și cereale integrale.Se poate înțelege de ce părinților foarte activi le vine greu să le ofere copiilor o varietate atât de mare de alimente și, drept consecință, un număr mare de bebeluși și copii suferă mari carențe nutriționale. Însă, aici intervin nucile și semințele. Bogate în vitamine, în minerale, în antioxidanți și în mulți alți nutrienți, semințele și nucile sunt necesare tocmai pentru a corecta deficitele deja instalate în organismul copiilor. Imaginați-vă că nucile – adică nucile românești, nucile braziliene, nucile Macadamia, nucile Pecan, dar și migdalele, alunele, caju și fisticul – sunt toate bogate în vitamine, minerale, antioxidanți, grăsimi sănătoase, proteine și fibre, care îi ajută pe copii să crească, să se dezvolte și să învețe. Poate că nu știați, însă arahidele nici nu sunt propriu zis nuci, ci sunt leguminoase, la fel ca mazărea și lintea, dar sunt denumite în mod obișnuit nuci întrucât au o compoziție nutrițională similară.
„Semințele sunt o sursă bogată de nutrienți, printre care și omega 3 care stimulează dezvoltarea sănătoasă a creierului și ochilor și are un rol destul de important în sănătatea organismului. Semințele sunt o sursă importantă de proteine și fibre, substanțe nutritive necesare unei digestii sănătoase.Semințele de in scad riscul apariției bolilor inflamatorii, a artritei reumatoide, a migrenelor și a astmului. Aceste semințe conțin lignani, care ajută la protejarea împotriva multor forme  de cancer. Așadar, nu ezitați să introduceți diferite tipuri de semințe sau nuci în alimentația copilului dvs, deoarece pe lângă faptul că i se vor părea interesante, îi vor oferi o serie de nutrienți necesari în creșterea și dezvoltarea normală.” doctor George Dejeu

De când poți să îi dai bebelușului semințe?

Pe cât sunt de benefice în rândul adulților, pentru bebeluși semințele pot fi periculoase. Mai precis, semințele reprezintă un aliment sensibil pentru bebeluși din două mari motive, și anume prezintă pericolul ca cel mic să se sufoce cu ele și, în al doilea rând, unele semințe, așa cum sunt semințele de susan, dar nu numai, pot cauza reacții alergice.Pentru ca bebelușul să nu se sufoce cu semințe în perioada diversificării, este indicat să scoateți toate semințele și sâmburii din fructele proaspete, cum ar fi pepene verde, piersici, prune și cireșe. Mai ales în perioada 4-7 luni, nu oferiți copilului semințe de floarea-soarelui sau de dovleac, deoarece semințele – deși sunt prea mici pentru a reprezenta pericol de sufocare – pot rămâne blocate în căile respiratorii ale bebelușului și pot provoca infecții.La vârsta cuprinsă între 24-48 de luni, copilul deja se hrănește într-un mod mai competent, dar în continuare există șanse să se sufoce cu anumite alimente. Continuați să evitați să îi oferiți semințe și sâmburi precum cei enumerați mai sus și descurajați copilul să se plimbe, să vorbească, să se uite la televizor, să se întindă sau să întreprindă orice altă activitate atunci când mănâncă. Aceeași atitudine trebuie să v-o păstrați până când bebelușul va trece de vârsta de 5 ani, conform www.babycenter.com.Trebuie acum să aducem în discuție și problema alergiilor. La fel ca în cazul altor alimente, este indicat să introduceți treptat noi alimente în meniul copilului și să așteptați câteva zile pentru a observa dacă prezintă sau nu reacții alergice. Cel mai bine este să luați legătura cu medicul pediatru pentru a stabili cea mai bună strategie pentru introducerea alimentelor alergice de top, inclusiv ouă, lapte, arahide, grâu, soia, fructe cu coajă lemnoasă, pește și crustacee.În ceea ce privește semințele, cele mai multe dintre ele nu reprezintă un pericol alergic, însă există șanse mari ca sistemul digestiv al copilului – deocamdată imatur – să nu le poată procesa corespunzător. Cum le va mânca, la fel organismul le va da afară, fără să aibă parte de beneficiile lor. Din acest motiv, este indicat să oferiți bebelușului semințe zdrobite, înmuiate în apă sau făină de semințe, conform youtube.com.

Tipuri de semințe pe care poate să le mănânce bebelușul în funcție de vârstă

Vom începe lista de semințe pe care bebelușul le poate mânca cu minunatele semințe de in. Pe cât sunt de mici semințele de in, pe atât sunt de puternice. Semințele de in reprezintă o sursă excelentă de uleiuri sănătoase, acizi grași Omega-3 de tip AAL adică acid alfa-linolenic, fibre solubile și insolubile și alte substanțe nutritive esențiale pentru bebeluși și copii. Cel mai adesea, se recomandă ca semințele de in să fie încorporate în alimentația bebelușului începând cu vârsta de 7-8 luni. În mod ideal, veți oferi copilului făină de in sau ulei de in. Mai trebuie să știți că semințele de in rareori declanșează alergii în rândul bebelușilor, fiind astfel alimente destul de sigure, conform www.wholesomebabyfood.momtastic.com.Continuăm acum cu semințele de chia, alte semințe pline de beneficii nutriționale. Doar 30 de grame de semințe de chia conțin 139 de calorii, 4 grame de proteine, 11 grame de fibre, 9 grame de grăsimi, antioxidanți și cantități însemnate de calciu, mangan și Omega-3. Semințele de chia furnizează energie și putere organismului, îmbunătățesc rezistența organismului, echilibrează zahărul din sânge, scad nivelul de colestereol, reduc refluxul de acid și contribuie la regularitatea intestinală, conform www.momtastic.com.Nu sunt deloc mai prejos semințele de cânepă. Acestea nu reprezintă niciun risc de alergie pentru bebeluși și, cel mai adesea, se recomandă introducerea lor în regimul alimentar tot începând cu vârsta de 7-8 luni. Semințele de cânepă sunt foarte bune pentru bebeluși și copii, conținând proteine, acizi grași esențiali și antioxidanți. Pentru că semințele de cânepă prezintă un raport foarte echilibrat de acizi grași esențiali Omega-3, îmbunătățesc circulația sanguină, susțin inima și sănătatea ochilor și scad inflamația în organism. În plus, semințele de cânepă conțin și mai multe proteine decât semințele de in și decât migdalele, conform ruthyaron.com.

Cât de des poate să mănânce semințe?

Deși nu se poate vorbi despre doze excesive când vine vorba de consumul de semințe de in, în general este bine ca părinții să nu ofere copilului mai mult de 3 lingurițe de semințe de in pe zi. Inul este un laxativ natural, așa că este posibil ca la început scaunele copilului să fie moi. Iată de ce inul este considerat un aliat de nădejde în lupta împotriva constipației la copii. Este permis să oferiți copilului până la 3 lingurițe de semințe de in pe parcursul întregii zile, iar după împlinirea vârstei de 2 ani, puteți mări treptat cantitatea, conform parenting.firstcry.com.În ceea ce privește consumul de semințe chia, începeți cu nu mai mult de una sau două lingurițe de semințe de chia și doar după ce vă asigurați că nu există efecte secundare puteți începe să măriți puțin cantitatea. Despre semințele de chia mai trebuie să știți că este mai bine să alegeți semințele negre de chia, deoarece sunt mai benefice decât cele albe. De asemenea, sistemul digestiv al copilului va reuși să proceseze semințele de chia mai ușor și fără probleme dacă veți ține semințele la înmuiat în apă sau lapte peste noapte sau măcar câteva ore, conform momtastic.com.Pe de altă parte, semințele de cânepă, spre deosebire de semințele de in care trebuie măcinate și spre deosebire de semințele de chia care trebuie înmuiate, pot fi consumate ca atare, în stare crudă. Este indicat să începeți să îi oferiți copilului una sau două lingurițe cu semințe de cânepă. Pe măsură ce bebelușul înaintează în vârstă, veți putea să îi oferiți cantitatea maximă admisă, adică lingurițe Rețineți că trei linguri de semințe de cânepă înseamnă o porție, iar această porție conține 10 grame de proteine, adică cantitatea maximă zilnică pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani, conform ruthyaron.com.

Cum le oferim?

Semințele de in întregi nu pot fi procesate complet de sistemul digestiv al copilului, așa că cel mai bine este să optați pentru făină de in sau ulei de in. Doar așa, organismul copilului va avea parte de toate beneficiile pe care le oferă inul. Uleiul de in sau făina de in pot fi adăugate în alimentele bebelușilor și copiilor într-o varietate de moduri. Puteți adăuga ulei de in sau făină de in în cerealele copilului, în iaurt, peste piureul de fructe sau legume, în mâncărurile cu carne sau legume, în pilaf, dar la fel de bine puteți încorpora ulei de in sau făină de in în prăjituri de casă, în clătite sau în terciul de ovăz, conform wholesomebabyfood.momtastic.com.La rândul lor, semințele de chia pot fi folosite la prepararea budincilor și a terciului. Pentru că semințele de chia trebuie numaidecât înmuiate, va trebui să le lăsați câteva ore la înmuiat în apă simplă sau în lapte de vacă ori băuturi vegetale. După ce semințele de chia au absorbit tot lichidul, puteți să le oferiți copilului ca atare sau cu câteva felii de fructe. Semințele de chia înmuiate mai pot fi folosite în smoothie-uri, în pâine de casă, în brioșe, clătite sau alte preparate, conform m.youtube.com.Așa cum s-a mai spus, doar semințele de cânepă pot fi consumate ca atare, adică fără să fie măcinate sau înmuiate în prealabil. Le puteți oferi copilului cu lingurița, pentru că au un gust subtil de nuci și nu îi vor displăcea copilului. La fel de bine, le puteți adăuga în iaurt, le puteți presăra peste mere coapte, peste piure de banane sau avocado.  Există, de asemenea, pudră de cânepă pe care o puteți presăra în tot felul de mâncăruri, terci de ovăz sau smoothie, dar și lapte de cânepă, conform ruthyaron.com.

De când poți să îi dai bebelușului nuci?

Probabil că dintre toate alimentele pe care părinții trebuie să le introducă treptat în regimul alimentar al bebelușilor, nucile sunt cele mai înfricoșătoare, deoarece recomandările variază foarte mult. Cei mai mulți pediatri spun că nucile pot fi introduse în dieta bebelușului începând cu vârsta de 6 luni, în timp ce alți pediatri recomandă mămicilor să introducă fructele cu coajă lemnoasă în perioada cuprinsă între 12 luni și 36 de luni. Decalajele fiind atât de mari, cel mai bine este să discutați temeinic despre introducerea nucilor cu medicul pediatru al copilului dumneavoastră.Din punct de vedere medical, bebelușii sunt împărțiți în două categorii, care sunt luate în calcul atunci când se fac astfel de recomandări nutriționale. Avem, pe de o parte, bebelușii non-alergici și, pe de altă parte, bebelușii alergici. Copilul non-alergic este definit ca fiind un copil care nu prezintă în istoricul familial alergii alimentare, alergii la nuci sau alte sensibilități. Cei mai mulți pediatri spun că este sigură introducerea nucilor înainte de vârsta de 12 luni. Pe de altă parte, copilul alergic este cel care prezintă în istoricul medical alergii la alimente, la nuci, sensibilități alimentare și care deja a prezentat unele reacții alergice. În cazul copiilor alergici, pediatrii recomandă introducerea nucilor la o vârstă mai târzie, între 24-36 de luni.De asemenea, trebuie menționat că există mai multe tipuri de nuci care pot prezenta un risc de alergie, printre care nucile românești, nucile braziliene, nucile Macadamia, nucile Pecan, dar și migdalele, caju, fistic, alune de pădure și arahide, conform wholesomebabyfood.momtastic.com.

Cât de des poate să mănânce nuci?

Pentru a preveni plictiseala alimentară, este indicat ca bebelușul și copiii să mănânce o cât mai mare varietate de nuci. Dacă îi veți oferi doar nuci românești, atunci cel mai bine este să vă rezumați la o porție de nuci de 3-4 ori pe săptămână. În schimb, dacă doriți să introduceți toate soiurile de nuci în dieta sa, puteți să îi oferiți în fiecare zi nuci. Într-o zi, puteți să îi oferiți copilului 3 migdale și 3 caju, în altă zi puteți să îi oferiți 6 nuci, iar în altă zi o mână de alune.O porție de 30 de grame de nuci înseamnă o mână de nuci, adică 30 de sâmburi de fistic, 20 de migdale sau alune, 15 caju, nuci Pecan sau nuci Macadamia, 9-10 nuci românești sau braziliene sau 4 castane. Această porție de doar 30 de grame de nuci conține 36% din necesarul zilnic de vitamina E, 13% din necesarul de fibre zilnice, 4 grame de proteine și vitamine din complexul B, calciu, fier, zinc, potasiu și magneziu, conform nutritionaustralia.org.La fel de bine puteți opta pentru pudre de nuci, cea mai apreciată fiind pudra sau făina de migdale. Indicat este să începeți prin a-i oferi copilului o linguriță de pudră de migdale, iar dacă nu observași reacții alergice, puteți să îi oferiți maximum 3 lingurițe de pudră de migdale. Consumul regulat de fructe cu coajă lemnoasă contribuie la reducerea colesterolului, reglarea tensiunii arteriale, reducerea riscului de diabet și a bolilor de inimă, menținerea activității intestinale și, totodată, sprijină sănătatea oaselor, conform www.parenting.firstcry.com.

Cum le oferim?

Nucile pot fi integrate în fel și chip în alimentația copilului. De exemplu, untul de arahide, de nuci, de migdale sau de caju poate fi amestecat în terciul de ovăz al bebelușului sau în iaurt. La fel de bine, puteți unge puțină pâine sau biscuiți de dentiție cu orice fel de tip de unt și să îl lăsați pe copil să mănânce singur. Atunci când faceți brioșe sau clătite, puteți înlocui un sfert din făina de grâu cu făină de migdale și veți obține astfel dulciuri de casă mult mai hrănitoare. La fel de bine, puteți prepara un sos pesto de casă folosind semințe de pin, nuci, migdale, fistic și chiar puțin usturoi. Adăugați acest sos pesto pireuri, tocănițe, pilaf sau paste, conform parents.com.Adăugați o linguriță de unt de arahide în preparatele pe bază de carne pentru un plus de proteine, fibre și grăsimi sănătoase. Pentru un desert ușor și sănătos, presărați o lingură de unt de caju peste câteva felii de banană și presarați puțină scorțișoară. În general, toate nucile tocate mărunt pot fi adăugate în bolul cu cereale al copilului, în iaurtul său, în salate, dar și în supe, în preparatele de carne, pește sau legume, conform nutritionaustralia.org.În concluzie, dacă nu aveți alergii în istoricul familial, puteți introduce nucile și semințele în dieta bebelușului dumneavoastră începând cu vârsta de 6-8 luni, având grija ca tot ceea ce îi oferiți copilului să nu reprezinte pericol de sufocare. Nucile, semințele, precum și unturile și uleiurile vegetale sunt extrem de hrănitoare și conțin cantități însemnate de proteine, ceea ce este benefic pentru copiii vegetarieni sau vegani. Optați pentru unturi de nuci și semințe care nu conțin aditivi, sare și zahăr. În schimb, dacă aveți alergii în istoricul familial, introduceți nuci și semințe în alimentația bebelușului doar cu aprobarea și, eventual, sub supravegherea medicului pediatru.

Resurse despre „Semințele și nucile, când și cum le oferim?”

  1. babycenter.com
  2. ruthyaron.com
  3. parents.com
  4. parents.com
  5. parents.com
  6. babycentre.co.uk
  7. nutritionaustralia.org
  8. momjunction.com
Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați dr. George Dejeu, medic specialist chirurgie.Dr. George Dejeu medic specialist chirurgieSpitalul Pelican Oradea www.spitalpelican.ro www.drdejeu.ro dejeu.george@drdejeu.ro 0741 039931 0731 212294

Pâinea în alimentaţia bebeluşului

Articol redactat de Cosmina Florescu și verificat de farmacist Ioana Dejeu.

Sumar:

  1. De când poţi să îi dai bebeluşului pâine
  2. Ce tip de pâine poate să  mănânce
  3. Cât de des poate să mănânce pâine
  4. Semne că bebeluşul are alergie la pâine, la gluten
  5. Ce tip de pâine să nu îi dai bebeluşului
  6. Reţete  de pâine pentru bebeluş
  7. Concluzii
  8. Resurse despre „Pâinea în alimentaţia bebeluşului”

De când poţi să îi dai bebeluşului pâine

Diversificarea alimentară reprezintă una dintre cele mai importante etape din dezvoltarea şi creşterea unui bebeluş. Până la vârsta de 6 luni, cel mic a fost hrănit exclusiv cu lapte, fie alăptat, fie a primit formule de lapte praf, iar de la această vârstă va începe să se bucure de o nouă formă de hrană plină de gusturi noi şi de nutrienţi.

Diversificarea începe în momentul în care bebeluşul este apt din punct de vedere fizic şi psihic să accepte o nouă formulă de hrană, dar să o şi poată mesteca şi înghiţi. Este etapa când cel mic poate sta în şezut şi îşi poate susţine căpuşorul, când nu va mai împinge cu limbuţa linguriţa cu mâncare, ci o va accepta şi o va mesteca plimbând-o iniţial prin guriţă în mişcări sus-jos, urmând ca ulterior să-şi dezvolte şi mişcarea stânga-dreapta. Este etapa descoperirii şi dezvoltării reflexului de masticaţie, atât de important în alimentaţie.

Acest proces va dura până la vârsta de 2 anişori, urmând ca până la vârsta de 4 ani să-şi însuşească toate mecanismele mestecatului corect. Desfăşurarea diversificării, respectiv primii ani de viaţă, este hotărâtoare pentru sănătatea celui mic, pentru o bună dezvoltare, dar şi pentru siguranţa acestuia. Acum se deprinde cu gusturi şi obiceiuri alimentare, însă toate acestea impun reguli bine stabilite.

Diversificarea presupune un anume mod de administrare, dar impune şi reguli în ceea ce priveşte alimentele care sunt permise. Deoarece sistemul digestiv şi cel imunitar sunt încă nematurizate, riscul ca bebeluşul să manifeste în primul an reacţii alergice sau intoleranţe este mare. Din acest motiv, există o serie de alimente nerecomandate până la vârsta de 1 an, sau care presupun atenţie mărită din partea părinţilor în vederea sesizării oricărui tip de reacţie.

Printre alimentele care pot provoca intoleranță se află şi glutenul, pâinea albă şi toate produsele de panificaţie care conţin griş, orz sau ovăz.

Sistemul digestiv al bebeluşului nu va accepta cu uşurinţă glutenul, astfel că se va aştepta momentul când va fi pregătit să digere această proteină vegetală, nu înainte de 6 luni, dar nici mai târziu de 8 luni deoarece crește riscul apariției colii Celiace. Boala Celiacă este o boală autoimună gravă care apare la persoanele cu o predispoziție genetică în care ingestia glutenului duce la deteriorarea intestinului subțire. Se presupune că afectează 1% din populația întregii lumi., conform celiac.org.

Introducerea pâinii în alimentaţia unui bebeluş se va face ca în cazul oricărui aliment nou. I se va da câte puţin, pentru a se putea constata dacă cel mic tolerează bine glutenul. Pâinea în sine nu reprezintă un aliment, ci este un suport pentru administrarea altor alimente, deci trebuie să facă parte dintr-un meniu echilibrat şi variat, ţinând cont de faptul că are un aport important de fibre şi nutrienţi.

Bebeluşul va putea primi pâine atâta timp cât nu manifestă intoleranţă sau alergie la gluten, iar varietatea de sortimente de panificaţie oferă părinţilor posibilitatea de a alege pentru cel mic cea mai sănătoasă variantă., conform canigivemybaby.com.

Ce tip de pâine poate să mănânce

Nutriţioniştii şi pediatrii nu recomandă excluderea totală a pâinii din meniul unui copil, ci o recomandă aducând beneficii şi fiind un suport pentru hrana celui mic. Pâinea reprezintă un aport energetic foarte bun, este sursă de fibre, conţine vitamine şi oligoelemente, calciu, magneziu şi fosfor, acizi graşi esenţiali. În acelaşi timp, pâinea este sursă de carbohidraţi, care în exces pot provoca dezechilibre la nivelul colesterolului, crescând în timp riscul apariției unei boli cardiace.

Sortimentele de pâine sunt foarte variate, astfel că un părinte poate alege ce consideră că este mai bun pentru copil, însă doar după ce s-a asigurat că cel mic acceptă ingredientele şi nu are reacţii de intoleranţă sau alergie la gluten sau la oricare dintre ingredientele cuprinse în produs.

Nutriţioniştii recomandă pentru cei mici pâinea integrală sau cea din diverse amestecuri de cereale. Pentru copii, pâinea de secară pare să fie una dintre cele mai sănătoase variante. De asemenea, se recomandă pâinea graham, cât şi cea neagră. Pâinea integrală conţine o cantitate mare de fibre, acestea având rolul de a uşura funcţionarea tranzitului intestinal. Pe de altă parte, pâinea integrală, cât şi cea din secară, neagră sau graham conţin mult mai multe vitamine şi oligoelemente faţă de pâinea albă. Fiind fabricată din făină nerafinată, pâinea integrală are un indice glicemic scăzut, ceea ce îi conferă un plus pentru consumul în cazul copiilor.

Atunci când alege pâinea pentru bebeluşul lui, un părinte trebuie să ţină cont de câteva reguli. Ingredientele folosite ar trebui să fie cât mai puţine, iar termenul de valabilitate cât mai scurt. Astfel, pentru un bebeluş, cea mai bună pâine este cea care are în compoziţie făină, aici alegându-se sortimentul, apă, sare şi drojdie. Cu cât numărul ingredientelor creşte şi aditivii sunt mai numeroşi, cu cât termenul de valabilitate este mai lung (deci conservanţii mai puternici), cu atât pâine nu este recomandată unui copil.

Pentru cei mici, este recomandată pâinea cu un adaos mic de zahăr şi sare, fără coloranţi alimentari. Este foarte important ca părinţii să se asigure de ingredientele folosite în prepararea pâinii.

Nici pâinea albă nu trebuie exclusă din alimentaţia celui mic, având un aport de calciu, însă trebuie administrată cu moderaţie.

Astfel, cel mic va consuma pâine după vârsta de 7 luni însă doar dacă organismul acceptă glutenul şi celelalte ingrediente folosite în procesul de fabricare. Indicat ar fi ca bebeluşul să se bucure de o alternanţă în produsele de panificaţie, consumând atât pâine albă, cât şi sortimente de pâine integrală, neagră sau cu diferite tipuri de seminţe., conform newwaysnutritions.com.

„Boala Celiacă poate apărea la orice vârstă după ce oamenii încep să consume alimente sau medicamente ce conțin gluten. Dacă nu se iau măsurile necesare pentru a ține sub control această boală, poate afecta sănătatea, chiar ajungând la moarte. De cele mai multe ori, boala Celiacă este ereditară, ceea ce înseamnă că persoanele care au rude de gradul întâi care manifestă boala Celiacă, au un risc de 1 la 10 în a dezvolta această boală autoimună.” farmacist Ioana Dejeu

Cât de des poate să mănânce pâine

Pâinea reprezintă un aport energetic foarte mare. Din acest motiv, este recomandată consumului în special dimineaţa furnizând energie pentru întreaga zi.

În cazul bebeluşilor, imediat ce părinţii s-au asigurat că aceştia nu manifestă alergie sau intoleranţă la gluten, se va administra pâinea cu moderaţie, indiferent de sortimentul ales. Pâinea reprezintă sursă importantă de fibre, calciu, fier, magneziu, fosfor, deci va fi un aport nutritiv masiv care trebuie combinat cu grijă cu alimente din alte grupe.

Cel mic poate mânca la micul dejun pâine cu brânzeturi, find o combinaţie plăcută şi hrănitoare. Bebeluşul se poate bucura şi de o felie de  pâine cu unt şi gem/dulceaţă făcute în casă și fără zahăr dacă e posibil până la vârsta de 1 an. De asemenea, se pot face combinaţii foarte hrănitoare de iaurt cu bucăţele de pâine, foarte  apreciate de micii pofticioşi.

Pe parcursul zilei, la următoarele mese, se recomandă prudenţă în administrarea pâinii. Nu se va combina carnea cu pâinea şi se va ţine cont şi de alte alimente de panificaţie consumate pe durata unei zile. La vârsta de 2 ani, un copil ar trebui să consume aproximativ 50 – 60 grame de pâine pe zi.

Astfel, bebeluşul poate mânca pâine zilnic, în special la micul dejun, primind  pâine de diverse sortimente, alternându-se pâinea albă cu cea integrală sau cu seminţe., conform healthpages.org.

Semne că bebeluşul are alergie la pâine, la gluten

Alergia la gluten este una dintre cel mai des întâlnite tipuri de alergii, reprezentată printr-o sensibilitate a intestinului subţire care se manifestă după ce s-a consumat proteina vegetală, denumită gluten. Organismul care manifestă astfel de alergie se comportă ca şi cum glutenul este un intrus, astfel că va intra în luptă cu el, provocând leziuni la nivelul intestinului subţire, plus alte manifestări anexe.

Ca în cazul oricărei alergii, încă nu se cunosc realele cauze care generează aceste reacţii de respingere.

Bebeluşul alergic la gluten va manifesta o serie de semnale care vor indica părintelui şi medicului faptul că există un fond alergic manifestat prin reacţia la anumite alimente, în cazul de faţă, la gluten. Tocmai din cauza toleranţei scăzute a organismului în faţa glutenului, nutriţioniştii recomandă introducerea pâinii în meniul copilului după vârsta de 8 – 9 luni, spre  1 an, dar medicii pediatri și neonatologi recomandă introducerea glutenului în alimentația bebelușului în jurul vârstei de 7 luni, tocmai pentru a elimina riscul apariției bolii Celiace.

Dacă cel mic este alergic la gluten, va putea manifesta scaune moi şi apoase, crampe abdominale, balonare. Reacţiile pot fi şi la nivelul pielii, apărând iritaţia la care se pot adăuga dificultăţi de respiraţie.

Cel mic va deveni iritat şi plângăcios, stare generată de disconfortul general, de durerile musculare şi osoase.

Pe lângă aceste semnale imediate, o alergie la gluten conduce la anemie, la pierderea densităţii osoase şi la încetinirea creşterii sau pierderii în greutate.

Toate aceste semnale vor conduce către medicul alergolog, care, pe baza testelor de sânge, va stabili dacă este vorba despre alergie la gluten sau la un alt aliment.

Dacă acesta este diagnosticul, atunci micuţului nu i se vor administra alimente care conţin grâu, orz, ovăz, griş, implicit, nu va mânca pâine şi produse de panificaţie. Se vor impune măsuri în alimentaţie, existând variante şi pentru cei alergici la gluten. Există pe piață o gamă mai restrânsă de produse ce nu conțin gluten, de la diverse paste, biscuiți și până la făină specială din care se poate face pâine acasă., conform health.wa.gov.au.

Ce tip de pâine să nu îi dai bebeluşului

În primul rând, bebeluşul nu va primi pâine mai devreme de 7 luni. Odată ce s-a constatat faptul că poate consuma gluten fără a manifesta reacţii alergice sau intoleranţă, se impune totuşi moderaţie. Pâinea aduce un aport masiv de nutrienţi, astfel că se va administra în cantităţi mici la vârsta de 2 ani, cel mic putând să consume 50-60 grame de pâine într-o zi.

Nutriţioniştii recomandă ca un copil să consume pâine din toate sortimentele. Însă în cazul pâinii albe, se impune moderaţie, deoarece aduce un aport foarte mare de carbohidraţi. Pâinea integrală, de secară sau cu seminţe reprezintă o sursă foarte mare de vitamine şi oligoelemente, astfel că şi aici se impune moderaţie, evitând solicitarea excesivă a sistemului digestiv.

Nu i se va administra unui bebeluş pâine cu termen foarte mare de valabilitate. De asemenea, se vor evita produsele care au o listă foarte lungă de ingrediente, printre care aditivi, conservanţi şi coloranţi. De asemenea, pâinea adminitrată nu ar trebui să aibă un aport mare de zahăr şi sare.

Celui mic nu i se va administra pâine caldă sau foarte proaspătă pentru a evita problemele la nivel digestiv.

Astfel, se va evita administrarea unui singur tip de pâine, se vor alterna pâinea albă, sursă de calciu, cu sortimente de pâine integrală, neagră sau cu seminţe, care asigură un aport mărit de fibre şi oligoelemente., conform newwaysnutritions.com.

Reţete  de pâine pentru bebeluş

Pentru cei mici, se poate adopta varianta cea mai sigură şi sănătoasă de a prepara în casă sortimente diferite de pâinică. Mama va jongla cu ingrediente deja acceptate de către micuţ, va avea control total asupra tuturor elementelor introduse în pâinică, va şti câtă sare, zahăr, drojdie să pună, ce seminţe să adauge şi nu va folosi aditivi şi coloranţi. Apelând la câteva reţete, mama va asigura celui mic necesarul de calciu, fibre şi fier, alternând sortimente dintre cele mai diferite. Va prepara pâinici delicioase care se pot transforma în tartine gustoase şi foarte sănătoase, îmbogăţite cu dulceţuri, gemuri şi sortimente de brânzică.

Pâinică albă de casă

Va fi nevoie de 500 grame de făină, 7 grame de drojdie deshidratată, 300 ml apă călduţă, un praf de sare, 2 linguri de ulei de struguri.

Se va amesteca făina cu praful de sare şi cu drojdia deshidratată. Se face în mijloc o gropiţă în care se va adăuga uleiul. Se toarnă jumătate din cantitatea de apă călduţă, se începe frământarea şi se adaugă treptat toată cantitatea de apă. Aluatul obţinut se frămână aproximativ 10-15 minute, după care se lasă 30 de minute la crecut.

Se unge cu ulei o tavă rotundă, se pune aluatul dospit şi se coace în cuptorul bine încălzit, timp de 30 minute. Se scoate din tavă şi se lasă la răcit.

Pâinică de secară cu seminţe

Pentru a obţine o pâinică gustoasă şi sănătoasă, va fi nevoie de 200 grame făină de secară, 200 grame făină albă, 200 ml apă călduţă, 2 linguri ulei de măsline, 10 grame drojdie deshidratată, un praf de sare şi un mix de seminţe.

Se amestecă cele două tipuri de făină împreună cu sarea şi drojdia. Se face o adâncitură în mijloc, se adaugă uleiul de măsline şi cantitatea de apă. Se începe frământarea, iar dacă mai este nevoie se mai adaugă apă. Pe timpul frământării, se vor  adăuga seminţe de in, de floarea soarelui sau de dovleac. Se lasă la crescut, după care se pune într-o tavă unsă cu ulei. Se unge pâinea cu ulei şi se presară cu un mix de seminţe. Se coace 45 de minute la foc moderat., conform jennahelwig.com.

Concluzii

Pâinea este un aliment necesar în alimentaţia copiilor, reprezentând o sursă importantă de fibre, vitamine, oligoelemente  şi acizi graşi. Pentru a i se putea administra pâine, cel mic trebuie să nu prezinte intoleranţă la gluten, lucru de care părinţii şi medicul pediatru se vor asigura în jurul vârstei de 7 luni.

Nutriţioniştii recomandă un echilibru în consumul de pâine, cel mic primind atât pâine albă, bogată în calciu, cât şi pâine integrală, neagră sau cu seminţe, bogată în fibre, magneziu şi fier. De asemenea, consumul de pâine trebuie monitorizat, astfel încât cel mic să nu mânânce foarte multă la vârsta de 2 ani, un copil putând să consume în jur de 50-60 grame de pâine într-o zi.

Resurse despre „Pâinea în alimentaţia bebeluşului”

  1. canigivemybaby.com
  2. newwaysnutritions.com
  3. healthpages.org
  4. health.wa.gov.au
  5. jennahelwig.com
  6. celiac.org

Ioana Dejeu

farmacist

doctorand în științe farmaceutice

ioana.dejeu@gmail.com

DrGeoMEDSRL@gmail.com

0745 542867

 

Igiena în diversificare

Articol redactat de Maria Antoaneta Constantin și verificat de dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat.

Sumar:

  1. Spălarea alimentelor
  2. Igiena veselei bebelușului
  3. Igiena depozitării mâncării
  4. Igiena bebelușului înainte de hrănire
  5. Cât rezistă mâncarea bebelușului după ce este preparată
  6. Concluzii
  7. Resurse despre „Igienă în diversificare”

Spălarea alimentelor

Diversificarea alimentației este un procedeu prin care toți bebelușii trec după ce depășesc pragul vârstei de 6 luni. Spre deosebire de alăptat sau de hrănirea cu formulă, diversificarea implică mai multe elemente și este recomandat să fie efectuată urmându-se anumite standarde și respectându-se anumite reguli. Igiena este unul dintre cele mai importante aspecte pe care părinții trebuie să le aibă în vedere când vine vorba despre diversificare, iar primul pas legat de acest aspect este reprezentat de spălarea alimentelor ce urmează să fie preparate pentru mesele bebelușilor. Spălarea alimentelor îndepărtează impuritățile în exces, bacteriile și posibilele pesticide folosite, în special dacă este vorba despre fructe și legume. Apa rece de la robinet este perfectă pentru spălarea lor și în funcție de dimensiunea sau de tipul fructelor sau legumelor, părinții mai pot apela la unele trucuri:

Spălarea fructelor/legumelor mici – dacă este vorba despre fructe sau legume mici, cum ar fi fructele de pădure sau mazărea, cea mai eficientă metodă este ca părinții să le pună într-o strecurătoare și să lase jetul puternic de apă să curgă peste ele în timp ce le spală cu mână, iar apoi să le usuce pe un prosop de bucătărie.
Spălarea fructelor/legumelor mari – pentru mere, cartofi sau alte ingrediente de dimensiuni mai mari, se recomandă ca sub jetul de apă să se folosească o perie mai fină (nu de sârmă) pentru a se exfolia subtil suprafața. Acest lucru trebuie efectuat mai ales pentru fructele și legumele cu suprafețe cu denivelări, unde se poate stoca mizerie sau pentru suprafețele lucioase care pot fi obținute cu ajutorul cerii.
Spălarea frunzelor – în cazul în care este vorba despre legumele cu frunze, cum ar fi salata sau spanacul, frunzele acestora trebuie spălate individual pe ambele părți. Pentru început, frunzele pot fi așezate într-un bol cu apă și amestecate pentru a se îndepărta impuritățile superficiale sau în exces, dar după aceea frunzele tot trebuie trecute individual sub robinet (blog.homemade-baby-food-recipes.com).
Pentru spălarea alimentelor, mai există o serie de sfaturi și trucuri pe care părinții trebuie să le știe. În primul rând, este foarte important să nu folosească niciun tip de săpun, detergent sau altă substanță chimică pentru curățare deoarece poate lăsa reziduuri ce pot afecta corpul bebelușului. De asemenea, specialiștii recomandă ca părinii să spele exteriorul tuturor fructelor și legumelor, chiar dacă nu vor consuma sau folosi coaja (exemplu: banana, avocado, pepene etc.). Bacteriile care există pe exteriorul fructelor/legumelor pot ajunge la miez în momentul în care părinții taie alimentul respectiv.

Chiar dacă fructele și legumele folosite sunt organice, contează foarte mult și modul în care au fost transportate, prin urmare este esențial să fie spălate chiar și așa. În plus, pe lângă spălarea temeinică a alimentelor, la fel de importantă este și spălarea pe mâini înainte de a începe procesul de curățare – mâinile pot fi o sursă foarte mare de bacterii.

Totodată, spălarea alimentelor trebuie să aibă loc înainte de consumarea sau prepararea acestora, nu înainte de depozitare deoarece dacă sunt spălate și apoi depozitate crește riscul de deteriorare și de stricare al alimentelor (medicinenet.com).

„Pentru că organismul bebelușului este fragil, părinții trebuie să fie riguroși cu igiena în ceea ce privește alimentația copilului.” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Igiena veselei bebelușului

Atunci când sunt mici, copilașii sunt foarte receptivi la forme și culori, de aceea vesela aleasă pentru hrănirea lui este destul de importantă. Pe lângă aspect, igiena este destul de importantă. Specialiștii sunt de părere că vesela bebelușului nu trebuie sterilizată înainte de hrănire. Până la vârsta de 6 luni, sistemul digestiv și sistemul imunitar al bebelușului sunt mai rezistente la posibilele infecții (având anticorpi materni).

Atenție! Acest lucru nu înseamnă că igiena trebuie neglijată! Atunci când achiziționați veselă nouă pentru bebeluș, aceasta trebuie cu siguranță dezinfectată. De asemenea, vesela trebuie bine curățată după ce bebelușul a mâncat – dacă acest proces este efectuat eficient, vesela nu ar mai trebui dezinfectată și înainte de următoarea masă.

Pentru spălarea veselei, se recomandă apă caldă, fierbinte, cu detergent special și foarte bine clătite după sau spălarea lor în mașina de spălat. Lucrurile stau puțin diferit când vine vorba despre sticlele bebelușului, anume biberoanele pentru lapte, apă, ceai sau suc – acestea trebuie sterilizate periodic pentru a se menține o igienă perfectă (babycentre.co.uk).

Înainte de a spăla vesela bebelușului, este recomandat să o desfaceți, dacă este prevăzută cu un capac sau cu diferite sisteme care să împiedice vărsarea conținutului. În ceea ce privește modalitatea de spălare, trebuie să vă asigurați că vesela este rezistentă la spălatul la mașină. Dacă este, alegerea detergentului pentru mașină este extrem de importantă astfel încât să nu dăuneze bebelușului pe termen lung.

Dacă alegeți să le spălați de mână, este indicat ca întotdeauna să vă ajutați de perii sau bureți mai abrazivi pentru a se îndepărta orice posibilă urmă de substanță. Atenție! Atât bureții, cât și periile trebuie spălate și chiar înlocuite periodic deoarece reprezintă un mediu propice pentru bacterii să se dezvolte (cdc.gov).

„O igienă adecvată nu presupune dezinfectare și sterilizare continuă, prea frecventă a veselei celui mic. Acest lucru, pe termen lung, nu va ajuta sistemul imunitar al copilului să se dezvolte corespunzător. ” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Igiena depozitării mâncării

Depozitarea mâncării bebelușului este un element foarte important pentru menținerea calității hranei, dar și pentru ușurarea procedeului de a transporta mâncare și de a o păstra. Majoritatea părinților tind să opteze pentru obiecte de depozitare ce pot fi refolosite, ceea ce este foarte benefic, în special din punct de vedere economic. Totuși, igiena acestor casolete sau pungi de depozitare este foarte importantă pentru a nu deteriora calitatea mâncării bebelușului.

De asemenea, dacă se observă vreo schimbare în ceea ce privește culoarea sau textura materialului din care este confecționat obiectul de depozitare, acesta trebuie schimbat de îndată. Atunci când vine vorba despre spălarea lor, părinții trebuie să se asigure că urmează câțiva pași:

  • Spălarea de mână – atunci când se spală de mână, este foarte important să fie spălat atât interiorul, cât și exteriorul casoletei/punguței. Folosirea unei perii sau a unui burete este obligatorie deoarece este posibil ca reziduurile de mâncare din interior să se fi întârit de la ultima masă, iar spălarea cu mâna goală s-ar putea să nu fie suficient.
  • Spălarea la mașină – spălarea la mașină presupune verificarea compatibilității obiectelor de depozitare cu acest sistem. Dacă se folosesc punguțe de depozitare a mâncării, este posibil ca acestea să se deterioreze dacă sunt spălate la mașina de spălat (cherubbaby.com.au).

„Alimentele oferite copilului trebuie să fie depozitate și păstrate în condiții salubre și în medii care le protejează împotriva alterării.” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Igiena bebelușului înainte de hrănire

Igiena omului este foarte importantă la orice vârstă, însă ea este setată și influențată din primele luni de viață. Din momentul în care bebelușul începe diversificarea, începe să stea singurel în scaunul pentru hrănire și devine mai conștient de conceptul de „la masă”, părinții trebuie să înceapă să-și obișnuiască bebelușul cu spălatul pe mâini înainte de masă.

Având în vedere faptul că bebelușii ating tot ce se poate cu mânuțele lor, acestea pot acumula foarte multe bacterii pe care cel mic le poate ingera prin hrănire, mai ales dacă încearcă să o facă cu propriile mâini. De asemenea, dacă părinții vor să fie extrem de precauți, ei pot spăla bebelușul și la guriță înainte de a-i da mâncare (mentalhelp.net).

Înainte de hrănire, este important și mediul în care aceasta este efectuată. În cazul în care bebelușul stă într-un scaun special, este recomandat ca măsuța acestuia să fie ștearsă cu șervețele dezinfectante înainte. De regulă, atunci când este lăsat să mănânce singur, cel mic va scoate mâncarea din bol, o va împrăștia pe măsuță și după aceea o va băga în gură, motiv pentru care este important ca suprafața măsuței să fie dezinfectată. Și verificarea babețicii face parte din igiena bebelușului înainte de hrănire.

Aceasta ar trebui schimbată la fiecare masă sau cel puțin spălată și curățată bine. Uneori, bebelușii mușcă bavețica sau încearcă să ia mâncarea de pe ea cu gura, ceea ce nu este recomandat dacă bavețica nu este perfect curată (nhs.uk).

„Pe lângă alimente și veselă, atenție privind igiena trebuie acordată tuturor obiectelor cu care cel mic intră în contact.” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Cât rezistă mâncarea bebelușului după ce este preparată?

Să fii părinte este o slujbă cu normă întreagă ce ocupă foarte mult timp, iar părinții sunt în căutare întotdeauna de economisirea timpului. O metodă foarte bună de a salva timp este aceea de a prepara din timp mâncarea bebelușilor. Totuși, nu toată mâncarea poate rezista suficient de mult, de aceea este foarte important ca părinții să se informeze pe tema acestui subiect.

Majoritatea mâncării poate fi consumată în termen de maximum 2 zile de la preparare, asta dacă este depozitată destul de repede după preparare – după gătirea preparatului, acesta trebuie răcit cât de repede se poate și trebuie depozitat în 1-2 ore la frigider sau congelator. Există și alimente speciale care trebuie consumate mult mai repede, cum ar fi orezul.

Prepararea orezului trebuie să dureze maximum o oră și trebuie să fie depozitată la rece cât de repede se poate, acesta fiind consumat în maxim 24 h de la depozitare. De asemenea, nu este recomandat ca orezul să fie reîncălzit mai mult de o singură dată. Dacă este vorba despre mâncare congelată, aceasta trebuie întotdeauna dezghețată complet înainte de a o încălzi – astfel se minimizează riscul de a se încălzi neuniform și de a fi prea încărcată cu apă. În plus, mâncarea gătită nu ar trebui să fie reîncălzită mai mult de o dată, în general (nhs.uk).

Majoritatea preparatelor pentru mesele bebelușilor au câteva termene standard înainte de a nu mai fi optime pentru consum de către cei mici. În ceea ce privește fructele și legumele depozitate la frigider, acestea rezistă până la 48 h în stare bună. Dacă este vorba despre carne sau pește, consumul trebuie făcut în maxim 24 h. În cazul în care alimentele sunt depozitate la congelator, acestea rămân în stare bună până la 6 luni, dar pentru a avea o calitate nutritivă mai mare se recomandă consumul în maxim trei luni (wholesomebabyfood.momtastic.com).

O greșeală pe care o pot face unii părinți este să păstreze ce i-a rămas bebelușului în castron după masă – acest lucru nu este în regulă, mâncarea a fost deja încălzită, a intrat în contact cu mai multe elemente și devine un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor.

De asemenea, se recomandă ca mâncarea unui bebeluș să nu stea la temperatura camerei mai mult de 2 h sau chiar o ora dacă este vorba despre o zi călduroasă de vară – există riscul ca aceasta să se altereze, dar să nu se poată sesiza așa ușor. De asemenea, părinții trebuie să guste pentru a se asigura că alimentele nu prezintă un gust ciudat – totuși, nu trebuie să se facă o confuzie între faptul că mâncarea nu este gustoasă (nu are sare, condimente etc.) și că are un gust în neregulă (oodsafety.gov).

„Este recomandat a i se oferi copilului mic, mai ales în primul an de viață, alimente cât mai proaspete și proaspăt preparate, care nu au fost păstrate foarte mult în frigider, astfel asigurându-se că nu s-au alterat și nici nu și-au pierdut din propietățile nutritive.” dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat

Concluzii

Igiena este extrem de importantă pentru sănătatea omului și mai ales pentru sănătatea copilului. Fiind vorba despre bebeluși aflați la vârste fragede, aceștia sunt mult mai predispuși la contactarea unor boli – nu au sistemul imunitar suficient de bine dezvoltat și nici sistemul digestiv, motive pentru care igiena în timpul alimentației, mai ales când se începe diversificarea, este extrem de importantă. De la igiena alimentelor în sine, în ceea ce privește pregătirea și prepararea lor, până la igienizarea spațiului în care mănâncă bebelușul, fiecare pas este extrem de important pentru asigurarea unui proces sigur și optim. Părinții nu trebuie să ezite să își întrebe medicul despre sfaturi în această direcție, cum ar fi care sunt cele mai în regulă modalități de sterilizare a biberoanelor, cum se depozitează corect alimentele pentru a nu intra în contact cu diferite bacterii și orice alte nelămuriri au. De asemenea, părinții trebuie să pună accent pe educația micuțului cu privire la igienă încă din perioada diversificării, mai ales în ceea ce privește spălatul pe mâini, obligatoriu înainte de fiecare masă.

Resurse despre „Igiena în diversificare”

  1. foodsafety.gov
  2. blog.homemade-baby-food-recipes.com
  3. babycentre.co.uk
  4. cdc.gov
  5. cherubbaby.com.au
  6. wholesomebabyfood.momtastic.com
  7. hs.uk
  8. mentalhelp.net
  9. medicinenet.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe dr. Ghiță Andreea, medic specialist legist, expert certificat.

 

Dr. Ghiță Andreea

tel. 0733020775

medlegist@gmail.com

Ce faci când bebelușul refuză mâncarea solidă?

Articol redactat de Andreea Roșu și verificat de farmacist Raluca Catana.

Sumar:

  1. Motive pentru care bebelușul refuză mâncarea de la început
  2. Bebelușul a mâncat, dar acum nu mai vrea
  3. Dentiția este o cauză a refuzului?
  4. Cum convingi bebelușul să mănânce?
  5. Când să apelezi la un specialist?
  6. Resurse despre „Ce faci când bebelușul refuză mâncarea solidă?”

La vârsta cuprinsă între 6 – 24 luni, bebelușii încep să exploreze gastronomia. Mai întâi, încep cu câte un aliment nou, urmând apoi să se înfrupte din preparate din ce în ce mai complexe. Învață să mestece și să înghită, apoi învață să se hrănească cu propriile mâini. Pentru majoritatea părinților, această perioadă este minunată, căci bebelușul este dornic să încerce tot felul de mâncăruri, se obișnuiește să stea la masă cu toată familia și devine din ce în ce mai competent, atât în ceea ce privește modalitatea de a se hrăni, cât și maniera de interacțiune cu alte persoane. Ce poate fi mai frumos decât să stea toată familia la masă, mâncând ceea ce îi place mai mult și mai mult?

Totuși, nu trebuie să uităm că fiecare copil este unic și are propriul ritm, așa că unii copii acceptă alimente solide mai bine decât alții și cu toții progresează în ritmuri diferite. Sigur, această perioadă poate fi caracterizată și de multă murdărie, căci mâncarea nu va ajunge doar în stomacul bebelușului, ci și pe față, pe haine, pe masă și pe jos. Jucându-se cu mâncarea și atingând-o, sunt mai mari șansele ca bebelușul să mănânce tot ceea ce îi oferiți.

Mulți părinți sunt îngrijorați cu privire la cantitatea de mâncare pe care o mănâncă bebelușul, atunci când văd că o bună parte din ea este pe jos. Totuși, bebelușii rareori părăsesc masa fără să fie sătui, așa că trebuie doar să acordați o atenție sporită indicațiilor lor și veți ști precis dacă s-au săturat sau nu.

„Părinții inițiază și mențin diversificarea celui mic. Este foarte important să existe o comunicare între bebeluș și părinte. Dacă acesta ajunge în faza în care refuză anumite alimente solide introduse în alimentație, este important să nu fie presat să le mănânce în continuare. Părinții sunt cei care prin anumite metode inspirate sau inventate îl fac pe cel mic să accepte hrana solidă.” farmacist Raluca Catana

Motive pentru care bebelușul refuză mâncarea de la început

Este important să introduceți alimentele solide în dieta copilului la momentul potrivit. Indicat ar fi să inițiați diversificarea în jurul vârstei de 6 luni, deși unii copii sunt pregătiți încă din luna a patra, iar alții din luna a șaptea. Este o perioadă importantă pentru dezvoltarea copilului.

Pentru a identifica momentul oportun, încercați să fiți atenți la comportamentul copilului – dacă poate sta fără sprijin, dacă își ține capul ferm, dacă se arată interesat de alimente solide sau poate chiar se uită la mâncarea celorlalți membri ai familiei. Trebuie să știți că atunci când li se oferă o hrană nouă, copiii pot avea tot felul de reacții: par amuzați, nerăbdători, duc în gură mâncarea ca mai apoi să o scuipe. Când bebelușul scuipă mâncarea, nu înseamnă că o refuză, ci pur și simplu aceasta este reacția lui la un aliment străin și necunoscut.

Deși bebelușul poate respinge un aliment după mai multe încercări, uneori pot fi necesare chiar și 15 – 20 de expuneri repetate pentru ca bebelușul să accepte mâncarea. Dacă bebelușul refuză categoric noul aliment introdus, părinții trebuie să recurgă la câteva „trucuri” pentru a-l face să tolereze gustul. Ar fi bine ca la următoarea încercare să îi schimbe consistența alimentului, să fie mai moale sau să îi dea puțin lapte înainte sau să îl încânte pe cel mic în timpul mesei cu obiecte care îl atrag. Dacă veți limita meniul bebelușului doar la câteva alimente pe care le iubește și nu veți continua să încercați cu altele noi, bebelușul nu va avea ocazia să își diversifice gusturile.

Iată în rândurile de mai jos câteva dintre principalele motive pentru care bebelușii pot refuza alimentele solide!

  • Copilul este deja sătul când îl așezați la masă.

Un bebeluș are stomacul foarte mic, așa că mănâncă puțin și des. La vârsta de 6 luni, ar trebui hrănit la sân sau cu formulă de lapte ori de câte ori dorește sau cel puțin de 4-5 ori pe zi. La început, puteți să îi oferiți hrană solidă o dată sau de două ori pe zi, câte una până la două lingurițe între sesiunile de alăptare sau atunci când considerați că este convenabil atât pentru dumneavoastră, cât și pentru bebeluș. Pe măsură ce bebelușul înaintează în vârstă, puteți mări treptat numărul meselor, precum și cantitatea de hrană solidă oferită. Multe mămici se simt mai confortabil dacă înainte de a-i oferi copilului hrană solidă îl alăptează sau îl hrănesc cu formulă de lapte, însă un bebeluș sătul nu va mai fi atât de deschis să mănânce alimente solide. Atunci când bebelușul respinge hrana solidă, este foarte probabil să aibă stomacul plin. După ce îl alăptați, cel mai bine este să îi oferiți bebelușului cel puțin o oră pentru a i se face puțin foame. În mod ideal, atunci când este așezat la masă, bebelușului trebuie să fie atent și să îi fie doar puțin foame. Dacă este de-a dreptul flămând, s-ar putea să se agite sau să devină irascibil, iar aceste stări îl descurajează din a încerca o nouă hrană.

  • Copilul este prea obosit și/sau agitat.

Dacă veți aduce bebelușul la masă înainte de ora sa de culcare, s-ar putea să fie agitat și dezinteresat. Trebuie să vă asigurați că bebelușul este liniștit, odihnit.

  • Copilul preferă o textură diferită.

Unii copii preferă piureurile fine, în timp ce alți copii preferă alimentele cu care se pot hrăni singuri. Înainte de a petrece ore întregi răsfoind rețete cu piureuri pentru bebeluși și pregătindu-le, experimentați cu mai multe tipuri de hrană și observați care este pe placul copilului.

  • Bebelușul este distras de ceea ce îl înconjoară.

Dacă bebelușul este distras de jucării, de muzică, de televizor sau de frații săi care vor să se joace cu el, poate deveni incapabil să se concentreze asupra hranei. Încercați să îi oferiți masa într-un loc liniștit, fără distrageri, astfel încât bebelușul să poate explora alimentele noi și să se poate bucura de ele.

  • Copilul simte o presiune prea mare datorită stării celor din jur.

Dacă sunteți îngrijorată sau neliniștită la mesele bebelușului, dacă sunteți stresată cu privință la cât mănâncă, bebelușul se poate simți presat și anxios, așa că sunt șanse să nu mai mănânce deloc. Mesele ar trebui să fie calme și puțin distractive, așa că trebuie să zâmbiți și să fiți pozitivă.

  • Copilul nu se simte confortabil.

Dacă bebelușul vine la masă cu haine prea strânse, cu scutecul plin sau dacă suferă de gaze, constipație sau dureri cauzate de erupția dentară, este posibil să refuze hrana solidă. Dacă trece prin perioada erupției dentare, puteți încerca să îi oferiți alimente mai moi, precum iaurt, brânză de vaci, măr copt sau banană. Dacă are afte, foarte frecvente la copiii mici, sigur va refuza alimentele solide. Dacă bebelușul este constipat, este posibil să nu mănânce din cauza disconfortului abdominal. Într-o astfel de situație, este important să vă asigurați că bebelușul primește în continuare lichide, precum lapte matern, formulă de lapte și apă, dar și alimente bogate în fibre, cum ar fi fructe, legume și cereale integrale.

  • Copilul nu poate apuca alimentele cu degetele sale.

Multe mămici care preferă să își lase copilul să se hrănească cu propriile mâini, de frică ca cel mic să nu se sufoce, taie alimentele prea mărunt, așa că bebelușul nu mai poate apuca hrana cu degetele. De aceea, este foarte important să tăiați alimentele în bucăți suficient de mari încât să le poată apuca cu degetele, să le ducă la gură și să le înghită. Este normal ca bebelușul să nu nimerească de fiecare dată gura sau să îi cadă mâncarea, dar o cantitate cât de mică de hrană va ajunge până la urmă și în stomacul lui. Pentru a preveni sufocarea, evitați alimentele care prezintă risc de sufocare în primii doi ani de viață, precum fructe și legume crude, fructe cu coajă lemnoasă, semințe, struguri întregi, popcorn sau unt de arahide, conform yummymummyclub.ca.

Mâncărurile preparate, dacă sunt prea calde. Acest lucru îl duce pe cel mic la refuz, mai mult, îi creează o teamă în degustarea viitoarelor meniuri.

Bebelușul a mâncat, dar acum nu mai vrea

Se poate vorbi despre o serie de motive pentru care bebelușul refuză mâncarea solidă, deși înainte se hrănea cu plăcere din toate alimentele noi. Printre aceste motive se numără dezvoltarea unei sensibilități senzoriale sau instalarea unei plictiseli alimentare. Unii bebeluși dezvoltă la un moment dat o experiență negativă cu alimentele, o experiență de care cei mai mulți părinți nu își dau seama. Dacă refuzul apare numai pentru anumite alimente solide, se poate încerca ca acestea să fie introduse în compoziția altor meniuri.

Este vorba despre instalarea unei sensibilități senzoriale care îl împiedică pe bebeluș să mai mănânce hrană solidă. În astfel de situații, nu trebuie nicidecum să vă presați bebelușul să mănânce, ci trebuie să faceți în așa fel încât toate mesele să fie experiențe pozitive, conform youtube.com.

Plictiseala alimentară se poate instala în luna a șaptea sau puțin mai târziu când sunt șanse mari ca bebelușul să se fi săturat de piureuri și paste fine, fiind pregătit și dornic să încerce mâncăruri adevărate sau, cel puțin, unele alimente cu care se poate hrăni singur. Dacă bănuiți că acesta poate fi motivul pentru care bebelușul nu mai dorește hrană solidă, faceți trecerea la alimente pe care le poate mânca cu degetele sale și, cât de curând, serviți-i aceeași hrană pe care o serviți întregii familii, conform babycentre.co.uk.

Dentiția este o cauză a refuzului?

În foarte multe cazuri, durerea cauzată de erupția dentară poate fi o cauză a refuzului alimentelor solide. Dacă gingiile bebelușului sunt umflate și roșii, atunci probabil dentiția este cauza refuzului. Încercați să aplicați pe gingii un gel de dentiție, cu efect analgezic și antiinflamator cu 15 – 20 minute înainte de masă, iar dacă vedeți o îmbunătățire, înseamnă că erupția dentară îl împiedică pe bebeluș să se bucure de alimente solide, conform parenting.com.

Totuși, atât timp cât bebelușul dumneavoastră este hrănit cu lapte matern sau cu formulă de lapte, apetitul redus nu ar trebui să fie o preocupare. Este firesc și în regulă ca bebelușii să mănânce mai puțin în timpul erupției dentare. Continuați să îi oferiți mâncare solidă, iar bebelușul se va bucura din nou de ea când durerea pare că a mai trecut. De asemenea, Ibuprofen poate reduce inflamația și poate ameliora durerea, ajutând bebelușul să mănânce din nou. Este mai puțin frecvent ca bebelușii să refuze lichidele, însă dacă vă aflați într-o astfel de situație, cel mai bine este să mergeți cu copilul la medic pentru a preveni deshidratarea, conform babycentre.co.uk.

Cum convingi bebelușul să mănânce?

  1. Primul lucru pe care trebuie să îl facă bebelușul pentru a mânca cu ușurință alimente solide este să interacționeze cu hrana. În ciuda dezordinii și a faptului că se vor murdări cu mâncare pe față, pe haine și tot ce este în jurul lor, este important ca bebelușul să simtă textura a ceea ce urmează să mănânce.
  2. Demonstrați. Încurajați bebelușul să atingă mâncarea, dar nu îl forțați. Încercați să fiți haioasă cu mâncarea, dar nu exagerați. Arătați-i că și dumneavoastră mâncați din mâncarea respectivă. Dacă refuză, încercați din nou și din nou, conform www.kellymom.com.
  3. Odată ce copilul atinge hrana solidă, sunt șanse mari să o ducă în gură. Lăsați bebelușul să atingă mâncarea și să o împrăștie. Astfel, bebelușul își va stimula puțin percepția senzorială, reușind în cele din urmă să se obișnuiască cu textura alimentelor solide. În general, cu cât ating și interacționează mai mult cu mâncarea, cu atât sunt șanse mai mare să și mănânce.
  4. Când bebelușul are mâncarea pe mâini și cel puțin o tolerează, arătați-i cum să-și ducă mâna la gură, astfel încât să poată gusta. S-ar putea să fie necesar să demonstrați, dacă bebelușul nu vă lasă să-i îndrumați mâna. Repetați acest lucru de mai multe ori. După ce mănâncă din mâinile sale de mai multe ori, puteți încerca să îl hrăniți cu lingurița, conform www.todaysparent.co.
  5. De asemenea, puteți să îi dați la masă un morcov întreg sau o tulpină de țelină pentru a se juca cu astfel de legume și pentru a le băga în gură. Astfel de legume pe care bebelușul le poate duce în gură ajută la desensibilizarea tendinței de a refuza alte texturi în afară de laptele mamei și așa ajunge să practice mișcările necesare pentru a se hrăni, precum a mușca, a mesteca, a muta limba în jurul alimentelor și a înghiți.
  6. Fiți consecventă și răbdătoare. Deși este mai ușor de spus decât de făcut, este indicat să așezați copilul regulat la masă, de 1-3 ori pe zi și să repetați pașii enumerați în rândurile anterioare.
  7. Decorul este de asemenea foarte important – ustensile pentru mâncat viu colorate, bucăți de alimente tăiate sub diverse forme atrăgătoare pentru cel mic.

În cele din urmă, masa ar trebuie să fie o experiență pozitivă pentru copil, chiar dacă nu mănâncă mai nimic. Majoritatea părinților sunt stresați când văd că bebelușul se joacă cel mult cu mâncarea și nu bagă nimic în gură și le este greu să își ascundă stresul. Dar încercați să respirați profund și să lucrați zi de zi la pașii amintiți. Cel mai bine este să vă așezați calmi la masă fără nicio așteptare și să fiți mulțumiți de experiențele culinare prin care trece bebelușul, conform www.yourkidstable.com.

Când să apelezi la un specialist?

În majoritatea cazurilor, atunci când un bebeluș refuză mâncarea solidă, cei mai mulți părinți preferă să aștepte puțin, după care iar să încerce și din nou să aștepte. Această abordare de tipul „mai bine așteptăm și vedem ce se întâmplă” nu este deloc indicată pentru o perioadă prea lungă de timp.

Bebelușii învață instinctiv să mestece când se află la vârsta cuprinsă între 8-11 luni, iar dacă trec de această vârstă, sunt șanse mari să accepte cu și mai mare greutate hrana solidă. Iată de ce este atât de important să fiți proactivi.

Prin urmare, dacă bebelușul nu acceptă hrană solidă până la vârsta de 9 luni, există riscul să dezvolte anumite deficiențe alimentare, în special carență de fier, așa că este indicat să vă prezentați cu copilul fie la medicul pediatru, fie la un dietetician. Toți copiii sunt unici și se dezvoltă în ritmuri diferite, așa că în cazul multora dintre ei, puțin ajutor din exterior este absolut firesc, conform www.babysleepsite.com.

În concluzie, atât timp cât bebelușul continuă să crească în înălțime și în greutate, înseamnă că laptele matern reușește să îi satisfacă nevoile. Alimentele solide în primul an de viață trebuie să reprezinte doar o completare a laptelui sau a formulei de lapte, acesta din urmă continuând să fie principala sursă de nutriție pentru cea mai mare parte a primului an. Dacă bebelușul refuză hrana solidă, tot ce trebuie să faceți este să continuați să îi oferiți alimente variate.

Nu trebuie să vă faceți griji dacă pare dezinteresat și nu trebuie să vă faceți griji nici dacă mănâncă foarte puțin. Singura dumneavoastră responsabilitate este să continuați să îi oferiți hrană solidă de bună calitate și la momentul potrivit. În rest, depinde de bebeluș când vrea și cât vrea să mănânce. Încercarea de a forța sau de a convinge bebelușul să mănânce nu-l va determina niciodată să se apropie de hrana solidă. Mai trebuie să știți că multor bebeluși le plac alimentele cu care se pot hrăni ei singuri, așa că în timp ce vă hrăniți copilul cu lingurița, puteți să îi puneți la dispoziție și câteva alimente pe care le poate prinde cu propriile degete.

Resurse despre „Ce faci când bebelușul refuză mâncarea solidă?”

  1. yummymummyclub.ca
  2. todaysparent.com
  3. babycentre.co.uk
  4. parenting.com
  5. todaysparent.com

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau să contactați pe farmacist Raluca Catana.

Farmacist Catana Raluca

e-mail: catanaraluca1206@yahoo.com

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0